Săptămâna viitoare, președintele Trump se va alătura lui Emmanuel Macron, Angela Merkel, Boris Johnson și altor șefi de stat din NATO pentru o întâlnire ce comemorează 70 de alianță. Un grup de lideri cu opinii divergente cu privire la securitate și rolurile lor în lume vor trebui să se confrunte cu o multitudine de probleme serioase, în ciuda revoltelor în creștere.

Înainte de summit, experții GMF de la Washington, Paris, Berlin, Varșovia și Bruxelles analizează diverse aspecte și implicații a acestei întâlniri.

🎯O sărbătoare zbuciumată marcată de diviziune

Sărbătoarea celei de-a 70-a aniversări a NATO va fi marcată de diviziuni importante din cadrul alianței – nu doar peste Atlantic, ci și în Europa. Perspectivele europene reflectă reacții diferite la evoluțiile din Statele Unite.

La Paris, discuția se referă la autonomie strategică. Antipatia președintelui Donald Trump față de NATO i-a determinat pe mulți în Franța să ajungă la concluzia că garanția de securitate a SUA nu mai poate fi luată în serios. Președintele Emmanuel Macron și-a exprimat această părere când a descris „moartea cerebrală” a NATO. Deși francezii recunosc că sunt departe de o autonomie strategică, ei sunt cei mai aprigi susținători.

La Berlin, accentul se pune pe răbdarea strategică. Germanii consideră că schimbarea din Statele Unite a abordării tranzacționale este mai degrabă ciclică decât structurală (deci nu reprezintă un angajament de durată abaterea fundamentală de la alianță). Succesorul lui Trump, în opinia lor, va reveni la o viziune mai tradițională a relațiilor transatlantice. În Varșovia, cuvintele de bază sunt  îmbrățișare strategică. Polonezii văd un vecin mare și rău în estul lor: Rusia. În ochii lor, nu există niciun înlocuitor al garanției de securitate a Statelor Unite și nu sunt convinși că aliații lor europeni îi vor apăra în cazul în care se va întâmpla ceva.

Pe acest fundal, aliații se apropie de summit-ul de la Londra cu un sentiment de aprehensiune. Puțini anticipează o adunare care va unifica și va stopa scindarea alianței. Liderii alianței au responsabilitatea de a articula scopul comun și relevanța continuă a NATO. Dacă nu o fac, Vladimir Putin va ridica paharul la Moscova în cinstea stării fragile a alianței la 70 de ani.

— Karen Donfried, President, Washington

🎯Traducerea unei dezbinări într-o dezbatere mai pozitivă

În urma interviului președintelui Emmanuel Macron în The Economist, Franța va avea ca scop să transpună reacțiile puternice pe care le-a declanșat într-o oportunitate pentru o discuție onestă între aliați despre coordonarea strategică și politică în cadrul NATO. Întrucât Macron consideră că îngâmfarea este pericolul cel mai presant cu care se confruntă Europa și securitatea europeană, este probabil să își reafirme comentariile și să continue să facă eforturi pentru ca toți aliații să își clarifice poziția în această dezbatere.

În ceea ce îl privește, mesajul va rămâne același: Franța a recunoscut constant munca depusă în cadrul NATO pentru consolidarea planificării și interoperabilității militare transatlantice, dar refuză să se îndepărteze de criza la nivel strategic și cooperațional. În acest context, Franța trebuie să arate că „metoda de perturbare a lui Macron poate încuraja reforme constructive și critica sa aspră poate fi urmată de formarea unei agende mai pozitive pentru parteneriatul transatlantic. Acest lucru va necesita, în special, reafirmarea angajamentelor Parisului față de inițiativele NATO din est și față de interesele de securitate ale aliaților din Europa Centrală și de Est. De asemenea, va fi necesară clarificarea poziției administrației Trump: deși Macron a declarat că a avut un schimb de păreri foarte pozitiv cu președintele SUA, Washingtonul trebuie să răspundă oficial la această situație.

