Criza Coronavirus a devenit una din cele mai puternice crize mondiale. Dincolo de impactul direct asupra sănătății populației, COVID-19 creează efecte economice, sociale și geopolitice, unele evidente și imediate, altele încă neclare și pe termen lung. Discuțiile actuale se axează aproape exclusiv pe analiza fenomenului epidemiologic și medical. Fără a diminua importanța acestuia, TSP vă aduce în dezbatere celelalte aspecte ale crizei Coronavirus, printr-o serie de analize ale acestora, precum și a politicilor ce se impun pentru conținerea crizei și adaptarea la efectele sale. 

Continuăm seria de articole despre criza Coronavirus cu o analiză scrisă de 
Alexandra Petre.

Criza coronavirusului va avea consecințe importante pentru anii următori, nu numai dintr-o perspectivă economică, ci și din punct de vedere social și geopolitic. Astfel, nu ar fi relevant să discutăm despre globalizare și viitorul integrării fără să ținem cont de potențialul Covid-19 pentru perturbări majore și transformare globală.

Este important să înțelegem că globalizarea se afla pe o traiectorie descendentă încă de dinainte de pandemia prin care trecem în prezent. Tendințele către polarizare, naționalism populist, izolaționism și suveranitate au devenit din ce în ce mai evidente în ultimii ani și, în special, după evenimente precum atacurile teroriste din 11 septembrie, criza financiară din 2008-2009, războaiele din Orientul Mijlociu și proliferarea recentă a dezinformării, a propagandei și a războiului hibrid valorificat de noile tehnologii și mass-media. Ascensiunea unor lideri populiști precum Donald Trump, Boris Johnson și Recep Tayyip Erdogan și tranziția cu succes a unor țări precum Ungaria și Polonia către democrații iliberale, sunt toate semne ale unei diminuări a globalizării. Aceste evoluții sunt corelate cu percepția incapacității organismelor internaționale de a răspunde în mod egal și eficient nevoilor fiecăruia dintre membrii lor, cum ar fi Uniunea Europeană, care ar trebui să ofere sprijin statelor mai slabe, fără a epuiza statele cu contribuții mai mari de resursele proprii (un rezultat nefericit al acestei percepții este Brexit) sau conflictele tragice localizate în zone precum Siria, unde jocurile de putere dintre NATO, SUA, Rusia, Turcia și forțele locale au condus la numeroase decese și strămutări (un exemplu este ofensiva turcă împotriva forțelor kurde din 2019 ).

Pentru a oferi un cadru acestei analize, voi folosi clasificarea pe care Fondul Monetar Internațional a trasat-o pentru conceptul de globalizare încă din anul 2000. În documentul FMI intitulat „Globalizare: amenințare sau oportunitate”, experții au definit globalizarea prin patru aspecte principale: comerț și tranzacții, mișcări de capital și investiții, migrație și circulația oamenilor și diseminarea cunoașterii. Haideți să le luăm pe rând:

Comerț și tranzacții

Deși companiile și-au integrat din ce în ce mai mult operațiunile la nivel mondial prin eficientizarea lanțurilor de aprovizionare și externalizarea departamentelor de suport în țările în curs de dezvoltare, unde costurile forței de muncă sunt mai mici, la momentul declanșării pandemiei industriile și procesele de fabricare au intrat în blocaj. Lanțuri masive de aprovizionare au fost oprite și milioane de angajați au fost trimiși în șomaj tehnic sau direct concediați. Mai mult decât atât, având în vedere criza financiară în curs de dezvoltare, tot mai mulți oameni au solicitat guvernelor lor să schimbe modelul capitalist de importuri-exporturi semnificative la unul de producție și aprovizionare domestică. Această schimbare de atitudine legitimează naționaliștii care au criticat integrarea globală încă din timpul crizei financiare din 2008-2009, și care acum au oportunitatea de a arunca vina asupra actorilor externi pentru eșecurile lor politice. Un exemplu proeminent, dar nu surprinzător, este cel al lui Donald Trump aruncând vina pe problemele lanțurilor internaționale de aprovizionare pentru răspunsul slab al Statelor Unite la focarul Covid-19. Totuși, îndreptarea către producția locală nu este o tendință nouă care a apărut odată cu pandemia; conform indicatorilor Băncii Mondiale, comerțul global este mai scăzut astăzi decât a fost înainte de criza financiară din 2008. Cu toate acestea, este de așteptat ca tot mai multe guverne să încerce să determine companiile din țările lor să reducă aprovizionarea din China și alte țări cu producție ridicată și, în mod ideal, să mute operațiunile în plan domestic sau cel puțin regional. Rămâne de văzut dacă diminuarea rutelor comerciale transfrontaliere bine stabilite va putea fi realizată, în special pentru țările dezvoltate care au externalizat cea mai mare parte a lanțurilor de aprovizionare.

