Transcript interviu #TrueStoryProject:

Alina Achim-Inayeh: Salut, Jamie! Bine ai venit la True Story Project!

O să avem o conversație foarte interesantă despre vizita ta în România.

Astăzi îl avem ca invitat pe Jamie Shea, care a fost Deputy Assistant Secretary General for Emerging Security Challenges la NATO până la finalul anului 2018 și, probabil mai cunoscut, a fost purtător de cuvânt al NATO în perioada războiului din Kosovo din 1999, rol care cu siguranță a fost plin de provocări.

Jamie a petrecut o zi în România, având numeroase întâlniri cu diverși oameni, după câțiva ani de absență din România. O să discutăm despre România imediat, Jamie, dar mai întâi aș vrea să-ți pun o întrebare care ți-a mai fost adresată în timpul vizitelor de astăzi.

Cunoști NATO în profunzime, cunoști problemele de securitate, știi de amenințările din lume. Ce te ține treaz noaptea?

Jamie Shea: Ce consider important este să navighezi prin complexitate.

Când m-am alăturat NATO în timpul Războiului Rece, viața era mai simplă, focusul era pe Germania, era vorba de puterea militară a Uniunii Sovietice, dar era o singură problemă, concentrată într-un singur loc la un anumit moment. Aveai luxul să analizezi problema în profunzime, să concentrezi pe ea toata inteligența, toate resursele militare către un punct specific.

Astăzi NATO are de rezolvat probleme multiple, ca de exemplu Rusia în est, teroriști, jihadiști și multă instabilitate în Orientul Mijlociu și Africa de Nord, dar și cu războaie hibride, puteri străine care se amestecă în alegeri electorale, care răspândesc fake news, folosesc atacuri cibernetice ca să destabilizeze societatea.

Este o lume mult mai complexă în care nu te poți ocupa de o singură problemă, ci de o multitudine, iar aliații au priorități diferite. Dacă ești în Franța, ești interesat de Africa de Nord, Mali, Sahel. Dacă ești în Italia, te uiți la Libia. Dacă ești în Turcia, te gândești la Siria. Dacă ești în Polonia, te preocupă Rusia.

NATO trebuie să fie capabil să lucreze pe trei fronturi: estic, sudic și cel intern, hibrid. Este deja dificil, dar ceea ce face totul și mai complicat este nevoia de strategii diferite.

Tancurile pe care le utilizezi în Est nu sunt foarte folositoare în cazul unui atac cibernetic, disuasiunea nucleară de care ai nevoie în Est nu este eficientă când ai de-a face cu jihadiști pe vastele teritorii din Mali, Republica Centrafricană sau Burkina Faso.

Trebuie să ai o modalitate de abordare diferită în fiecare dintre cele trei fronturi, în timp ce te asiguri că aliații sunt mulțumiți că aloci suficient timp și atenție problemelor lor specifice. Aș numi-o provocarea de a gestiona o lume mult mai complicată și de a asigura securitate tuturor.

Alina Achim-Inayeh: Viitorul alianței te ține treaz noaptea? Având în vedere toate aceste tensiuni, acești actori care se duc în direcții diferite, țări care se îndreaptă spre izolaționism, ești îngrijorat că alianța nu va rezista?

Jamie Shea: Aș spune că este doar sub mult mai mult stres, având în vedere că președintele Statelor Unite, Donald Trump, este mult mai exigent cu privire la împărțirea sarcinilor, considerând că SUA face prea mult și Europa prea puțin, iar acum el vrea să echilibreze alianța, cerând europenilor să cheltuiască mai mult pentru apărare, să preia mai multe responsabilități.

Există îngrijorarea că, pe termen lung, SUA își va direcționa resursele către zona Pacificului și Europa va rămâne pe cont propriu să combată problemele din zonă. Păstrarea americanilor implicați în alianță reprezintă o provocare.

