(Încă) patru ani – problemele societății americane

După ce va fi depășit euforia (re)alegerii, noul (re)ales Președinte al SUA se va afla în fața unui munte de probleme, multe dintre ele generate de cei patru ani de mandat Trump. Dacă Biden devine președinte, va avea nevoie de voință politică și sprijinul Congresului, un joc politic abil și o comunicare impecabilă cu societatea. Dacă Trump va fi reales, întrucât cel mai probabil va alege să ignore orice problemă, sau chiar să le adâncească, speranța rămâne în Congresul American, care a fost în toți acești patru ani, de cele mai multe ori, partea rațională a guvernării și zidul între Trump și restul lumii.

Fie un președinte Trump reinventat, fie Congresul nu vor putea să ignore problemele create sau adâncite de domnia Trumpistă, precum:

• Polarizarea societății pe criterii politice, economice, sociale. Diviziunile din societatea americană nu sunt noi, ele nu au apărut în ultimii patru ani, dar au fost adâncite, chiar exploatate, de președintele Trump. S-a ajuns la actualele răbufniri de violență în primul rând pentru că liderul de la Casa Albă a aruncat continuu gaz peste foc, prin tweeturi, luări de cuvânt, atitudini.
• Sistemul de sănătate – în continuare inegal, generând costuri uriașe raportat la beneficiile per capita.  În anul 2020 opțiunile de asigurare sunt mai scăzute decât înainte de 2009.
• Educația – 40% rată de abandon la nivelul colegiilor, costurile ridicate ca urmare a stimulării guvernamentale au plecat către finanțarea administrativă a școlilor
• Imigrația – în pofida exagerărilor prezidențiale, în fapt în SUA sunt 35 de milioane de imigranți din care doar 1 milion sunt imigranți ilegali. Integrarea emigranților prin linia de integrare patriotică americană devine o sarcină dificilă în contextul disensiunilor și divizărilor sociale.
• Diferențele de venituri cele mai mari din ultimii 50 de ani – societatea americană a fost construită în jurul ideii de bunăstare personală, ceea ce a generat întodeauna o scindare în funcție de venit. În ultimele decenii această tendință s-a accentuat, ducând astăzi nu doar la diferențe uriașe de venit între clasa de sus și cea de jos pe scala venitului, ci și la concentrarea majorității veniturilor în doar 3% din populație. Continuarea acestei tendințe va contribui la exacerbarea tensiunilor sociale.
• Violența armată cauzată parțial de un control extrem de scăzut al armelor în rândul populației civile. Una dintre diviziunile fundamentale în societatea americană, controlul armelor deținute de populație este un subiect greu de atins politic, dar evitarea lui nu mai este posibilă în condițiile actuale de creștere a atacurilor armate.
• Insecuritatea socială – peste 36 de milioane de americani sunt la limita sărăciei,  din care 35 de milioane nu au mâncare în mod regulat.
• Sistemul de justiție penal – există un consens în jurul cheltuielilor exagerate cu sistemul de încarcerare american, precum și a dificultății reintegrării foștilor infractori cu cazier. Doar un singur stat, Pennsylvania, are în funcțiune securizarea cazierelor judiciare și limitarea accesului la aceste baze de date.
• Securitatea sistemului electoral ce și-a arătat vulnerabilitățile în 2016 cu ocazia ingerinței Rusiei în acest proces (securitatea bazelor de date ale votanților, etc).
• Sistemul de pensii de stat împovărat, cu o medie de doar 72.4 %  grad de finanțare. În unele state acesta coboară chiar la 30%.  În aceste condiții apare chiar problema reducerii quantumului pensiilor.
• Frica de recesiune cauzată de trendul pandemic ascendent, care sporește insecuritatea socială și alimentează tensiunile și exploziile sociale.

Cum ar trebui să se poziționeze președintele nou ales în fața acestor probleme? Cum politica trumpistă, specifică marilor autocrați trecuți și prezenți,  a apelat la identitate națională, la identificarea unui dușman național, la retorică recurentă a unui fals până la devenirea sa în adevăr sau chiar având la bază anumite realizări pe termen scurt pe linie economică, generate însă cu prețul haosului diplomatic și comercial interstatal, președintele (re)ales ar trebui să:

• renunțe la imaginea de tătuc omniscient și omnipotent în favoarea unei imagini de părinte care oferă contactul societății cu realitatea și stabilește / respectă limitele (constituționale- ale sale și ale celorlalți);
• transmită un mesaj mai ferm și coerent în plan diplomatic în opoziție cu dansul schizoid trumpist între Moscova și Europa ce a permis apariția tensiunilor transatlantice, adâncirea fracturilor între Rusia și Europa precum și schimbarea radicală a situației generate de președintele Obama în Orientul Mijlociu;
• Resusciteze colaborarea cu aliații din cadrul  NATO și realinierea Turciei în cadrul Alianței;
• În plan intern, să schimbe poziția “America first” în Humanity First, asigurând diluarea polarizării, un răspuns medical coerent și uniform către societate, scăderea violențelor armate – poate și prin intervenționismul guvernamental diferențiat pe categorii de probleme.

Dacă președintele (re)ales ignoră cele de mai sus, rămâne în continuare rolul Congresului de a se comporta responsabil și hotărât, dar vor fi patru ani foarte dificili.

Sursă foto: KBC