Mișcări de capital și investiții

Piețele financiare și investițiile de capital reprezintă domeniile cele mai afectate de criza financiară preconizată, așa cum am văzut deja în scăderile semnificative ale prețurilor acțiunilor la bursele din întreaga lume, precum și în războiul neplăcut al petrolului dintre Rusia și Arabia Saudită, urmat de o scădere istorică în planul negativ al prețurilor brute. Cu toate acestea, și încă o dată, datele de la Banca Mondială ne arată că investițiile străine directe au scăzut cu mult înainte de 2020, atingând un maxim în urmă cu un deceniu și fără să-și revină pe deplin de atunci. Se pare că, atunci când se confruntă cu dificultăți, statele tind să se închidă în interiorul lor și să înceteze investițiile internaționale, așa cum a rezultat atât după criza imobiliară din 2008, cât și în zilele noastre. Cu toate acestea, aproape toți liderii sunt de acord că în continuare capitalul trebuie să curgă, iar statele trebuie să coopereze pentru a menține funcționarea sectorului privat. Mobilitatea capitalului reprezintă o măsură esențială pentru ca lumea să facă o redresare cât mai rapidă și lină, având în vedere circumstanțele. Pe baza acestui raționament, și nu fără eforturi considerabile și dezbateri întinse pe mai multe zile, membrii Uniunii Europene au convenit asupra unui pachet de stimulare în valoare de 540 miliarde de euro, care vizează salvarea economiilor cele mai afectate de criza coronavirusului, precum și asigurarea capitalului pentru ca piețele europene să reînceapă să funcționeze. Dacă acest ajutor european va aduce suficient sprijin sau dacă va cimenta în continuare percepția unei uniuni eșuate rămâne de văzut în lunile care urmează.

Tranzacțiile financiare și mișcările de active sunt esențiale pentru buna funcționare a națiunilor capitaliste, întrucât se bazează pe principiul piețelor libere și al fluxului de capital nestingherit. Pe baza acestei ipoteze, globalizarea va rămâne un pilon important pentru existența optimă a capitalismului, deoarece fără flux internațional de bani și investiții globale, definiția de bază a democrațiilor moderne de succes cu piețe financiare puternice va fi pusă la îndoială.

Migrația și circulația oamenilor

Stoparea mișcării persoanelor este probabil măsura cea mai acut resimțită la nivel individual. Nu numai emigrarea a fost încetată temporar în majoritatea țărilor, dar mulți emigranți s-au întors în țările lor de origine în urma pandemiei, unii dintre ei fără să aibă perspectiva de a reveni în țările gazdă. Aproape tot traficul aerian a fost întrerupt, iar unele țări au instituit stare de urgență, implementând restricții severe pentru circulația cetățenilor. Mai mult, suspiciunile conform cărora coronavirusul a fost răspândit atât de rapid din cauza deplasărilor extinse la nivelul întregii lumii și a globalizării, au furnizat noi argumente liderilor populiști pentru agenda lor politică. De exemplu, Viktor Orban a dat vina pe imigranți pentru dispersia coronavirusului, deoarece prima persoană diagnosticată cu Covid-19 din Ungaria a fost un student iranian. Ca urmare a retoricii sale virulente împotriva imigrației și acumulării constante de putere, Parlamentul maghiar a votat în martie pentru ca domnul Orban să guverneze statul prin decret fără un termen stabilit de încetare a măsurii.