Următoarea problemă este coeziunea internă din NATO. Dacă ai țări care încep să devieze de la normele democratice, care nu mai sunt democrații bune, ale căror alegeri electorale nu mai sunt libere și corecte, care nu respectă presa și media, atunci NATO nu mai arată la nivel global ca o comunitate democratică liberală. În cazul acesta, alte țări, precum Australia, Suedia, Finlanda, pot începe să zică că nu vor să mai coopereze cu o astfel de organizație, dacă nu mai este democratică.

Păstrarea standardelor interne este probabil și mai importantă decât cheltuirea de sume mari de bani pentru apărare. Atunci când încerci să faci de toate pentru toți oamenii tot timpul, jonglând mai multe mingi în aer, pericolul este să nu satisfaci pe nimeni.

Polonia poate să înceapă să creadă ca nu au suficiente tancuri, Franța poate să zică că nu există suficiente forțe de reacție rapidă să îi sprijine în Mali, alții pot să treacă printr-un atac cibernetic și să se întrebe unde a fost NATO în momentele lor de criză.

Este o perioadă plină de provocări, însă în istoria sa NATO a trecut prin multe astfel de perioade. Unele dintre aceste dezbateri, precum plângerile americanilor cu privire la împărțirea sarcinilor, nu sunt noi. Însă NATO are o abilitate miraculoasă de a reveni și de a se reforma. O nouă comisie de experți va fi nominalizată în curând ca să pregătească următoarea rundă de transformări în NATO.

Atunci când este o perioadă de criză, ca de exemplu atunci când Franța a părăsit structura integrată sub generalul De Gaulle, când am avut perioada de destindere în anii ’60 și a trebuit să negociem cu sovieticii în timp ce încercam să-i oprim, când NATO a părut să-și piardă sensul după 1989 în urma dispariției inamicului principal, NATO a avut capacitatea să se reinventeze și să revină.

Uneori, când te uiți la ce se întâmplă cu adevărat și nu doar la ce spun oamenii, îți dai seama că povestea e mult mai pozitivă. Ca de exemplu, afli că Donald Trump îi critică pe europeni cu privire la bugetul pentru securitate, dar în fiecare zi trupe americane zboară către Europa, chiar 20,000 la momentul actual, pentru exerciții de apărare. Se duc în Țările Baltice, își antrenează capacitățile de disuasiune, construiesc infrastructura. Dacă te uiți la ce face NATO mai degrabă decât la ce zic oamenii despre NATO, obții o imagine mult mai pozitivă.

Alina Achim-Inayeh: Ai venit în România după câțiva ani de absență. Te-ai întâlnit cu oficiali, experți, oameni din comunitatea de business. Care a fost cea mai mare lecție pe care ai învățat-o despre România astăzi? Ceva de care nu erai conștient, care a venit ca o surpriză, poate chiar ca un șoc, ceva ce iei cu tine din călătoria asta?

Jamie Shea: Cred că România este mult mai încrezătoare și mai activă, ceea ce este un lucru bun.

Când am venit pentru prima oară aici, în anii ’90, întrebările erau legate de integrarea în NATO și obținerea protecției. Era vorba despre ce pot face alții pentru România, mai degrabă decât ce pot face românii pentru ceilalți.

Acum, că România este membră NATO de mulți ani, și între timp s-a alăturat și Uniunii Europene, a devenit mult mai încrezătoare, se gândește mai activ și mai creativ la contribuția ei, despre cum, de exemplu, să colaboreze cu Polonia și să se alăture forțelor NATO din Țările Baltice pentru a consolida forțele NATO din zona Mării Negre și să vadă toate operațiunile ca fiind parte dintr-o singură regiune.

România se gândește cum să găsească parteneri din industrie cu care să lucreze pe proiectele noi de apărare, să regenereze activitățile, cum să creeze noi structuri de comandă pe teritoriile ei pentru a avea o prezență mai mare a altor trupe NATO, cum să comunice cu parteneri mai dificili, ca de exemplu Turcia, unde relațiile nu au fost întotdeauna ușoare, însă unde este necesar să creeze încredere pentru a avea trupe turcești care să desfășoare exerciții aici.

