close_icon
#Analize / Mălina Mîndruțescu

România & Parteneriatul Estic: Noi Orizonturi

Continuăm seria de articole despre România și plasarea acesteia în multiple contexte: social, geopolitic, economic. După perspectiva socială, astăzi vorbim de cea geopolitică.

În vederea unei noi Administrații la Washington din ianuarie 2021, putem să ne așteptăm la o regândire a relațiilor Europei de Est cu principalii săi parteneri strategici? Își vor schimba UE, NATO și Washington felul în care se raportează la Parteneriatul Estic? Și unde se încadrează România?

UE – o viziune mai puternică

Viziunea Uniunii Europene pentru regiunea Europei de Est a fost constantă încă de la începutul anilor 2000 – liderii UE doresc ca țările din regiune să fie învecinate de state democrate care respectă statul de drept, păstrează modele economice de piață și își mențin societățile deschise.

Această prioritate a blocului continuă să rămână relevantă. După cum am observat prin protestele și tensiunile socio-politice din Belarus din ultimele luni, stabilitatea unui stat autoritar în regiunea estică nu este garantată. O evoluție care merită menționată însă este efortul escaladat al Rusiei de a contesta viziunea UE asupra Europei de Est – atât prin mijloace politice, cât și prin mijloace militare și economice.

Reticența UE de a se implica în situații care implică o componentă de securitate i-a oferit Rusiei posibilitatea de a se concentra pe operațiuni secrete și amenințări militare  – acestea fiind principalele modalități de acțiune în regiune.

UE

Ursula von der Leyen, Președinta Comisiei Europene. (EPA)

 

În ultimii ani au avut loc anumite schimbări și trenduri atât la nivel european, cât și la nivel mondial – lumea a devenit mult mai „geopolitică”, agresivitatea anumitor state a crescut, acestea realizând că dacă nu se fac auzite își vor pierde din relevanță, influență și putere.

Prin urmare, UE a realizat că și blocul european trebuie să devină mai geopolitic în abordarea sa, iar o prioritate a Președintei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, este ca UE să acționeze ca un actor mai independent asupra măsurilor de politică externă, dar și ca un actor strategic suveran. Dacă UE nu începe să acționeze într-un mod mai ambițios, mai puternic și mai coordonat, aceasta riscă să-și piardă din influență.

Biden: consolidarea relațiilor, dar cu o mâna fermă

Viitorul președinte american, Joe Biden, a anunțat săptămânile trecute că a vorbit telefonic atât cu Ursula von der Leyen, cât și cu Charles Michel, Președintele Consiliului European și cu Jens Stoltenberg, Secretatul General al NATO. Acesta dorește să solidifice tradiționalele legături diplomatice și parteneriatele strategice între SUA și Europa.

Însă, venirea lui Biden la putere nu înseamnă că America își va relua rolul de campion al unui ordin global liberal, iar Europa va juca un rol de susținător al acestui efort prin diplomație și „soft power”. Crizele Americii din ultimele două decenii – Iraq, Marea Criză, iar cea mai recentă fiind pandemia care face ravagii pe continentul american – par să-i fi tăiat apetitul Americii de a juca rolul de justițiar global.

Joe Biden

Joe Biden. (Reuters)

 

Numirea lui Biden poate avea implicații semnificative pentru felul în care relația transatlantică se va dezvolta – SUA vede în Europa un aliat de nădejde, dar care va acționa ca și un partener suveran și nu ca unul dependent de SUA. De asemenea, Washington va dori să vadă acțiuni mai categorice care să fie luate cu privire la securitatea și stabilitatea regiunii noastre.

Rusia & Parteneriatul Estic

UE este mult mai afectată de acțiunile Rusiei decât SUA. Țările europene sunt în același timp cei mai mari clienți energetici ai Rusiei, cât și cele mai afectate victime de pe urma agresivității politicii externe a Rusiei în Ucraina și Siria. În timp ce UE va continuă să țină un front unit cu privire la sancțiunile luate împotriva Rusiei ca și rezultat al anexării Crimeii, Administrația Biden pare a fi mai ostilă față de Rusia.

Pentru a menține această unitate, abordarea europeană ar trebui să meargă în paralel cu cea americană – a încerca să mențină un dialog echilibrat privind Rusia, în același timp în care angajamentele față de Europa de Est sunt respectate și chiar sporite.

UE a adus multe contribuții blocului estic – de la summituri internaționale, la creșterea prezenței diplomatice, acorduri comerciale, îmbunătățirea securității energetice și liberalizarea regimului de tranzit – toate aceste realizări sunt numeroase, dar reversibile. Atât statele membre din regiune, cât și vecinii UE din est întâmpină o serie de amenințări – propagandă, finanțări obscure ale partidelor politice, atacuri cibernetice asupra infrastructurii și chiar acțiuni militare clandestine, cum este cazul Ucrainei.

SUA

Sursă foto: AdobeStock

 

Prin urmare, UE ar trebui să inițieze o serie de parteneriate strategice cu vecinii săi din Est  – ca și o metodă alternativă pentru Bruxelles și restul statelor membre de a continua să lucreze împreună și de a întări rețeaua Europei de parteneriate strategice. O serie de reforme care va ajuta UE este importantă nu numai pentru ca blocul european să-și atingă obiectivele, dar și pentru ca acesta să nu fie la cheremul unei garanții de securitate din partea Americii.

Pentru NATO, România este un pion esențial

La fel ca și UE, și în cazul NATO observăm o reticență instituțională de a lua o poziție mai fermă cu privire la abordările, intervențiile și felul în care aceste organizații se raportează la țările din regiunea estică. Contrar acestor pasivități, țările din regiune doresc o implicare mai activă. Spre exemplu, România a cerut UE să se implice în conflictele înghețate din zona Mării Negre, în special în conflictele din Transnistria sau din Republica Moldova.

În timp ce Administrația Trump a hotărât retragerea unor trupe americane din Germania – această abordare nu este „în concordanță cu structura de descurajare pe care SUA trebuie s-o mențină în Europa”, a declarat Curtis Scaparrotti, fost lider al comandamentului SUA în Europa pentru Hotnews. Conform spuselor acestuia, prezența SUA și NATO în țările baltice, în Polonia și în zona Marii Negre rămâne printre priorități. Odată cu mutările de trupe și capabilități în Polonia, zona României și Bulgariei, cât și regiunile învecinate vor continua să aibă o importanță strategică esențială.

Printre cele mai îngrijorătoare evoluții se numără și situația securității Mării Negre. Deși Scaparrotti a lăudat modernizarea și îmbunătățirea forțelor SUA și NATO din regiune, regiunea Marii Negre rămâne un pion strategic esențial pentru Rusia, iar amenințările sunt pe măsură.

Viitoarea Administrație Biden, împreună cu UE și NATO trebuie să-și revizuiască prioritățile cu privire la felul în care acești actori se raportează atât la parteneriatul estic, cât și la evoluțiile geopolitice, strategice și amenințările din regiune. Rolul României va fi tot mai prezent, dacă eforturile agresive și ambițiile externe ale Rusiei vor continuă să escaladeze.

Pentru alte analize True Story Project despre Joe Biden. România și UE, puteți accesa: „Politica externă a lui Joe Biden: între ruptură și continuitate”, „Cum vor influența alegerile din SUA relația cu România?” și „Ursula von der Leyen: O viziune pentru Europa”.

 

Sursă foto: New Europe

#Ultimele buletine de știri

#Te-ar mai putea interesa și