În general, vor exista probleme pe termen scurt, deoarece cel puțin până când va fi pus la dispoziția întregii lumi un vaccin eficient, ce poate fi distribuit la scară largă, majoritatea guvernelor vor trebui să impună în continuare o serie de restricții de călătorie, de la variante mai ușoare până la cele mai severe, precum mai puține persoane în mijloacele de transport în comun, controlul mulțimilor în zonele publice și anularea evenimentelor majore și a celor internaționale. În ciuda acestor evoluții recente, este puțin probabil ca pandemia să determine diminuarea semnificativă a călătoriilor globale pe termen lung, în special deoarece multe țări se bazează pe industriile lor de turism pentru a-și menține economiile pe linia de plutire. Mai mult, numeroase țări depind de imigrație pentru buna desfășurare a industriilor lor, în special forța de muncă cu un nivel scăzut de calificare, pentru activități agricole și de producție în fabrici. Chiar dacă mișcările globale rămân scăzute un timp și unele țări profită de situație pentru a impune limite de migrație mai stricte, este improbabil ca un anumit nivel de circulație a oamenilor să nu revină după pandemie.

Diseminarea cunoașterii

Cu toate că este probabil cel mai puțin vizibil aspect al globalizării, diseminarea cunoașterii este elementul cel mai extins și pătrunzător într-o lume modernă globalizată. Prin cunoaștere, înțelegem sensul mai larg al termenului, cuprinzând know-how, informații, noi tehnologii și inovație. Ubicuitatea internetului în zilele noastre, precum și accesul în mare parte gratuit la oricare parte a acestuia (cu câteva excepții de control în state precum China și Rusia) fac din cunoaștere un organism viu, în continuă mișcare și în curs de dezvoltare. Această evoluție a permis o schimbare majoră, cel mai probabil ireversibilă, în modurile de lucru și stilul de viață al oamenilor, în special în aceste perioade de carantină și de distanțare socială. Prin tehnologie avem acum posibilitatea să avem conferințe video cu oameni de oriunde de pe glob, să citim știrile din majoritatea țărilor din lume, să ne mutăm munca și educația în întregime în mediul online și să aflăm informații despre orice subiect la alegerea noastră printr-o simplă căutare pe internet. Această dezvoltare este ceva atât de omniprezent, încât a schimbat pentru totdeauna viețile individuale, precum și companiile, instituțiile și chiar țările. Cu excepția cazului în care toate statele decid brusc să taie accesul cetățenilor de la internet și să devină regimuri dictatoriale cu un control strict asupra informației (și poate nici măcar atunci, cu atât de mulți oameni pricepuți la tehnologie care știu să ocolească restricțiile de pe internet), globalizarea din această perspectivă nu poate decât să se extindă, permițând să fie răspândite și mai multe informații, ceea ce duce la o mai bună conștientizare a ceea ce se întâmplă în lume. Întotdeauna există îngrijorare cu privire la dezinformare și, în special, propagandă, dar acesta este cu totul un alt subiect. Ceea ce este cert este că diseminarea cunoașterii, cu consecințele sale directe asupra mass-media și comunicațiilor, precum și inovațiile care conduc la schimbări culturale profunde, reprezintă prin excelență un simbol al globalizării și ceva care, dacă este folosit în mod productiv și cu scopuri pozitive, ar trebui să îmbogățească lumea întreagă și să ne îmbunătățească viața.

În concluzie, chiar dacă motorul globalizării a trecut recent la trepte inferioare de viteză, este imposibil ca pandemia să pună capăt acestui fenomen. Poate că tranzacțiile și comerțul, mișcările de capital și investiții și migrația vor trece printr-o transformare semnificativă în modul în care sunt gestionate de autoritățile din întreaga lume. Totuși, nu vor înceta cu totul, deoarece oprirea lor ar avea implicații profunde asupra lumii în care trăim și a gradului de libertate pe care această lume îl va menține. Având în vedere natura interconectată a lumii moderne, în special din punct de vedere tehnologic și informațional, este mai probabil ca globalizarea să devină mai limitată, mai controlată de actori statali, dar și, să sperăm, mai rezistentă și mai rezilientă la șocuri globale, cum ar fi crizele financiare și pandemiile.

Alexandra Petre este Program Manager în cadrul True Story Project.

Sursă foto: Pixabay

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here