— Martin Quencez, Deputy Director, Paris Office and Research Fellow in the Security & Defense Program

🎯Trump la Londra, ecoul lui Nixon și așteptări scăzute

Donald Trump nu este primul președinte al SUA care a participat la o conversație NATO de natură incriminatorie. În iunie 1974, în timp ce Comitetul Judiciar s-a grăbit pentru a-și încheia ancheta, Richard Nixon a zburat la Bruxelles pentru a participa la un summit ce comemorea a 25-a aniversare a NATO. După ce Washingtonul a fost împroşcat cu noroi referitor la Watergate, Nixon a dorit să le amintească tuturor că el era încă liderul lumii libere. El a încercat din greu să proiecteze normalitatea, socializând cu ceilalți lideri și semnând o declarație pentru a revitaliza alianța. Dar toată lumea a înțeles că plecarea lui Nixon era aproape și doar câteva săptămâni mai târziu a părăsit Casa Albă.

Când Trump va ateriza la Londra pentru întâlnirea care va marca cea de-a 70-a aniversare a NATO, va face acest lucru cu încrederea că probabil nu va avea aceiași soartă ca Nixon. Cu toate acestea, pe măsură ce Congresul își dezbate viitorul, Trump va avea în continuare un stimulent suplimentar pentru a arăta că este la comandă. În timp ce Nixon a rămas hotărât să se ridice deasupra vârtejului acuzațiilor și să se prefacă că nu este distras, Trump nu va putea face același lucru. Mai mult, pentru el, a controla situația cu greu înseamnă să-ți proiectezi încredere constantă, înseamnă să dovedești că poați să-i ți pe în suspans față de ceea ce urmează. Combinați acest lucru cu tentația pe care o va simți să își bage nasul în alegerile Regatului Unit sau la campania prezidențială din 2020 sau orice în orice altceva din ansambul său de conspirații și nemulțumiri și va fi greu să vezi ceva constructiv în această întâlnire.

Aceasta este vestea proastă. Vestea bună este că așteptările sunt la fel de scăzute. Dacă întâlnirea se încheie fără vreo lovitură majoră, toată lumea ar trebui să respire ușurață și să o considere o victorie. Sloganul acestei întâlniri este simplu: supraviețuiește și avansează. Acesta nu este cu siguranță nivelul de ambiție pe care oficialii NATO îl aveau în minte atunci când au decis să se adune la Londra, dar este cel mai bun la care putem spera.

— Derek Chollet, Executive Vice President and Senior Advisor for Security and Defense Policy, Washington

🎯Germania se află între Trump și Macron

Guvernul cancelarului Angela Merkel privește cu îngrijorare întâlnirea șefilor de stat și de guvern NATO din Londra. Reprezentanții Germaniei își aduc aminte de reuniunea de la Bruxelles de anul trecut, când președintele Donald Trump a criticat puternic aliații europeni pentru cheltuielile lor prea mici de apărare și a atacat Germania, mai ales din cauza conductei de gaz Nord Stream 2. În toate circumstanțele, guvernul german încearcă să împiedice repetarea unei astfel de situații.

Programul strâns servește în acest scop – este planificată doar o singură ședință de lucru, care se presupune că va oferi puțin loc pentru controverse. Ministrul Apărării, Annegret Kramp-Karrenbauer, și-a făcut un nume în ultimele săptămâni ca un transatlanticist fidel: a respins obiectivul francez al unei autonomii strategice pentru Europa, în detrimentul NATO, a apărat importanța alianței împotriva criticilor președintelui Emmanuel Macron și a confirmat faptul că Germania va atinge obiectivul de 2 la sută pentru cheltuielile de apărare, până în 2031. Obiectivul principal al Germaniei este de a se prezenta ca un membru fidel și de încredere al alianței. Pe termen lung, însă, rămâne o temere principală pentru Berlin: coeziunea politică a alianței va fi erodată în continuare și acțiunea militară comună va fi pusă la îndoială. Una dintre cele două pietre fundamentale ale politicii externe germane din 1949 – alături de integrarea europeană – va fi astfel zguduită. În acest context, privirile îngrijorate de la Berlin sunt îndreptate către alegerile prezidențiale din SUA de anul viitor.

 — Markus Kaim, Helmut Schmidt Fellow of the Zeit-Stiftung and GMF, Washington/Berlin

🎯Macron aduce Berlinul și Varșovia împreună

Evaluarea deja celebră a președintelui Emmanuel Macron conform căreia NATO este în „moarte cerebrală” a stârnit o dezbatere acerbă nu numai despre alianță, ci și despre securitatea europeană și rolul Statelor Unite în aceasta. De asemenea, a fost clar cât de în urmă este Franța în relațiile cu aliații săi europeni. Din Germania în Polonia și până la Bruxelles, vocile  au reafirmat armonia NATO și au criticat afirmațiile lui Macron ca fiind nu numai perturbatoare, ci și dăunătoare.