Ce m-a impresionat cel mai mult este să văd o România care vrea să se sprijine pe propriile picioare, să-și desfășoare diplomația, să fie activă și prezentă, și nu să stea în spate așteptând să fie ajutată, să i se rezolve problemele. Din punct de vedere psihologic, starea de spirit este diferită, ceea ce este un lucru foarte pozitiv. România este mai încrezătoare în forțele proprii și privește mai mult spre viitor, realizând că românii trebuie să găsească soluții românești la propriile probleme. În Marea Britanie avem o vorbă care spune că Dumnezeu îi ajută pe cei care se ajută singuri.

Alina Achim-Inayeh: Trăiești în Bruxelles și ești foarte conectat la rețeaua de oficiali și experți pe securitate de acolo, și nu numai. Ai spune că imaginea României pe care ai văzut-o astăzi, venind aici, este aceeași cu cea pe care ai perceput-o în Bruxelles, înainte să vii aici?

Jamie Shea: Cred că imaginea României la Bruxelles este în general una bună. De exemplu, România și-a trimis cei mai buni diplomați și oficiali în străinătate, profesioniști care sunt foarte respectați. Unele dintre cele mai formidabile femei cu care am lucrat la NATO sunt românce. Calitatea oamenilor nu cred că a fost vreodată pusă la îndoială.

Secretarul General Adjunct al NATO, a doua cea mai importantă poziție în alianță, este fostul ministru de externe Mircea Geoană, care este foarte cunoscut, fiind un diplomat desăvârșit. Faptul că românii pot să ocupe poziții atât de înalte în organizație spune multe despre credibilitatea țării. Puterea oamenilor contează.

În al doilea rând, cred că România este o țară comfortabilă atât în UE, cât și în NATO. Aș fi vrut ca propria mea țară, Marea Britanie, să fie comfortabilă în UE, dar, din păcate, nu mai este cazul.

Avem de-a face cu două mari dezbateri în acest moment. Dezbaterea transatlantică tradițională despre cum menținem SUA implicată și păstrăm puterea alianței, și dezbaterea pe care președintele francez Macron o susține zicând că nu ne mai putem baza pe americani atât de mult și că trebuie să construim o strategie europeană de securitate mai coerentă în jurul Uniunii Europene, în care Europa să-și creeze propriile tehnologii de apărare. Acestea sunt cele două mari discuții.

Când te uiți la țările din Europa care sunt în ambele tabere și care pot acționa ca reconciliatori în loc să ia o parte a dezbaterii, observi că România se află într-o poziție unică care îi oferă țării o perspectivă a relațiilor internaționale foarte ambițioasă în care țara poate juca un rol și mai mare în viitor, dacă poate să o facă înțelept și abil.

Un alt aspect la care lucrăm pentru Atlantic Black Sea Security Forum, ce va avea loc în luna martie în București, este ca România să determine pe toată lumea să devină mai conștienți de regiunea Mării Negre ca un punct de întâlnire al tuturor problemelor strategice cu care ne confruntăm: Rusia, Crimeea, puterea militară rusă, Rusia proiectând puterea din regiune către Orientul Mijlociu, Libia și Africa de Nord, importanța regiunii pentru securitatea energetică cu noi conducte de gaz ce se construiesc, noi relații comerciale.

Am fost foarte interesat să aflu ceva ce ar fi trebuit să știu deja, și anume că portul Constanța este al treilea sau al patrulea cel mai mare port din Uniunea Europeană, ceea ce demonstrează relevanța regiunii.

China care investește în zonă, umplând un gol lăsat de către europeni și americani, problema războaielor hibride care afectează politica internă a României așa cum o fac peste tot.

Multe dintre problemele mari de securitate ale europenilor se regăsesc în această regiune și acest fapt aduce provocări României, dar și oportunități.

Alina Achim-Inayeh: Care ar fi cea mai importantă sau presantă provocare legată de securitate pentru România?

