Luna aceasta s-au împlinit 6 luni de când pandemia ne-a schimbat în mod radical viața. Pentru cei dintre noi care eram obișnuiți să lucrăm într-un birou sau într-o clădire de birouri, pandemia ne-a forțat să ne adaptam și să ne recalibrăm întreaga viziune cu privire la muncă, timp liber și viață personală.

Mălina Mîndruțescu

Din luna martie, contextul pandemiei ne-a demonstrat cât de ușor și rapid se poate adapta firea umană la noi condiții. În Statele Unite, 42% din forța de muncă lucrează acum de acasă, iar 33% nu lucrează – un testament al impactului catastrofal al pandemiei asupra recesiunii generate de către carantina impusă la nivel global. În luna august, un studiu a evaluat cinci dintre cele mai mari țări europene și a observat că numai 50% din forța de muncă s-a reîntors la birouri, în timp ce un sfert lucrează de acasă full-time.

Sursă foto: Freepik

Pandemia nu numai că a refăcut înțelegerea noastră față de viitorul muncii, dar a și scos din ecuație niște actori care până în martie, erau de neînlocuit: conceptele din jurul vieții de birou. În hub-urile financiare și corporatiste ale marilor orașe, când ne uităm în sus, tot ce vedem sunt zgârie-nori, cafenele scumpe, oameni îmbrăcați smart și un zumzet neîncetat, de parcă timpul trece mai repede decât ar trebui. Astăzi, aceste grandioase centre de birouri sunt pustii, iar priveliștea este una aproape apocaliptică. Iar lipsa oamenilor din aceste clădiri de birouri este catastrofală din punct de vedere economic.

În Marea Britanie, spații de birouri din întreaga țară sunt goale, iar efectele economice se resimt în mod drastic. Companii, precum Bloomberg, își încurajează angajații să se reîntoarcă la birouri, oferindu-le cupoane de câte 55 de lire (291 lei) pe zi. Sediul european al Goldman Sachs, care are mai bine de 76.737,911 metri pătrați, este numai 15% plin. Giganți bancari din Canary Wharf, precum Citigroup, care au capacitatea de a cuprinde mai bine de 5.000 de angajați, au sediile doar 15% pline. În contextul actual, păstrând normele de distanțare socială de 2m între birouri, clădirile vor putea funcționa la o capacitate între 25% și 60%. Multe clădiri de birouri depind de lifturi. Dacă respectăm normele de 2 persoane/lift, coada de acces ar dura până a doua zi. Gestionarea cerințelor de distanțare, igienizare și dezinfectare ale birourilor sunt monumentale, fără a menționa costurile aferente. 

Imagine din Canary Wharf, Londra, din timpul pandemiei.

Însă, odată cu absența angajaților din birouri, mulți alți oameni, ale căror meserii depind de prezența acestora la muncă, sunt în pericol de a rămâne fără venituri. De la cafenele, restaurante, spălătorii, chioșcuri și multe alte servicii care ademeneau în special acest tip de clientelă în pauzele de masă și nu numai, viitorul lor este acum incert. În faimosul City of London, epicentrul financiar și judiciar al orașului, mai bine de jumătate de milion de navetiști veneau la muncă în City în fiecare zi. În timp ce programele de susținere economică și de subvenționare a veniturilor se vor încheia în următoarele luni în Marea Britanie, este îngrijorător ce sa va întâmpla cu aceste businessuri mici de cartier, ale căror existență este dependentă de prezența angajaților din birouri. Într-o țară a cărei economii depinde mult de cheltuielile consumatorului, guvernul recomandă ca oamenii să se întoarcă la birouri, amplificând nevoia de a restarta activitățile economice de zi cu zi.

Însă, în Marea Britanie, ca și în multe țări de pe continentul european, cazurile de Covid-19 sunt în continuă creștere, iar autoritățile nu pot obliga cetățenii să se întoarcă la birouri, dacă aceștia nu se simt în siguranță. Contextul pandemiei a schimbat radical natura economiei din jurul birourilor, care înainte era văzută ca un element esențial al vieții profesionale. Contrar așteptărilor, munca de acasă a dat rezultate mai bune decât era preconizat. Oamenii nu numai că sunt mai productivi de acasă, dar aceștia lucrează și mai mult. De asemenea, un studiu arată că oamenii care lucrează de acasă sunt mai fericiți, naveta la birou fiind una dintre cele mai nefericite activități (navetiștii au o speranță de viață mai scurtă și sunt mai susceptibili la stări de anxietate și depresie). Participanții studiului erau dispuși să ia o reducere de salariu de 8% dacă aceștia puteau lucra de acasă.

Sursă foto: American Chamber of Commerce in Sweden

În esență, experiența pandemiei a accelerat niște trenduri care erau deja acolo, însă care nu beneficiau de un stimulent destul de puternic pentru a le duce până la capăt. Un economist de la Universitatea din Chicago a studiat factorii structurali care preveneau implementarea acestei schimbări și a venit cu trei concluzii – informație, coordonare și investiție. Informație: chiar dacă lumea era mereu prezentă la birou, asta nu înseamnă că aceștia erau neapărat productivi. Productivitatea muncii de acasă a distrus acest mit cum că simpla prezență la birou înseamnă că angajatul muncește și este productiv. Coordonare – majoritatea businessurilor sunt dependente de altele pentru a funcționa – de la furnizori de servicii, la clienți, parteneri și așa mai departe. Mutarea unei firme întregi acasă ar fi părut ca o mișcare prea bruscă, care probabil nu ar fi fost bine primită de mulți. Investiția – decizia de a muta o firmă întreagă acasă înseamnă că angajații trebuie sprijiniți tehnic. Simpla achiziție de laptopuri pentru sute sau mii de angajați ar fi fost un cost pe care mulți n-ar fi fost dispuși să-l plătească, dacă nu vedeau o valoare adăugată sau o presiune imediată înspre acea direcție.

În timp ce pentru multe domenii, în special din zona creativă, a aduce oamenii împreună este important pentru a stimula inovația și creativitatea, este neclar dacă această presupunere conform căreia proximitatea înseamnă automat productivitate, este într-adevăr una corectă. Firea umană este una socială, iar strict din punct de vedere al profitului, a aduce toți angajații împreună la birou, unde inevitabil aceștia vor avea timpi morți (vor socializa, vor ieși la prânz, la cafea, la țigară) această decizie va ieși pe pierdere din start. Însă, deși munca de acasă nu este mereu o plăcere (pe perioada carantinei, cei care au trebuit să jongleze programe de lucru „9 to 5”, dar și copii, nu cred că sunt de aceeași părere), nu toată lumea este capabilă să muncească de acasă. Deși aprox. 40% din forța de muncă din țările dezvoltate este capabilă să lucreze de oriunde, munca de birou nu înseamnă neapărat abilitatea tuturor de a face acest lucru.

Este neclar dacă beneficiile muncii de acasă pot fi întreținute pe o perioadă îndelungată de timp. Izolarea socială, nevoia de interacțiune, comunicare, socializare și de apartenență la un climat sănătos de birou face parte din bucuria muncii. Pe perioada carantinei, efectele lucratului de acasă asupra sănătății fizice și mentale nu sunt optimiste. Principiul WFH (work from home) pare să fie, ca toate lucrurile în viață: trebuie folosit cu moderație.

Sursă foto: JLL

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here