close_icon
#Analize / Mălina Mîndruțescu

Rebeliunea iliberală: o creație UE?

Ungaria și Polonia sunt recunoscute ca fiind „oile negre” ale Uniunii Europene – au guverne populiste, iliberale și, sub conducerile lor actuale, statul de drept în cele două țări a fost slăbit, conceptul de democrație erodat și libera exprimare limitată. Însă, cele două state beneficiază de continua apartenență, finanțare și susținere a UE. Este conducerea UE de vină pentru ascensiunea iliberală a celor două state?

Bugetul UE

La sfârșitul săptămânii trecute a fost aprobat un acord semnificativ la nivelul UE:  1.8  trilioane de euro din bugetul UE și alte fonduri au fost aprobate pentru a fi repartizate statelor-membre, după săptămâni de negocieri cu Ungaria și Polonia.

Pachetul economic este unul substanțial – 750 de miliarde de euro menite să vină în ajutorul statelor membre, salvând economiile lovite de pandemie. Acest acord poate fi văzut ca o confirmare a stabilității, legitimității și a uniunii blocului, care a fost forțat de circumstanțele speciale impuse de pandemie să lucreze într-un mod mult mai coagulat și coerent. În contextul recuperării economice din urma pandemiei, blocul UE a agreat să aprobe o datorie comună pentru a finanța o parte din fondurile de redresare – un pas important care afirmă coeziunea blocului în momente de cumpănă.

polonia ungaria

Prim-ministrul Ungariei, Viktor Orban si al Poloniei, Mateusz Morawiecki. (Photoshot)

 

Pe de altă parte, această criză fără precedent reflectă și interesele individuale ale fiecărui stat de a-și impune propria agendă. Deși planul de redresare a fost agreat în luna iulie, negocierile au continuat pentru ca în noiembrie acestea să fie blocate de către un veto din partea Ungariei și Poloniei.

Printre altele, primirea finanțării depinde și de o clauză prin care toate statele-membre sunt nevoite să se supună unor standarde impuse cu privire la respectarea literei legii și statului de drept. Printre măsuri se numără independența judiciară și transparența cheltuielilor, două principii care au fost grav erodate de către guvernele iliberale ale Ungariei și Poloniei.

Iliberalismul – o lovitură fatală pentru viitorul UE

 Este important de evidențiat că disputele dintre cele două state și conducerea UE nu vizează niște aspecte neimportante cu privire la planul de redresare, ci din contră – natura dezacordului este chiar nucleul existenței UE – valorile și principiile sale, stabilitatea democratică a blocului.

Blocul european a fost creat ca o comunitate de state asemănătoare în gândire, principii și aspirații. Pe această cale, este dificil pentru liderii UE să recunoască, că anumite state-membre au percepții diferite cu privire la valori – precum statul de drept, justiție și drepturi fundamentale.

angela merkel

Liderii UE discutând programul de redresare economică. (Pool)

 

Această dispută lovește chiar în inima Uniunii Europene, iar blocul celor mai bogate democrații din Europa este nevoit să-și pună niște întrebări cruciale – ce se întâmplă cu statele-membre când acestea refuză să împărtășească valorile cheie, care sunt necesare pentru a intra în bloc? Odată cu ascensiunea populismului, iliberalismului și așa-zișilor „strongmen” în regiune, dar și la nivel mondial, acest trend este periculos pentru legitimitatea democratică a liderilor.

Compromisul care a fost promovat de liderul de-facto al Uniunii, Cancelarul german Angela Merkel – Germania deține și Președinția Consiliului UE prin rotație – continuă să lege disponibilitatea fondurilor de respectarea standardelor statului de drept. Însă, aceste măsuri au fost slăbite în mod semnificativ – orice stat-membru care nu este de acord cu condițiile care leagă fondurile UE de statul de drept poate contesta întregul acord în față Curții Europene de Justiție. Însă, până aceste măsuri sunt puse în aplicare pot trece luni, chiar ani, ceea ce ar amâna considerabil orice execuție a acestora.

curtea europeana

Curtea Europeană de Justiție. (EPA)

 

Un compromis prea generos de la Bruxelles și Berlin ar putea fi perceput ca un succes, demonstrând statelor iliberale că tacticile lor agresive funcționează. Acest precedent este unul periculos – state care poate vor să urmeze direcția Poloniei și Ungariei au văzut că aderarea la norme democratice nu mai reprezintă o condiție pentru a fi membru UE.

Ungaria & Polonia – membre UE, contra UE

Această luptă a valorilor reprezintă și o luptă pentru esența Uniunii. Guvernul polonez și ungar au luat măsuri pentru a slăbi independența judiciară, a submina opozanți politici și de a-și înrădăcina propria putere și viziune asupra societății –  de la interzicerea refugiaților în țară la erodarea libertății presei, a alegerilor și a drepturilor.

În timp ce prim-ministrul ungar, Viktor Orban, a adoptat o nou Constituție și a schimbat legea electorală în favoarea sa, Curtea Constituțională a fost umplută de loialiști, iar pozițiile de influență– de la trusturi de presă, la Procurorul General și Banca Națională a Ungariei – toți ii sunt loiali lui Orban.

În Polonia, statul a acaparat sistemul judiciar, slăbind considerabil independența acestuia. În timp ce țara se zbate cu cifre îngrijorătoare de cazuri de Covid-19, Varșovia a fost inundată de proteste cu privire la posibilitatea interzicerii avortului, o agendă politică împinsă de conservatorismul social al guvernului și de Biserica Catolică.

proteste

Proteste în Varșovia împotriva interzicerii avortului, 30 octombrie. (Getty Images)

 

Banii UE au ajutat aceste sisteme să prindă rădăcini în ambele țări – Polonia este cel mai mare beneficiar de fonduri UE din întregul bloc, iar Ungaria nu este cu mult în spate. Fondurile au beneficiat de aliați politici cu diverse contracte de construcții, subvenții pe agricultură și multe alte inițiative. Banii au continuat să curgă, chiar și când Orban și liderii polonezi au început să ia măsuri drastice în propriile țări și să devină tot mai critici la adresa conducerii de la Bruxelles.

Conducerea UE se confruntă cu o provocare de proporții, care nu mai poate fi întârziată: situația iliberalismului în cadrul UE trebuie adresată. O cale de mijloc trebuie găsită- una în care Bruxelles nu compromite prea mult și riscă să fie văzut ca un jucător prea slab în fața unor agresiuni populiste, iar aceste state nu trebuie excluse total din discuție – o asemenea decizie ar compromite orice speranță de coeziune a blocului.

Angela Merkel, în ultimele sale luni ca și Cancelar după mai bine de 15 ani la cârma Germaniei și Uniunii Europene va fi nevoită să ia o poziție cu privire la aceste încercări și să creioneze o strategie care va dăinui și după ce ea nu va mai fi. Iar de această abordare poate depinde chiar viitorul Uniunii.

Pentru alte analize True Story Project despre iliberalism și UE, puteți accesa: „Polonia la răscruce” și „Armata europeană – un proiect serios sau fantasmă îndepărtată?”.

 

Sursă foto: Visegrad Insight

 

#Ultimele buletine de știri

#Te-ar mai putea interesa și