Verifica Menajeria de Fake News Apasa Aici! Verifica Menajeria de Fake News Apasa Aici! Verifica Menajeria de Fake News Apasa Aici! Verifica Menajeria de Fake News Apasa Aici! Verifica Menajeria de Fake News Apasa Aici! Verifica Menajeria de Fake News Apasa Aici! Verifica Menajeria de Fake News Apasa Aici!
close_icon
#Analize / Mălina Mîndruțescu

Stânga fragmentată a Franței

Cu alegerile prezidențiale din Franța după colț, bătălia se dă momentan între actualul președinte Emmanuel Macron – candidat al status quo-ului european –  și forțele de extremă dreaptă. Iar competiția este una aprigă.

În aceste ultime luni, însă, în cadrul discursului prezidențial a lipsit cu desăvârșire o forță care a ghidat o bună parte din politica Franței a ultimilor decenii – socialiștii și partidele de stânga.

Luna asta s-au împlinit 26 de ani de la moartea lui François Mitterand, primul președinte socialist a actualei Republici franceze, cel care a revoluționat politica de stânga și a dus la dominarea partidului socialist în Franța. Astăzi, urmașii politici ai lui Mitterand par să aibă nevoie de ghidaj și mult noroc mai mult ca niciodată, dacă vor să rămână relevanți pe scena politică din Franța.

Anne Hidalgo, primarul Parisului și candidatul socialiștilor pentru prezidențialele din aprilie este preconizată că va câștiga doar 3% din votul cetățenilor în prima rundă de alegeri, conform sondajelor Politico.

O asemenea performanță nu numai ca ar descalifica-o pe Hidalgo din turul doi, dar dacă nu reușește să capete măcar 5% din vot jumătate din suma pe care aceasta a investit-o în finanțarea campaniei electorale nu va fi rambursată din banii contribuabililor, cum se procedează în alegerile prezidențiale din Franța.

Din 1958, de la înființarea actualului regim republican francez (a cincea Republică) și până acum au fost doi președinți socialiști la cârma țării: François Mitterand și François Hollande, predecesorul lui Macron. În acești ani, Franța a adoptat o serie de legi importante de natură socială – cum ar fi abolirea pedepsei cu moartea în 1981 sau legalizarea căsătoriilor între persoane de același sex în 2013.

În urmă cu doar 10 ani socialiștii controlau președinția, ambele camere din Parlament, mare parte din regiunile Franței și un număr mare de centre urbane. Acum, influența lor s-a micșorat în mod drastic.

candidati stanga franta

Sursă foto: AFP

 

Hidalgo are o reputație bună – primărița a fost lăudată pentru că a transformat centrul capitalei franceze într-unul mai prietenos pentru joggeri și bicicliști. De asemenea, candidatul partidului verde – Yannick Jado – un aliat politic de-al socialiștilor – este relevant datorită subiectului climatic, omniprezent și prioritar pe toate palierele politice, economice și sociale.

Însă, în momentul de față, niciunul dintre candidații de stânga – Hidalgo, Jado, Jean-Luc Mélenchon, un socialist de 70 ani cu reputație în politica franceză și un număr de anti-capitaliști și comuniști – nu pare că va reuși să treacă de prima rundă a alegerilor prezidențiale din aprilie.

Problema stângii este complexă și nu are o singură cauză.

În primul rând, există prea mulți candidați care fragmentează votul, excluzând posibilitatea ca un singur candidat de stânga să fie îndeajuns de competitiv și de puternic din punct de vedere electoral încât să conteze. Fragmentarea votului a fost ajutată și de faptul că nu există un candidat carismatic de partea stângii, capabil să câștige susținerea celorlalți candidați, pentru ca votul să fie unul unit și cu șanse.

O soluție care a fost propusă de Anne Hidalgo ar fi un set de alegeri interne în care cetățenii să aleagă candidatul prin intermediul unui sondaj online – acesta va avea loc între 27 și 30 ianuarie.

Un alt motiv care a dus la dispariția stângii din ecosistemul politic francez relevant constă în faptul că stânga mainstream din Franța a pierdut votul și încrederea clasei muncitoare. Acum, cei care votează stânga sunt în principal funcționari publici și alți oameni care locuiesc în centre urbane – un segment demografic deloc suficient pentru a suplini pentru absența celorlalți și pentru a face față facțiunii de dreapta tot mai vocale și mai puternică din punct de vedere politic.

Astfel, acest electoral nu este suficient pentru a câștiga alegerile naționale. În trecut, Mitterand optase pentru a asocia socialiștii de partidul comunist pentru a ademeni votul muncitoresc. Acum, însă, mare parte din votul clasei muncitoare a migrat înspre Marine Le Pen, candidata de dreapta și principalul pericol electoral al președintelui Emmanuel Macron. 33% din acest segment cheie ar vota-o pe Le Pen ca președinte, în timp ce doar 3% ar susține-o pe Anne Hidalgo, primărița Parisului.

alegeri franta

Sursă foto: Shutterstock

 

De asemenea, ar fi de menționat și faptul că reputația politică bună a lui Hidalgo se rezumă în mare parte la Paris și alte centre urbane, unde politicile verzi, de mobilitate urbană și de sustenabilitate rezonează cu locuitorii. În alte părți ale țării, unde votanții au probleme mai apăsătoare decât amprenta lor de carbon, platforma politică a lui Hidalgo și a altor candidați de stânga ar putea părea ruptă de realitățile vieții cotidiene a multor francezi.

Nu în ultimul rând, aspectul cel mai important care a dus la o cădere așa fulminantă a stângii se datorează faptului că Franța a migrat spre dreapta. Astăzi, 37% dintre francezi consideră că sunt de dreapta (comparativ cu 33% în 2019), iar doar 20% se mai consideră de stânga (comparativ cu 25% în 2019).

Segmentul de stânga a început să se spargă și odată cu apariția lui Emmanuel Macron – fost Ministru al Economiei și Finanțelor în guvernul socialist al lui François Hollande, Macron a ademenit electoratul de centru stânga atunci când și-a format propriul partid și a candidat pentru președinția Franței în 2017.

macron

Sursă foto: Getty Images

 

Acum, aceiași votanți ar vota mai degrabă pentru Macron, decât pentru un candidat de stânga fără speranță, ca o metodă tactică de a scădea șansele unui candidat de dreapta sau de extremă dreaptă la președinție. .

Apariția lui Emmanuel Macron în fața Parlamentului European de miercuri a avut o dublă semnificație: în primul rând, președintele a dorit să-și prezinte viziunea pentru Europa, în cadrul președinției rotative a Consiliului Uniunii Europene, pe care Franța o deține până în iunie 2022. În al doilea rând, acesta s-a folosit de platforma europeană pentru a vorbi și despre agenda domestică, în condițiile în care se așteaptă ca Macron să-și anunțe în mod oficial candidatura pentru un al doilea mandat la președinția Franței curând.

 

Sursă foto: EPA

#Ultimele buletine de știri

#Te-ar mai putea interesa și