close_icon
#Analize / Alexandra Petre

Sisteme politice: Cum funcționează SUA

Poate ați auzit că la alegerile prezidențiale din SUA din 2016, Hillary Clinton a avut mai multe voturi per total decât Donald Trump și, totuși, Trump este cel care a câștigat. Sau că Statele Unite nu au un prim-ministru. Sau că această țară are un sistem politic format din două partide, Republican și Democrat, fără ca alte partide să aibă vreun cuvânt de spus. Toate acestea se datorează unui sistem politic aparte, despre care vă propun să aflăm mai multe în cele ce urmează.

Alexandra Petre

Pentru început, să înțelegem mai întâi câte ceva despre structura politică americană. Este un sistem pur prezidențial, prin care președintele este ales prin alegeri naționale. Acest proces electoral este destul de specific, deoarece nu reprezintă același lucru cu votul popular, care este norma în majoritatea celorlalte țări democratice. Se bazează pe principiul primului trecut (”first-past-the-post”) în fiecare din cele 50 de state. Cu alte cuvinte, câștigătorul ia totul (”the winner takes it all”). În esență, candidatul care a obținut mai multe voturi decât concurentul său va primi totalitatea voturilor din acel stat. Acest sistem, împreună cu colegiile electorale care acționează ca intermediar între cetățeni și stat în timpul alegerilor, pot explica parțial de ce SUA este un sistem cu două partide: republicanii și democrații.

Partidul Democrat este reprezentat în mod istoric de albastru și de simbolul măgarului, în timp ce Partidul Republican este reprezentat de roșu și de simbolul elefantului.

Există și alte partide mai mici, cum ar fi libertarienii, dar aceștia nu joacă un rol semnificativ în politica americană. Există, de asemenea, o formă de parlament bicameral, numit Congres, împărțit în Camera Reprezentanților și Senat, așa cum a fost elaborat de Constituția SUA. Această constituție, numită Declarația Drepturilor (Bill of Rights), deține două recorduri: cea mai veche constituție încă funcțională din lume (1789) și cea mai scurtă. Are 7 articole și 27 de amendamente și susține valorile menționate și în Declarația de Independență din 1776: „toți oamenii sunt creați egali, […] înzestrați de către Creatorul lor cu anumite Drepturi inalienabile, printre care Viața, Libertatea și căutarea Fericirii”. (“all men are created equal, […] endowed by their Creator with certain unalienable Rights, that among these are Life, Liberty and the pursuit of Happiness”).

Comparând cu sistemele parlamentare de guvernare, este important să facem distincția între o monarhie constituțională, unde șeful statului este monarhul și șeful guvernului este de obicei un membru al parlamentului (Regatul Unit de exemplu) și o republică parlamentară, în care șeful statului are un rol în preponderență ceremonial, iar șeful guvernului este ales din corpul legislativ (Germania de  exemplu). Sistemul parlamentar este mai frecvent în rândul țărilor dezvoltate, în special în Europa, fiind considerat un regim favorabil democrației, care a crescut în prevalență după războaiele mondiale ale secolului XX.

Sursă foto: National Center for Constitutional Studies

O diferență cheie între sistemul SUA (și orice sistem prezidențial în acest sens) și un sistem parlamentar este legată de separarea puterilor în stat. În timp ce într-un regim parlamentar puterea executivă este deținută de un reprezentant al parlamentului, iar președintele sau monarhul are un rol pur ceremonial ca șef al statului, în SUA președintele deține puterea executivă și acționează ca prim-ministru, conducând guvernul.

Din această diferențiere putem trage concluzia că, într-un sistem parlamentar, premierul este într-o anumită măsură subordonat parlamentului și, mai exact, partidului de guvernământ sau coaliției care deține majoritatea în acest parlament și care l-a numit șef al guvernului. Primul-ministru trebuie să mențină sprijinul și încrederea partidului său, altfel poate fi demis cu ușurință printr-o moțiune de cenzură sau prin alte mecanisme procedurale similare. Desigur, există și excepții prin care guvernul la putere nu este cel numit de majoritatea din parlament, însă acestea apar în urma unor instabilități politice și nu reprezintă felul în care funcționează în mod normal lucrurile. Cu toate acestea, acest sistem are un mare avantaj: legislația poate trece mai repede și mai ușor, făcând astfel procesele și procedurile mai eficiente. Acest lucru se întâmplă, desigur, pentru că puterea legislativă și cea executivă sunt strâns legate și provin din aceeași organizație.

