Săptămâna trecută, tânărul vlogger Selly (Andrei Șelaru) a urcat pe canalul său de YouTube, care se apropie de 3 milioane de urmăritori, o postare prin care acesta despică la firul ierbii una din problemele endemice ale societății românești: dezinformarea.

Mălina Mîndruțescu

Folosind un software de editare 3D, Selly și-a înscenat un accident de mașină, scenariul fiind că acesta a dărâmat un semn de circulație și incidentul a fost filmat de către un trecător. Ce a urmat este deja istorie: filmarea a fost urcată pe YouTube de pe un alt cont, câteva comentarii și asta a fost – știrea a devenit credibilă. Numeroase posturi de televiziune și trusturi de știri au preluat informația de cancan, fără ca Selly sau vreun cunoscut de-al acestuia să fie contactat pentru a verifica veridicitatea incidentului.  

Paradoxal, în vlogul său, Selly povestește cu lux de amănunte procesul prin care acesta a trecut pentru a crea această știre falsă – folosind dovezi și înregistrări pentru a le demonstra oamenilor că realitatea nu este ceea ce pare. Ce a reușit un puști de 19 ani să facă în 2 zile cu un soft, o machetă 3D a mașinii lui cumpărată de pe internet și un telefon cu cameră de filmat este sa pună o oglindă în fața societății românești și cum aceasta decide să se informeze.

Evenimentele relatate în vlog de către Selly nu sunt noi în presa românească. Posturile de televiziune au o audiență enormă, iar un studiu făcut în 2015 arată că mai bine de 80% din români se uită zilnic la TV, în timp ce peste 60% se uită 2-3 ore pe zi. Din aceste cifre îngrijorătoare putem deduce două lucruri: o proporție semnificativă de oameni din acest segment demografic se informează exclusiv prin intermediul televizorului, iar dat fiind că piața de telespectatori este una atât de bănoasă în România, audiența este mai presus de adevăr. Profitul și publicitatea se traduc prin audiență, iar integritatea jurnalistică, verificarea informațiilor și veridicitatea surselor par să dispară în fundal, absorbite de sclipiciul cancanurilor.

Datorită monopolului marilor televiziuni din țară, telespectatorul român a fost învățat să se uite și să ia ca atare informațiile care îi sunt transmise. Lumea televiziunii, spre deosebire de presa scrisă, este prin definiție mai susceptibilă la asemenea modelari ale adevărului – faptul că emisiunile sunt în direct și prezentatorii trebuie să-și mențină audiența curioasă, face natura investigativă a jurnalismului plictisitoare și contraproductivă acestui interes primar: profitul. Este puțin probabil ca publicul să rămână implicat în narativa emisiunii, dacă prezentatorul va începe să recite sursele care stau la baza informațiilor pe care acesta le transmise cetățenilor. Dat fiind că pentru mulți, televizorul a fost, este și va fi singura sursă de informare, este greu să o pui la îndoială, neavând un termen de comparație.

Sursă foto: 9GAG

Ca și matematica sau româna, procesul de a te informa corect ar trebui predat la școală. Sistemul educațional nu te învață să pui la îndoială informațiile care ți se transmit, să ai curiozități si să investighezi. Dimpotrivă, umilitatea și ierarhia sunt promovate și răsplătite. Datorită acestui tip de mentalitate care se răsfrânge asupra întregii societăți românești, este greu să începi să te informezi dacă nu ai bazele și instrumentele necesare pentru a face acest lucru. Selly a făcut un mic serviciu țării, folosindu-și platforma, notorietatea și reputația pentru a crește gradul de conștientizare al unei epidemii mult mai periculoase, care nu va dispărea printr-un vaccin.

Însă memoria colectivă este atât de scurtă, încât mulți probabil au auzit de incident. S-au uitat din curiozitate, s-au amuzat că un adolescent a reușit să păcălească mai toate marile televiziuni de presă din țară și au trecut mai departe, eșuând sa înțeleagă substratul mesajului. Societatea românească nu are cultura informării corecte, nici a punerii la îndoială a informației. Acest lucru este prezent în orice aspect al vieții românești – indiferent că este vorba de ce auzim la televizor, ce vorbim cu prietenii sau ce ne spune șeful. Simplul fapt că românul a fost învățat să asocieze orice formă de ierarhizare a relațiilor ca și autoritatea absolută – fie prin prisma experienței, cunoașterii sau poziției – face ca orice îndoială cu privire la mentalitatea acestui sistem să se auto-distrugă.  

Într-o țară care se consideră o democrație și o societate liberală, adevăratul eșec al libertății de exprimare este inabilitatea poporului de a pune la îndoială procesul. În România, telespectatorul asociază conceptul de știri cu o formă de amuzament, bârfă și cancan, iar acest eșec este produsul unui sistem informativ care cu asta a obișnuit consumatorul român. Dacă am pune la îndoială informația care ne este transmisă sau dacă i-am vedea pe cei care ne transmit aceste știri că se zbat să arate publicului într-un mod deschis, sincer și imperfect că s-au interesat și au cercetat credibilitatea surselor, poate prin puterea exemplului, câțiva vor începe să-și pună niște întrebări următoarea dată când citesc o știre sau când văd ceva la televizor.  

Sursă foto: Apple

Știrile nu trebuie să însemne numai subiecte explozive, clickbaituri și informații inutile pe care le vom uita mâine, iar subiecte care sunt percepute obiectiv ca fiind de conținut, cum ar fi politica, nu trebuie să fie văzute drept inaccesibile pentru publicul larg. Atâta timp cât aspecte și concepte sunt explicate pe înțelesul tuturor, vă asigur că și o persoană cu patru clase va înțelege interesele geopolitice din Marea Chinei de Sud, spre exemplu. Însă întâi trebuie distrus acest miraj cum că informația care chiar contează, cea de conținut serios, este rezervată unui public exclusivist și de elită, care ori este în politică, ori pe ecranele televizoarelor.

Astăzi oricine poate ajunge la televizor, dar puțini sunt cei care vor transmite ceva ce nu va fi uitat a doua zi. Pentru mulți, episodul Selly a fost doar o altă ocazie de a arunca cu răutăți într-un puști, din invidie că la doar 19 ani, el a reușit, iar noi nu, eșuând să vadă substratul mesajului, care a fost ca o gură de aer proaspăt – a fost diferit și contează. Mulți creatori de conținut și lideri de opinie, care au o platformă, o audiență și implicit o responsabilitate, ar trebui să-i urmeze pașii lui Selly (vezi scandalul Novum). Selly a deschis un subiect vital pentru societatea actuală, iar dacă teoriile conspiraționiste cu privire la pandemie din ultimele luni nu sunt îndeajuns de evidente, dezinformarea este în floare. Realitatea informațională în care trăim este mult mai dependentă de validare, în detrimentul calității conținutului, iar acest lucru doar amplifică divergențele dintre oameni.

Țelul unui proces de informare sănătos nu este de a face o lume întreagă să creadă același lucru. Dimpotrivă: crezi ce vrei, dar demonstrează-mi!  

Sursă foto: RoxanaB.ro

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here