close_icon
#Newsletter Exclusive / Mălina Mîndruțescu

Uniunea Europeană – un viitor incert

În plină criză sanitară și economică, când Uniunea Europeană ar trebui să fie mai unită ca niciodată, Ungaria și Polonia deturnează cel mai mare plan UE de redresare economică. Compromisul făcut, despre care am discutat într-o analiză precedentă, setează un precedent periculos pentru viitorul Uniunii și importanța pe care blocul o acordă unor valori fundamentale și definitorii. De asemenea, pandemia a aruncat în aer multe planuri, direcția și prioritățile blocului alterându-se radical. UE pare a fi la o răscruce de drumuri. Încotro?

Valorile declarate de Uniunea Europeană – mai sunt valabile?

O noțiune fundamentală a Uniunii Europene este reprezentată prin statul de drept și litera legii. Prevăzut în Tratatul de la Lisabona, mulți analiști și experți din Vest sunt de părere că UE nu ar trebui să facă un compromis privind una din valorile sale fundamentale care a dus la crearea Uniunii.

În genere: de ce ar trebui contribuabilii din UE să fie de acord să finanțeze lideri autoritari și interesele lor?

 

Ungaria și Polonia au început să lovească în principiile fundamentale ale democrației liberale încă de când acestea au aderat la UE în 2004. Cinic, dar consecvent – cele două state își continuă agenda de a submina independența judiciară și multe altele – mișcări care ar fi fost de ajuns pentru ca Bruxelles să inițieze proceduri formale împotriva lor, conform Articolului 7 din cadrul Tratatelor UE.

Însă, acest proces nu ar avea vreun efect, pentru că un vot unanim din partea celorlalte 26 state-membre ar fi necesar, iar Varșovia și Budapesta se susțin reciproc.

De aceea, UE a venit cu această clauză inserată în generosul acord de redresare economică: dacă nu respecți standardele statului de drept, nu primești banii alocați. În urma aprobării acordului la sfârșitul săptămânii trecute, mulți analiști au perceput compromisul ca un eșec la adresa lui Merkel și a moștenirii politice pe care o lasă în urmă.

angela merkel

Ce moștenire politică va lăsa Angela Merkel în urma ei? (Getty Images)

De ce este un eșec?

Mecanismul a fost diluat într-o așa manieră, încât Ungaria și Polonia pot amâna execuția clauzei pe termen nelimitat, statele fiind capabile să ducă măsura în instanța până la cel mai înalt rang – Curtea Europeană de Justiție din Luxemburg. O decizie din partea Curții nu este așteptată mai devreme de mijlocul anului 2022, iar acest timing este mai mult decât convenabil pentru Viktor Orban: Ungaria va avea alegeri parlamentare la începutul lui 2022.

Pe această cale, cele două state beneficiază de pe urma portofelului UE, își repun economiile pe picioare în același timp în care conduc semi-autocrații. În timp ce Polonia este cel mai mare beneficiar al banilor europeni, aceasta fiind preconizată să primească 23.1 miliarde de euro din planul de redresare, iar Ungaria va primi 6.2 miliarde de euro.

UE

UE se află într-un moment de cotitură. (Bloomberg)

 

Merkel ar fi putut aștepta cu planul de redresare. Bugetul pe 7 ani ar fi putut fi amânat pentru 2021, iar un plan anual de urgență ar fi putut fi alocat, fără ajutorul celor două state. Acest compromis nu era necesar.

UE, la îndemnul lui Merkel – care se va retrage din post anul viitor – a avut o decizie de făcut: ar fi putut să-și protejeze valorile fundamentale, în detrimentul întârzierii unei infuzii de bani; sau ar fi pornit rapid intrarea banilor, dar cu prețul propriilor valori. Statul de drept este o valoare existențială pentru integritatea blocului – scoți principiul din ecuație și începi să distrugi nucleul Uniunii. UE și Merkel au eșuat acest test, iar miza este viitorul blocului european.