Pe de altă parte, dezbaterea productivă pe care a creat-o ​​interviul lui Macron este despre responsabilitatea pe care europenii o pot avea și ar trebui să și-o asume pentru propria lor apărare. Consensul emergent de la Varșovia, Berlin și Paris este că Europa ar trebui să facă mai mult, că are nevoie de capacități mai mari și capacitate de acțiune. Deși unii europeni nu sunt de acord, este rolul SUA să se implie în securitatea europeană, având în vedere creșterea adversarului său strategic din Asia.

Franța sub președintele Macron pare să spună că Statele Unite sunt deja un aliat nesigur și, prin urmare, este timpul ca Europa să meargă în direcția autonomiei strategice. Din acest calcul pare să lipsească realitatea conform căreia înlocuirea capabilităților militare americane doar în Europa ar costa 350 de miliarde de euro. Acest lucru aduce Germania și Polonia împreună, întrucât văd clar NATO în centrul securității europene, chiar dacă nu sunt oarecum de acord cu traiectoria pe termen lung a Statelor Unite ca putere europeană. Dar unde toate cele trei țări s-au pus de acord este faptul că Europa are nevoie de capacități militare mai mari.

Să sperăm că acest consens va deveni mesajul principal transmis la summitul de la Londra, mai degrabă decât retorica despre supremația Americii sau singurătatea Europei.

— Michal Baranowski, Director, Warsaw Office

🎯Aliații se confruntă cu „China Review”

Când miniștrii de externe ai NATO s-au adunat la Washington în luna aprilie trecută, au convenit că alianța va întreprinde o „Revizuire a Chinei”. Premisa din spatele acestui lucru era simplă: având în vedere China care a devenit activă pe tot continentul european, era timpul să înceapă o conversație despre vulnerabilitățile și provocările potențiale ale NATO în raport cu China. Dar nu fiecare aliat a fost entuziasmat de revizuire, motiv pentru care nu a fost ceva ambițios. Liderii NATO care se întâlnesc la Londra vor fi informați asupra rezultatelor. Ar trebui să îsi mențină așteptările scăzute. Revizuirea va încuraja probabil membrii NATO să-și fortifice rețelele împotriva unor actori precum Huawei și să angreneze China, dacă este posibil.

Acesta nu ar trebui să fie sfârșitul poveștii. Liderii NATO ar trebui să provoace alianța să abordeze mai multe probleme. Care sunt implicațiile recentelor achiziții portuare ale Chinei în Europa? Dacă China deține acum 10% din porturile din Europa, ce se întâmplă când cota va fi de 25%? Cât de îngrijorată ar trebui să fie alianța cu privire la relația din ce în ce mai strânsă a Chinei cu Rusia, inclusiv în domeniul militar? Cum vor afecta investițiile uriașe ale Chinei din domeniul inteligenței artificiale tehnologia NATO? NATO ar trebui să urmărească mai îndeaproape acțiunile Chinei în zona arctică? Cum ar trebui să se schimbe doctrina NATO față de China? NATO nu trebuie să devină excesiv de alarmant cu privire la China, dar trebuie să înțeleagă riscurile asociate și scenariile potențiale, deoarece statul chinez devine un jucător mult mai activ în Europa.

— Julie Smith, Senior Advisor to the President and Director of the Asia Program and the Geopolitics Program, Washington

🎯Turcia cauzează o dezbatere și mai problematică a NATO

Conducerea Statelor Unite – sau lipsa acesteia – poate fi în centrul unei dezbateri controversate NATO a liderilor în Londra. Dar intervenția Turciei în Siria a declanșat o furtună politică în cadrul alianței. Țara are a doua cea mai mare unitate militară din NATO și ar trebui să fie un partener cheie în strategia transatlantică față de Siria, Rusia, Iran și alte riscuri. Relațiile Turciei cu majoritatea aliaților europeni sunt profund tulburate, iar relațiile cu Statele Unite sunt într-un punct de colaps. Turcia se îndoiește din ce în ce mai mult de credibilitatea garanției de securitate NATO în situații de urgență la frontierele sale și a urmărit legături mai strânse cu Rusia, inclusiv achiziționarea sistemului de apărare aeriană S-400. Acest lucru, însoțit de acțiunea turcă din Siria și o dispută separată cu UE privind explorarea energetică în apele Ciprului, a expus Turcia la embargourile privind armele și alte sancțiuni ale aliaților NATO. Unele state din cadrul alianței se întreabă, de asemenea, cum de Turcia încă se încadrează într-o alianță de valori comune. Turcia este cel mai puțin probabil să părăsească NATO – statutul de membru încă îi oferă un loc valoros la masa transatlantică – dar simptomele unei relații din ce în ce mai controversate ar putea fi afișate la Londra.