Jamie Shea: Cred că accesul la Marea Neagră este foarte important, fiind o sursă vitală pentru Europa. Turcia, România, Bulgaria sunt conectate prin intermediul mării, deci reprezintă o legătură între partea mai îndepărtată a alianței și Uniunea Europeană.

Este o legătură cu parteneri importanți precum Georgia și Ucraina care au ajutat NATO în Afganistan și în Balcani în diverse exerciții și care au perspectiva aderării. Cum ar putea Ucraina sau Georgia să se alăture NATO în viitor dacă Marea Neagră devine un lac rusesc și NATO pierde oportunitatea de a-și proiecta puterea în regiune? Marea Neagră este vitală pentru comerț, pentru energie. Există și probleme de mediu care sunt importante.

Cea mai mare provocare cred că este să creăm o structură care să ofere un loc și Rusiei, dar care să păstreze un rol și pentru forțele NATO în regiune, care să nu facă Marea Neagră o zonă de confruntare, ci una de cooperare, unde putem lua măsuri să creștem încrederea cu Rusia și să avem abilitatea de a aplana conflictele.

La momentul de față, este clar că Rusia încearcă să ne îndepărteze de zona Mării Negre, numind zone întregi ca fiind exclusive rușilor pentru exerciții, încercând să limiteze libertatea de navigare, folosind tactici ostile precum survolarea foarte aproape de nave aflate în larg.

Cred că felul în care lucrăm cu România pentru a dezvolta o politică neconflictuală, dar fermă, care să ateste că suntem prezenți și că avem tot dreptul să fim aici, va fi cea mai importantă provocare.

A doua provocare este legată de faptul că NATO urmează o strategie de consolidare de la vest la est, prin care aduce forțe din SUA și Marea Britanie în Europa. Este important să nu dezvoltăm doar o axă de la vest la est, o linie care ne-ar permite să ajungem doar până la Țările Baltice. Trebuie să ne uităm la felul în care evenimente dintr-o zonă pot influența foarte rapid evenimente din altă zonă. Rusia cu siguranță poate trece în 24 de ore de la o strategie de a pune presiune în zona baltică la a pune presiune pe Bulgaria sau România. Așa cum Rusia poate muta centrul de gravitație rapid, așa și NATO trebuie să fie capabil să mute rapid centrul de gravitație cu scop defensiv.

Acest lucru înseamnă că trebuie să alăturăm două sectoare distincte, tratate până acum separat în cadrul NATO: sectorul Baltic și sectorul Mării Negre. Vorbim despre un tip de prezență aici, altă prezență acolo, trebuie să aducem limbajul și conceptele la un loc și să le fuzionăm într-o singură zonă est-europeană, care să fie cu adevărat coezivă, să poată schimba structura militară pe toate axele foarte rapid dacă este necesar. Avem nevoie și de niște axe sud-nord, nord-sud, nu doar de vest-est, est-vest.

Alina Achim-Inayeh: Acesta este și conceptul Flancului de Est, în cadrul căruia Polonia și România colaborează foarte strâns cu Țările Baltice pentru a împinge în față interesele țărilor de pe Flancul Estic. Deci până la un punct, această problemă este abordată de către țările din regiune.

Jamie Shea: Într-adevăr, dar este important ca această problemă să nu fie un dialog doar între țări. Este bine că România și Polonia au dezvoltat Inițiativa celor Trei Mări care pornește comunicarea între țări. Colaborarea bilaterală care se petrece în termeni așa de buni este de asemenea un lucru bun.

Cred că Atlantic Black Sea Security Forum ce are loc la finalul lui martie este o oportunitate bună de a aduce comunitatea mai largă aici pentru a educa și a face oamenii mai conștienți, dar și pentru a dezvolta idei mai practice, pentru că schimbarea centrelor de putere nu este un subiect doar pentru armata poloneză sau armata română, înseamnă că și armatele engleze, germane, franceze, canadienii, care își aduc avioanele în România pentru a realiza operațiuni de poliție aeriană în a doua jumătate a anului, toată lumea trebuie să fie implicată. Este bine că România preia inițiativa, dar percepția generală trebuie să fie că este o responsabilitate NATO, și nu o responsabilitate doar a țărilor din regiune.

