Verifica Menajeria de Fake News Apasa Aici! Verifica Menajeria de Fake News Apasa Aici! Verifica Menajeria de Fake News Apasa Aici! Verifica Menajeria de Fake News Apasa Aici! Verifica Menajeria de Fake News Apasa Aici! Verifica Menajeria de Fake News Apasa Aici! Verifica Menajeria de Fake News Apasa Aici!
close_icon
#Analize / Alexandru Văleanu

România: pionier în relația China-UE

romania-pionier-in-relatia-china-ue-2Apăsați pe butonul Play pentru a asculta acest articol.

În timp ce multe state europene par a ignora ambițiile geopolitice ale Chinei, România s-a poziționat în prima linie, refuzând orice fel de investiții și acorduri ce ar extinde influența gigantului roșu în Uniunea Europeană.

Ar fi foarte multe reproșuri pe care aș putea să i le aduc României, însă distanțarea strategică de China și alinierea la protejarea valorilor democratice occidentale, chiar și în lipsa occidentalilor, este o atitudine respectabilă ce ar trebui luată drept exemplu și de către vecinii noștri din vest.

Strategia României

Concret, ce a făcut România? De-a lungul anului trecut, Administrația de la București a anulat contractul pe care îl avea cu China pentru construirea a două noi reactoare la Nuclearelectrica. Totodată, a preluat inițiativa americană de a interzice companiei Huawei să construiască infrastructură 5G în domeniul telecomunicațiilor.

Dacă aceste două măsuri nu au fost destul de reprezentative pentru dorința României de a limita investițiile chineze, relevant este refuzul președintelui și premierului de a participa la Conferința 17+1 găzduită de China pe 9 februarie în anul curent și care a avut pe agendă extinderea și consolidarea relațiilor Chinei cu estul și centrul Europei. În cadrul acestei conferințe, deși liderul Chinei, Xi Jinping, solicitase ca cele 17 state să trimită drept reprezentanți șefi de stat sau prim miniștrii, România, alături de Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania și Slovenia au trimis factori de decizie din eșalonul doi.

Așadar, în loc de lideri de stat, din partea celor șase țări estice au participat miniștri sau alți membri ai Guvernului. Toate aceste țări fac parte din valul din 2004 al extinderii NATO spre Est. Acest gest din partea estului Uniunii Europene îi demonstrează Chinei faptul că, deși unele state membre favorizează dezvoltarea economică, indiferent de considerentele geopolitice, Estul nu va prezenta covorul roșu Administrației de la Beijing.

romania

Sursă foto: Politico

 

Mai mult, în momentul de față, în Parlamentul autohton se discută un proiect de lege ce ar putea interzice contractarea companiilor chineze pentru orice fel de proiect major de infrastructură, fie că e vorba de autostrăzi, linii ferate sau centrale nucleare.

Motivele din spatele reticenței estice față de relațiile sino-europene sunt diverse. În primul rând, România, în mod special, caută, pe cât posibil, alinierea cu Statele Unite și menținerea relațiilor apropiate euro-atlantice. Dat fiind acest fapt și sprijinul american în domenii cheie precum apărare și securitate sau infrastructură nucleară, este firesc ca relația cu China să se răcească. În orice împrejurare, România ar trebui să se alinieze cu țările ce au la bază valori democratice și liberale.

Cu toate acestea, trebuie specificat faptul că, exceptând interzicerea Huawei, nicio strategie în detrimentul Chinei nu a fost „impusă” de Statele Unite. Fie că e vorba de strategia diplomatică pusă în aplicare în cadrul Conferinței 17+1 sau excluderea Chinei din proiectul de construcție a reactoarelor noi de la Cernavodă, România a preluat inițiativa în relațiile cu Guvernul de la Beijing.

Un alt motiv ce ar putea explica această circumspecție inerentă a României, dar și a celorlalte țări estice, poate fi găsit în experiențele anterioare cu giganți estici. Având istoria secolului XX, puternic influențată de URSS, România și, în mod special, Estonia, Letonia, Lituania se prea poate să fi dezvoltat o anumită precauție în relațiile cu state totalitare, înțelegând faptul că mereu există interese ascunse în spatele acordurilor comerciale favorabile.

