Criza Coronavirus a devenit una din cele mai puternice crize mondiale. Dincolo de impactul direct asupra sănătății populației, COVID-19 creează efecte economice, sociale și geopolitice, unele evidente și imediate, altele încă neclare și pe termen lung. Discuțiile actuale se axează aproape exclusiv pe analiza fenomenului epidemiologic și medical. Fără a diminua importanța acestuia, TSP vă aduce în dezbatere celelalte aspecte ale crizei Coronavirus, printr-o serie de analize ale acestora, precum și a politicilor ce se impun pentru conținerea crizei și adaptarea la efectele sale. 

Continuăm seria de articole despre criza Coronavirus cu o analiză scrisă de 
Alina Bârgăoanu.

Pentru mine, dată fiind curiozitatea profesională și intelectuală pe care o manifest de ceva timp pentru subiecte precum dezinformarea, mecanisme de viralizare a conținutului în mediul digital, bombardamentul informațional și emoțional, caracteristicile noului ecosistem de comunicare dominat de tehnologie, actuala pandemie de Covid-19 echivalează cu un gen de Untold, un festival de top în timpul căruia pot viziona toate marile “trupe” ale momentului: știri false, verosimile, semi-false, semi-adevărate, aproape-adevărate, cu iz de adevăr, informaţii certate cu contextul, scoase din context, hiper-partizane, hiper-personalizate, trunchiate, facile, simplificate, simplificatoare, irelevante, turbo-ştiri, mono-ştiri, interpretări extravagante, panici morale, panici emoționale, linşaje, indignări selective, inflamări secvenţiale, intoxicări, isterii colective, diversiuni, omisiuni, amplificări.

Pandemia actuală este însoțită, pas cu pas, de infodemia și pandemia emoțională răspândite masiv prin rețelele sociale, prin mijloacele clasice de comunicare în masă și, să nu uităm, prin strămoșescul viu grai. Meme, bancuri, caricaturi, video-uri, hashtag-uri, pe Facebook (cont personal, grupuri publice, grupuri private, mesagerie pivată), prin sms, pe Whatsapp, Instagram, Youtube, Tiktok, televiziuni, radiouri, site-uri, căutări pe Google, seriale tematice pe Netflix. Untold dezlănțuit.

Dincolo de această autentică dezordine informațională și emoțională, aș detalia o tendință care mi se par definitorie pentru perioada pe care o trăim.

Prima se referă la ascensiunea și forța de penetrare a platformelor digitale mai mult private decât publice, simbolizate, în acest moment, de Whatsapp. Amestecul foarte alunecos între public și privat, între acces public și acces privat caracteriza deja Facebook-ul, un dinozaur al platformelor digitale. Facebook este o combinație între o platformă publică și una privată, iar tipurile de conținuturi și interacțiuni din acest mediu sunt semi-publice sau semi-private. În calitate de utilizatori, suntem, fie că acceptăm sau nu, prizonierii newsfeed-urilor noastre, hiper particularizate, individualizate, populate de un conținut care variază în funcție de numărul de prieteni, de comportamentul digital, de intensitatea interacțiunii cu aceștia, de apartenența acestora la alte rețele de prieteni, de amprenta digitală, de algoritmi. Totul fără o ordine cronologică și fără o ordine comună a importanței evenimentelor (ceea ce, în legătură cu mass media clasice, se numea agenda-setting – stabilirea agendei publice de teme și preocupări). 

Chiar și așa, în cazul Facebook, se poate aproxima ce conținuturi sunt virale, care sunt temele fierbinți, cel puțin în rețeaua proprie de prieteni; multe postări sunt publice, există pagini publice, se poate vorbi despre o oarecare trasabilitate e mesajelor. În plus, dat fiind caracterul semi-public, există și o anumită teamă de a nu te face de râs (deși nu ne putem baza pe o astfel de auto-disciplină judecând după comportamentul digital al unor utilizatori de Facebook – unii chiar din rețeaua proprie de prieteni digitali). 