Alina Achim-Inayeh: Ai menționat Atlantic Black Sea Security Forum, ce va avea loc pe 26 martie și va fi organizat de către German Marshall Fund și Institutul Aspen. Am vorbit și despre provocările și oportunitățile care vor fi discutate acolo. Vei veni la acel eveniment, așadar te vei întoarce în România.

Crezi că vreun eveniment major poate avea loc de acum și până pe 26 martie care ar trebui discutat la Forum?

Jamie Shea: E clar că deja am discutat ce s-a întâmplat în ultimele săptămâni și luni. Va fi și o nouă comisie geopolitică care va aborda probleme de geopolitică nu doar în Balcani, în est sau în Libia, ci și în regiunea Mării Negre. Deja au avut câteva sesiuni în Bruxelles, iar rezultatul acestora va fi prezentat cândva în perioada dintre acum și 26 martie. Chiar vrem să aflăm mai multe de la acești oameni, despre ce au scris și, mai ales, ce înseamnă acele documente pentru regiune.

În Statele Unite se petrec alegeri primare și până pe 26 martie vom avea o idee mult mai clară despre cine va reprezenta Democrații în alegerile prezidențiale. Este timpul să ne gândim cum influențăm platformele din SUA, este o oportunitate pentru ideile discutate să fie incluse și în campania prezidențială americană. Politica externă și relația cu Europa vor conta în campanie. Acest punct cheie al alegerilor americane poate fi legat și de dorința noastră de a aduce la forum reprezentanți SUA la nivel înalt, deci cred că este un aspect pe care îl vom urmări cu atenție.

Până pe 26 martie vom afla și care este perspectiva pentru un proces de pace în Ucraina, unde în mod tragic la momentul de față luptele au reînceput. O să aibă loc următorul summit al grupului Normandy Four. Având în vedere poziția centrală pe care Ucraina o ocupă în cadrul conceptului Mării Negre, este important să ne gândim ce perspective are Ucraina pentru o evoluție pașnică, iar aplanarea conflictului din Donbas va fi un subiect cheie.

În mod tragic, probabil Siria va ajunge la o finalitate până pe 26 martie. Se pare că Assad, cu ajutorul Rusiei, este pe cale să distrugă și ultimul bastion al rezistenței pe care îl desfășurăm în Idlib. O discuție despre unde se va situa Rusia după terminarea conflictului din Siria, probabil așteptând țările vestice să intervină pentru reconstruirea zonei cu investiții necesare minime de 300 de miliarde de dolari, este importantă. Ce atitudine luăm în funcție de cum mergem mai departe în acea regiune.

NATO încearcă până pe 26 martie să obțină mai multă claritate despre cum o să-și crească prezența în Iraq, României o să i se ceară să trimită mai multe trupe ca parte a acelei operațiuni. Cred că până atunci, NATO o să știe mai bine de câte trupe o să mai aibă nevoie în regiune și pentru ce perioadă de timp.

Da, o să ne uităm la regiunea Mării Negre, dar cred că problemele mai generale precum Ucraina, Donbas, Siria, Libia o să fie incluse printre subiectele de discuție.

Alina Achim-Inayeh: Deci o să avem o agendă foarte plină. Mulțumesc mult, Jamie.

O să revii în România pentru forum pe 26 martie și o să te întorci în studioul nostru pentru a discuta aceste evenimente, poate altele. Să sperăm că nu o să fie nicio lebădă neagră până pe 26 martie.

Un interviu marca True Story Project.

Pentru a prelua acest material pe alte canale media trebuie să menționați ca sursă de conținut original True Story Project (www.truestoryproject.ro).

1 COMMENT

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here