Covid-19: oportunitate de relansare sau dezintegrare a Uniunii

Pandemia a fost o perioadă de încercare atât pentru UE, cât și pentru întreaga lume. Unii o văd drept o oportunitate ca UE să-și accelereze integrarea, să lucreze împreună și să îmbunătățească unitatea și interesele comune ale blocului. Alții văd criza sanitară ca o expunere a limitărilor blocului și un transfer de putere către capitale și state, unde marea încercare a pandemiei se desfășoară.

Pentru a susține ipoteza prin care pandemia s-ar dovedi a fi șansa de relansare a Uniunii, există destule argumente.

Reacția rapidă și eficientă a blocului la criza generată de pandemie a îmbunătățit imaginea și opinia publică despre instituție.

Comisia Europeană a reacționat rapid privind deficitul de echipamente medicale de protecție de la începutul crizei. Aceasta a rugat statele membre să oprească interzicerea exportului în cadrul pieței unice UE, încheind monopolul Chinei asupra măștilor, și a întemeiat procesul de achiziție pentru vaccinuri anti-Covid19.

Comisia a propus și o schemă pentru a ameliora riscul șomajului – SURE – aceasta presupune împrumuturi la rate mai mici decât ar fi fost disponibile din partea autorităților naționale.

De asemenea, Uniunea a propus crearea unei noi agenții de sănătate, care este responsabilă cu coordonarea nevoilor în contextul pandemiei. Această responsabilitate a rezultat în implicarea sporită a blocului în sănătatea publică, care este de regulă o problemă adresată la nivel național.

Nu în ultimul rând, Fondul European de Redresare – Next Generation EU – a dublat bugetul propus pentru următorii 7 ani, include planuri ambițioase privind digitalizarea și protejarea mediului, iar solidaritatea fiscală s-a dovedit a fi esențială pentru menținerea unui bloc unit.

Pandemia a rezultat și într-o relație franco-germană mai puternică, iar Emmanuel Macron este un candidat serios pentru a-i lua locul lui Merkel că și următorul „de-facto leader” al Uniunii.

Pe de altă parte, scenariul dezintegrării nu putea fi evitat, dat fiind circumstanțele speciale în care ne aflăm. Majoritatea statelor-membre au reacționat haotic la criză, fiecare cu strategia sa – că a fost vorba de carantină totală sau parțială, restricții la graniță, relaxarea restricțiilor pe timpul verii sau cele din perioada sărbătorilor de iarnă – fiecare țară a făcut cum a considerat, neluând în calcul o strategie comună la nivel european.

Charles Michel, Președintele Consiliului European, Ursula von der Leyen, Președintele Comisiei Europene și Angela Merkel, Cancelarul Germanieia. (European Council)

 

De asemenea, suspendarea așa-zisului „business as usual” pe perioada pandemiei a slăbit niște piloni importanți ai blocului UE – zona Schengen (datorită închiderii granițelor); norme privind ajutorarea de stat (care asigură o competiție justă între state) și Pactul pentru Creștere și Stabilitate – nucleul normelor macroeconomice a statelor membre din zona Euro.

În tumultul unei crize sanitare și economice la nivel european, UE se află și în mijlocul unei crize identitare cu privire la direcții, obiective și valori. După cum am observat, integrarea și dezintegrarea blocului se poate întâmpla în mod simultan și este greu de prezis care va domina pe termen lung. Dar pandemia poate fi o schimbare de paradigmă bine venită, care va pune în perspectivă nevoile cetățenilor UE, dar și marile încercări care ne așteaptă.

Pentru alte analize True Story Project despre UE și Angela Merkel, puteți accesa: „Rebeliunea iliberală: o creație UE?”, „Merkel își redefinește moștenirea politică prioritizând interesele UE in timpul crizei de coronavirus” și „Angela Merkel: Discursul politicianului încercat”.

#Te-ar mai putea interesa și