— Ian Lesser, Vice President, and Executive Director, Brussels Office

🎯Întrebarea capabilității

NATO și-a demonstrat „inteligența” adaptându-se relativ rapid la contextul securității în schimbare. Dacă în urmă cu puțin mai bine de cinci ani era în principal preocupată să detecteze ramurile  al Qaeda din munții afgani, astăzi alianța descurajează acțiunile Rusiei în est, proiectând stabilitatea în sud și construind rezistență în cibernetică și spațiu.

Provocarea acestei strategii de 360 ​​de grade va consta nu numai în misiunea de a îndeplini mai multe sarcini, ci și în a putea aplica un spectru mult mai larg de capacități – de la o platformă mare, prezență vizibilă, la forțe speciale, bazate pe informații, asistate cibernetic, și intervenții în rețea. Pentru țările europene, înseamnă, de asemenea, că pe termen scurt sau mediu vor trebui să se bazeze pe Statele Unite pentru a oferi acele elemente care să transforme forțele militare ale Europei (brigade cu răspuns imediat, logistic și strategic, echipamentul pre-poziționat și platformele de comandă și control și de inteligență și supraveghere). Prin urmare, recentul impuls al Europei pentru o autonomie strategică nu este de lux, iar inițiative precum Cooperarea Structurată Permanentă și Fondul European de Apărare sunt deja un ingredient esențial pentru a închide decalajul de capacități din NATO. Cu toate acestea, autonomia europeană nu ar trebui să se traducă într-o mai mică cooperare transatlantică în domeniul apărării. Integrarea și modernizarea capacităților de apărare ale Europei vor mai dura pentru a fi realizate. Înainte de atingerea acestui obiectiv, NATO și parteneriatul transatlantic rămân cele mai importante elememte pentru securitatea europeană.

— Bruno Lete, Senior Fellow of Security and Defense, Brussels

🎯Feriți-vă de narațiunile false

În urma summitului de la Londra, două dezbateri false despre NATO vor domina discuțiile despre securitatea europeană din 2020. Punctul lor de pornire va fi neîncrederea generală în fiabilitatea garanției de securitate a Statelor Unite pentru aliații europeni. Această neîncredere continuă să trimită frământări seismice prin Europa. Dar, în loc să facă ceea ce este necesar, aliații se vor împiedica în narațiuni înșelătoare.

Dorința va venii din Washington. Este aproape sigur că președintele Donald Trump va scoate iepurele NATO din pălărie din nou, mai ales dacă îl consideră avantajos din punct de vedere politic. NATO va fi din nou înfățișată ca o colecție de slăbiciuni parazite care se bucură de libertate pe cheltuiala Statelor Unite. Acest lucru va rămâne la fel de neadevărat așa cum a fost întotdeauna, dar va continua să conteze foarte mult pentru comandantul șef al Statelor Unite care poate îi poate liniști pe aliații și îi poate descuraja pe dușmani.

A doua dezbatere falsă va rezulta din recentul atac prietenoas al președintelui Emmanuel Macron, îndreptat către NATO. Un președinte francez poate numi NATO „în moarte cerebrală” fără a face prea mulți oameni nervoși. Ceea ce îi va face pe oameni să fie nervoși este atunci când va decide că în Europa trebuie construită o securitate complet nouă, care să includă o Rusie revizionistă condusă de Vladimir Putin.

Atunci de ce are nevoie de fapt dezbaterea NATO? Grupul de studiu de nivel înalt organizat cu privire la viitorul NATO (începând cu 2020) ar trebui să reducă prostiile și să se uite la vechile realități strategice europene și la altele noi de pe glob pentru a trasa o cale coerentă în viitor. Deși o îmbinare între nou și vechi nu este întotdeauna ușor de înțeles și de discutat în mod public, asta nu înseamnă că NATO este „în moarte cerebrală”. Un lucru este evident: scoaterea oxigenului din dezbatere creând narațiuni false nu va stimula niciun creier ce are nevoie de gândire clară.

— Jan Techau, Director of the Europe Program

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here