close_icon
#Newsletter Exclusive / Thomas Briot

Retrospectivă 2020: cum pandemia a schimbat securitatea internațională

Anul 2020 va rămâne în istorie ca anul care a schimbat profund economia, sistemul de sănătate publică, HORECA, e-comerț-ul, printre altele. Deși știrile legate de pandemie au ocupat spațiul public din martie până acum, conflictele și tensiunile internaționale nu s-au suspendat din cauza virusului: dimpotrivă, ele s-au intensificat, iar pandemia a influențat considerabil modul de a gândi securitatea internațională.

Aflați în această analiză ce consecințe a avut și ar putea avea pandemia asupra securității internaționale, asupra viitoarelor conflicte, sau cum pandemia ar putea schimba funcționarea NATO.

2020: o schimbare de paradigmă în domeniul securității

Criza coronavirusului schimbă modul în care actorii internaționali gândesc securitatea internațională. De la rolul instituțiilor precum NATO până la amenințarea bioterorismului și a altor amenințări non-convenționale, pandemia a stârnit noi dezbateri în care sănătatea și securitatea se intersectează.

Guvernele sunt de multă vreme conștiente de amenințările biologice la adresa securității: Statele Unite au lansat prima strategie de securitate a sănătății în 2009, administrația Obama a inițiat Agenda globală de securitate a sănătății (Global Health Security) în 2014, iar Germania și-a reactualizat planul național anti-pandemie din 2005. Dar pe măsură ce guvernele lumii se luptă pentru a combate această provocare fără precedent, se poate deja observa o schimbare profundă în modul de planificare, atenuare și contracarare a provocărilor la adresa securității generate de pandemii.

securitate

Sursă foto: NISS

 

Marile momente de criză precum criza actuală tind să remodeleze modul în care guvernele și organizațiile internaționale gândesc securitatea. După 11 septembrie, antiterorismul a devenit un pilon al securității euro-atlantice și al cooperării în sfera NATO.

După atacurile cibernetice din 2007 împotriva Estoniei, securitatea cibernetică a devenit un subiect important în discuțiile transatlantice. După invazia Ucrainei din 2014, membrii NATO au înțeles mai bine modus operandi-ul al Rusiei și s-au adaptat noilor forme de război hibrid.

Astăzi, comunitatea internațională se confruntă cu un eveniment care va propulsa conceptele de securitate a sănătății publice și de amenințări biologice pe primul rang.

Igor Ivanov, fost ministru de externe al Rusiei explică în Carnegie Endowment for International Peace:

«Virusul ne învață că ierarhia amenințărilor globale la adresa securității se schimbă rapid și că avem de-a face cu adversari noi. Acest lucru necesită o schimbare fundamentală a priorităților noastre privind securitatea. Securitatea națională nu ar trebui să mai fie definită doar de capacitățile militare ale unei țări. Armele nucleare și alte arme moderne nu sunt în măsură să combată pandemiile, schimbările climatice, migrația incontrolabilă și alte provocări cu care se confruntă atât umanitatea ca și ansamblu, cât și fiecare țară în mod individual. Acum vedem clar că multe dintre instrumentele vechi pe care le-am moștenit din timpurile anterioare pentru asigurarea securității sunt aproape inutile, consumând doar resurse uriașe care ar putea fi redirecționate către dezvoltarea științei, educației și medicinei.»

Bioterorism și sănătatea publică ca armă de război

Efectele umane, sociale, economice și politice ale crizei COVID-19 au inspirat deja un val de dezbateri despre consecințele asupra geopoliticii globale. Totuși, cu excepția notabilă a dezbaterilor despre dezinformare și fake news, s-a acordat relativ puțină atenție potențialelor amenințări directe ale pandemiei asupra securității.

O dimensiune importantă ar putea fi efectul demonstrativ al crizei pentru statele și grupările care ar putea în viitor folosi sănătatea publică ca o armă de război hibrid.

O astfel de instrumentalizare a sănătății publice ar putea lua diferite forme. Guvernele ar putea împiedica în mod deliberat răspunsurile medicale în încercarea de a provoca daune disproporționate adversarilor. Mai îngrijorător ar putea fi interesul crescător pentru armele biologice din partea statelor și a grupărilor teroriste.

Analiștii sunt îngrijorați de potențialul bioterorismului pentru a provoca letalitate în masă sau pur și simplu pentru a ceea situații de haos. În urma atacului din 11 septembrie, s-au acumulat dovezi că Al Qaeda și alte rețele au explorat pista terorismului biologic. Au existat încercări limitate de bioterorism din partea unor grupări diverse de a folosi antrax și alți agenți chimico-biologici.

Din fericire, concluzia generală acestor anchete a fost că terorismul de masă cu arme biologice este prea solicitant din punct de vedere tehnic, și că este puțin probabil să apară amenințări bioteroriste semnificative în următorii ani, grupările teroriste neavând la dispoziția lor mijloacele tehnologice și industriale necesare. De asemenea, capacitatea sistemelor de sănătate de a răspunde amenințărilor biologice va fi probabil sporită, după experiența coronavirusului.

Consecințele asupra NATO: necesitatea de a gândi securitatea în mod larg

Cum am explicat mai devreme, pandemia de coronavirus va schimba din nou modul în care NATO ar trebui să gândească securitatea. Cu mii de decese în fiecare zi și resursele naționale epuizându-se rapid, criza a afectat operațiunile alianței și a accentuat tensiunile politice interne preexistente.

Pandemia a expus diferențe cruciale în modul în care Statele Unite și Europa gândesc securitatea și despre cum cred că ar trebui să reacționeze NATO. Fiind o organizație axată pe apărarea colectivă, combaterea pandemiei nu pare să fie un rol potrivit pentru alianță. Cu toate acestea, este acum clar că NATO trebuie să depună eforturi de planificare în acest sens.

Sursă foto: UMass Lowell

 

Pe măsură ce criza s-a desfășurat, NATO s-a adaptat și a improvizat. Pentru prima dată, a convocat o reuniune a miniștrilor de externe pe 2 aprilie prin teleconferință securizată. O ședință virtuală a miniștrilor apărării a urmat câteva săptămâni mai târziu. Dincolo de răspunsul la pandemie, această practică ar putea deveni esențială, deoarece NATO se confruntă de mult timp cu probleme legate de viteza de luare a deciziilor într-o criză.

Experiența NATO în coordonarea logisticii între aliați și parteneri este un avantaj comparativ care îi permite să aducă contribuții semnificative la combaterea pandemiei prin programe precum Agenția de Asistență și Achiziții și Centrul Euro-Atlantic de Răspuns la Catastrofe. Această infrastructură permite alianței să organizeze transporturi aeriene strategice în țările aliate și partenere și să faciliteze livrarea de materiale medicale critice către membrii NATO afectați de acestea.

Pe măsură ce politicienii și publicul încearcă să facă față crizei, este important să se sublinieze rolul jucat de NATO. Consolidarea poziției NATO și a operațiunilor sale în timpul pandemiei este esențială, dar esențială este și reducerea poverii cu care se confruntă partenerii și aliații, acolo unde este posibil.

O astfel de schimbare în doctrina NATO ar ajuta la rezolvarea întrebărilor persistente legate de scopul NATO și ar liniști tensiunile politice între membrii alianței.

Mai multe despre pandemie, securitate și conflicte puteți citi pe True Story Project:

 

Sursă foto: govtech.com

#Te-ar mai putea interesa și