Evoluțiile recente ale relațiilor transatlantice au declanșat dezbaterea despre nevoia europenilor de a-și asuma o mai mare responsabilitate pentru propria lor securitate. Cu toate acestea, eforturile liderilor europeni de a susține angajamentul general de „a-și lua soarta în propriile lor mâini” nu au avut până în prezent suficiente progrese.

În acest context, realizatorii acestui raport au reunit un grup la nivel înalt de experți și funcționari guvernamentali din Franța, Germania, Polonia, Marea Britanie și SUA pentru a aborda un scenariu fictiv care implică o retragere a SUA din NATO, urmată de crize multiple in Europa.

Cum își vor organiza europenii securitatea și apărarea dacă SUA se retrage din NATO? În ce măsură securitatea europeană din viitor se va baza pe solidaritatea reciprocă, coalițiile ad-hoc sau o bilateralizare a relațiilor cu SUA? Ce interese ar considera guvernele europene respective ca fiind vitale și non-negociabile? Ce rol ar juca SUA în securitatea europeană după retragere?

Acest raport se bazează pe ideea de a proiecta tendințele actuale de politică externă și de securitate într-un scenariu viitor – căutând să dezvolte o înțelegere mai profundă a intereselor și priorităților diferiților actori, precum și a posibilelor opțiuni de politică. Punctul de plecare este un scenariu pe termen scurt până la mediu. Participanții fac parte din echipele țării și își asumă rolul de consilieri ai guvernelor lor.

Rezumat:

  • Relații transatlantice: Raportul a demonstrat că o relație tranzacțională cu SUA ar putea deveni „noua normalitate” în relațiile SUA-Europa, cu SUA care dispare lent din sfera strategică europeană. În timp ce europenii speră la un interes strategic continuu al SUA în Europa și la un parteneriat bazat pe valori, echipa americană se concentrează în principal pe un „acord echitabil” care abordează atât problemele de apărare cât și cele comerciale.
  • Europa împărțită: Fără garanții de securitate de la SUA, europenii se vor confrunta cu un risc serios de împărțire în diferite tabere. Mai ales acele țări care se simt cele mai vulnerabile și nu au încredere în capacitatea Europei de a organiza apărarea colectivă sunt tentate să încheie acorduri bilaterale cu SUA, ceea ce duce la o „bilateralizare” a securității și apărării. Pentru europenii fără capacități nucleare, scenariul prezintă o amenințare existențială pentru securitate.
  • Așteptați și vedeți: o deteriorare semnificativă a securității din sudul și estul Europei ar trebui să aibă loc înainte ca europenii să fie dispuși să ia măsuri proactive în apărare. La început, majoritatea țărilor se vor concentra pe a convinge SUA să se întoarcă la NATO, semnalând o disponibilitate pentru concesii de neconceput.
  • Articolul 5 după retragerea SUA: Specialiștii au anticipat că statele membre NATO rămase vor lupta pentru a fi de acord cu invocarea articolului 5 într-un scenariu din zona gri, chiar și atunci când un stat membru NATO a fost amenințat. Acest lucru ridică întrebări serioase cu privire la credibilitatea articolului 5 și angajamentul de apărare reciprocă în urma unei retrageri a SUA din NATO.
  • Descurajarea nucleară: Descurajarea nucleară europeană bazată pe capacitățile franceze și britanice a fost considerată o posibilitate după retragerea SUA, deși aceasta ar presupune costuri semnificative. Dezbaterea privind împărțirea sarcinilor s-ar întoarce în Europa, în special în Germania. În caz contrar, unele țări au anticipat proliferarea armelor nucleare în rândul europenilor.
  • Alegerea cadrului instituțional: Specialiștii au afirmat că structura de comandă a NATO trebuie menținută după retragerea SUA. Echipa franceză va prefera pe termen lung o structură de apărare colectivă centrată pe UE, dar această poziție va fi îndeplinită cu scepticism în special din partea britanică și poloneză.
  • Marea Britanie contează: Marea Britanie post-Brexit s-ar considera un actor important în domeniul securității europene, dispus și capabil să contureze viitoarea arhitectură a securității Europei. Având în vedere capacitățile sale de apărare semnificative, echipa din Marea Britanie și-a văzut țara într-o poziție de negociere puternică și a fost sceptică față de conducerea francezo-germană cu privire la problemele de apărare.
  • Oferte rusești respinse: Pe parcursul simulării, toate echipele au respins constant ofertele ruse pentru rezolvarea conflictelor în schimbul concesiilor privind securitatea europeană. Acest lucru demonstrează că Rusia nu este considerată un furnizor de securitate credibil în Europa.
  • Capacități militare europene: Au fost recunoscute deficiențele capacităților militare europene, în special în apărarea aeriană și împotriva rachetelor, ca fiind riscuri grave într-un scenariu de criză pe termen scurt. Având în vedere că umplerea acestor lacune ar necesita investiții pe termen lung, Europa ar putea rămâne vulnerabilă ani de zile într-un astfel de scenariu.

Citiți raportul întreg pe: https://www.iiss.org/blogs/research-paper/2019/09/european-security-us-nato

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here