În sfârșit, platformele digitale gigant, de tipul Facebook, Twitter, Instagram au implementat, chiar dacă într-o manieră imperfectă, mecanisme prin care se protejează împotriva dezinformării, discursului instigator la ură sau la violență, împotriva comportamentelor coordonate neautentice (troli, boți, fabrici de conținut, fabrici de click-uri).

Am insistat pe toate aceste lucruri deoarece, în cazul platformelor mobile simbolizate de Whatsapp, ele cunosc „mutații”, dezvoltă „tulpini” noi (ca să preiau din termenii virali ai momentului). Totul circulă underground, departe de orice examinare publică; fără nici o ordine, fără nici o logică, fără nici un filtru. Ne putem trezi bombardați cu conținuturi vechi de câteva luni, chiar câțiva ani, fără a avea vreun indiciu în acest sens – vezi filmulețul care a circulat intens pe Whatsapp în weekend-ul 14-15 martie cu tancurile care se îndreptau în viteză spre București, în “pregătirea” stării de urgență. O varietate de conținuturi – filmulețe, meme, bancuri, apeluri de a dona, texte pur și simplu, explozii de panică, de nesiguranță, zvonuri, conspirații, referiri la zvonuri sau la conspirații, sfaturi medicale. Toate vin de nicăieri (în puține cazuri știm/ putem fi siguri că persoana din lista de contact este sursa 0 a mesajului) și, la rândul lor, le trimitem, le distribuim către celelalte persoane din lista noastră, deci tot către nicăieri. Fără context, fără trasabilitate și foarte foarte personalizat (bănuiesc că nu ne uităm unii în telefoanele altora, măcar atâta brumă de intimitate să mai avem și noi).

Interesant este că, în unele cazuri, Whatsapp-ul este un fel de amplificator al conținuturilor de pe alte platforme (de multe ori, ceea ce circulă pe Whatsapp sunt meme sau video-uri pe care le-am putea găsi pe Facebook, pe Instagram, pe TikTok); în alte cazuri, se află la originea fluxului de comunicare: o memă virală ajunge, în cele din urmă, la o persoană care nu mai rezistă și o scoate „în public”, mai precis în semi-public (pe aceleași platforme). În unele situații, ceea ce circulă pe Whatsapp și apoi pe una dintre platformele mai „publice” (sic!), de genul Facebook, ajunge și în mainstream media. Este cazul celor două meme celebre, create și difuzate masiv imediat după anunțul privind suspiciunea că premierul Orban ar fi infectat cu noul Coronavirus, una în care Ludovic Orban depunea jurământul la Cotroceni dintr-o izoletă, cealaltă în care Președintele Klaus Iohannis era luat, la terminarea ceremoniei de învestire, tot într-o izoletă, de către premier și Ministrul Sănătății. Memele au fost preluate – aproape instantaneu – într-o emisiune de televiziune, deoarece realizatorul le primise … pe Whatsapp.

În sfârșit, ceea ce circulă – viral, curat viral pe Whatsapp – penetrează conversațiile personale față-în-față. Încoronarea oricărui efort de comunicare, de persuasiune și chiar de propagandă.     

Acestea sunt „mutațiile” pe care le-a suferit noul ecosistem de comunicare și „informare” într-o perioadă uluitor de scurtă de timp, de maxim 4-5 ani; perioadă în care, cu un sentiment nemărturisit de victorie personală, de abia ne obișnuisem cu Facebook-ul. La cum evoluează lucrurile, la ce alte mutații ne putem aștepta și în ce perioadă de timp?  

Alina Bârgăoanu este Decan al Facultății de Comunicare și Relații Publice din cadrul SNSPA și expert afiliat Comisiei Europene în cadrul High Level Expert Group on Fake News and Online Disinformation.

Sursă foto: The New York Times

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here