În SUA, președintele, în dublul său rol atât de șef de stat, cât și de șef de guvern, este independent de voința parlamentului și chiar a propriului său partid, cel puțin teoretic. Conform Constituției SUA, un funcționar ales nu trebuie să aibă nicio legătură de partid în timpul exercitării funcției pentru a se putea concentra asupra intereselor cetățenilor. Mai mult, ceea ce este interesant este că această constituție nu menționează nimic despre partide, probabil pentru că, în secolul al XVIII-lea, părinții fondatori ai Americii s-au concentrat mai mult pe unirea celor 13 state libere care au ieșit din Războiul de Independență decât pe formarea partidelor politice.

Părinții fondatori ai Statelor Unite:
George Washington, Alexander Hamilton, Benjamin Franklin, John Adams,
Samuel Adams, Thomas Jefferson, James Madison, John Jay.

Rolul dublu al președintelui în SUA asigură o separare mai fermă a puterilor, precum și o mai mare stabilitate politică. El nu poate fi demis de celelalte puteri, decât dacă parlamentul recurge la o procedură numită ”impeachment”. Această procedură necesită sprijinul unei majorități simple în Camera Reprezentanților și a două treimi din membrii Senatului, ceea ce înseamnă că este foarte puțin probabil ca să treacă. În istoria SUA nu a existat o procedură de impeachment a unui președinte care să reușească. Prin urmare, președintele este mai mult sau mai puțin asigurat de poziția sa și se poate concentra asupra strategiei sale de guvernare. Un dezavantaj al acestui sistem prezidențial este că legislația nu trece întotdeauna atât de repede și de lin ca în sistemul parlamentar. Dacă există un dezacord cu președintele, legea poate fi blocată, iar dezbaterile pot continua o lungă perioadă de timp, astfel practic ”înghețând” guvernul de la acțiuni ulterioare. Acesta este de obicei cazul când bugetul anual al SUA trebuie aprobat și, cel mai adesea, este nevoie de o perioadă semnificativă de timp și dezbateri pentru ca bugetul să fie ratificat.

Un alt contrast între cele două sisteme este legat de legitimitatea șefului statului. Indiferent de cât de controversat este procesul electoral al SUA, președintele este ales direct de către popor, ceea ce îi conferă autoritatea de drept să conducă țara. În ciuda acestui fapt, riscul unei astfel de puteri pe deplin asumate poate duce în unele cazuri la autoritarism, întrucât președintele devine figura centrală a unui stat. În comparație, în sistemul parlamentar legitimitatea șefului guvernului este dată de parlament, deoarece primul ministru este numit de puterea legislativă. În consecință, independența sa este doar parțială și, așa cum este în cazul Regatului Unit, depinde în mare măsură de sprijinul partidului. Există excepții de la această ipoteză, așa cum am văzut în cazul Cancelarului Germaniei, Angela Merkel, care s-a dovedit a fi un lider puternic, în ciuda faptului că a fost numită și nu direct aleasă.

Sursă foto: Getty Images

Dacă e să tragem linie, putem spune care dintre sisteme este mai bun? Oare cel prezidențial din SUA sau cele parlamentare din țări precum Marea Britanie și Germania? Hai să luăm pe rând criteriile discutate mai devreme:

În cele din urmă, nu există bine sau rău când vine vorba de sisteme politice. Ambele tipuri au avantaje și dezavantaje, și ambele pot fi pilonul central al unei democrații pe deplin funcționale. Calitatea oamenilor care lucrează în aceste sisteme este cea care face diferența, fie că sunt regimuri prezidențiale sau parlamentare.

Sursă foto: OdysseyOnline

#Ultimele buletine de știri

#Te-ar mai putea interesa și