Șovăiala Uniunii Europene

La doi ani după ce China a fost numită „un competitor economic”, „un rival sistemic” și „un partener cu care Uniunea Europeană are obiective strâns aliniate”, blocul european nu are încă o strategie clară în privința Beijing-ului. În perioada 2000-2019, statele UE cu cele mai multe investiții din China au fost Germania, Italia și Franța, în valoare cumulată de peste 53 de miliarde de euro.

În același timp trebuie punctat faptul că Italia și Luxemburg fac parte din celebrul plan „Belt and Road”, Ungaria și Polonia caută cooperarea cu China pentru a achiziționa vaccinul Sinovac, iar nordul Europei a devenit un adevărat hub de investiții chineze.

Sursă foto: Deutsche Welle

 

Așadar, chiar dacă Uniunea Europeană ar decide adoptarea unei poziții pragmatice față de China, cel mai probabil, statele membre nu ar renunța la beneficiile economice care vin ca parte din planul Beijing-ului de a-și extinde sfera de influență în spațiul european (vezi Rusia cu al său Nord Stream 2).

Mai mult, la sfârșitul anului trecut, între China și Uniunea Europeană a fost semnat un acord de investiții (China Comprehensive Agreement on Investment – CAI), destinat facilitării procesului de deschidere de fabrici europene în China și desfacerea de produse pe această piață. La prima vedere pare că această înțelegere ar avantaja Uniunea Europeană, însă, în realitate, lucrurile sunt mult mai complexe.

În momentul de față, țările europene cele mai reticente în a „deranja” gigantul totalitar sunt cele care au interese economice în zona respectivă. De exemplu, piața chineză este extraordinar de importantă pentru companii ca Volkswagen, care, de altfel, este beneficiara directă a CAI, întrucât e puțin probabil că Beijing-ul să dorească pufuleți Gusto și biciclete Pegas din România.

Așadar, acest acord creează dependență și mai mare față de China: nu doar față de investițiile lor, ci și față de investițiile proprii în statul comunist.

Totuși, s-ar putea ca situația să se schimbe în viitor. În cadrul Conferinței de la München, cancelarul Angela Merkel a declarat că Alianța Transatlantică va avea nevoie de o „agendă comună pentru China”, indicând o posibilă aliniere diplomatică cu SUA în această privință. Mai mult,  președintele Comisiei Europene, Ursula Von der Leyen, a specificat că „cei care scriu regulile globale sunt cei care dau formă viitorului societăților lor. (…) Niciunul dintre noi nu vrea ca Administrația chineză să facă asta pentru noi”.

Sursă foto: Axios

 

Din păcate, însă, declarații au mai fost și în trecut, acestea nefiind urmate de nicio măsură concretă.

Remarci finale

Este absolut necesar ca Uniunea Europeană, asemeni României și Statelor Unite, să recunoască pericolul pe care China l-ar putea impune odată ce va devansa SUA și va deveni hegemonul incontestabil al globului. Actualele predicții economice spun că PIB-ul Chinei îl va depăși pe cel al Statelor Unite până în anul 2028. Această depășire, la care va contribui și Uniunea Europeană prin continuarea colaborării economice, va avea implicații devastatoare pentru valorile vestice precum democrația și liberalismul.

Mai mult, cu cât China deține mai multe interese în Europa, cu atât mai mult statele liberale își vor pierde treptat independența. Este destul să analizăm crimele pe care Beijing-ul le comite împotriva uigurilor pentru a înțelege ce se întâmplă cu cei care au un set diferit de valori față de hegemonul totalitar. Un lucru este cert: creșterea Chinei trebuie oprită, iar acest lucru nu se poate realiza fără Uniunea Europeană.

Analize pe aceeași temă: China Și Consensul De La Beijing și China Vs. Restul Lumii.

 

Sursă foto: Foreign Policy

#Ultimele buletine de știri

#Te-ar mai putea interesa și