close_icon
#Analize / Mălina Mîndruțescu

Polonia la răscruce

Mălina Mîndruțescu

Primele alegeri prezidențiale de la începutul pandemiei au avut loc duminică. În Polonia, președintele în exercițiu, Andrzej Duda a fost reales pentru un al doilea mandat cu o diferență extrem de mică – 51.2% vs. 48.8% – între acesta și oponentul său, primarul liberal al Varșoviei, Rafal Trzaskowski. Ieșirea la vot a fost de asemenea una culminantă – 67.9% dintre polonezi au votat, cea mai semnificativă prezență la vot din 1995.

Alegerile care trebuiau să aibă loc în mai, dar au fost împinse din cauza pandemiei, au reprezentat cea mai polarizantă cursă politică din istoria post-comunistă a Poloniei. Până la începutul primului tur, președintele Duda, care candida pentru un al doilea și ultim mandat din partea PiS, partid ale cărui reforme legislative au slăbit independența judiciară din Polonia și au grăbit direcția iliberală a țării, nu avea un oponent serios.

Trzaskowski a început rapid să se facă remarcat prin contrastul politicilor lui în raport cu președintele Duda: un fost academic, acesta a fost europarlamentar și apoi ministru în guvernul Donald Tusk, iar ca primar al Varșoviei, acesta și-a exprimat intenția de a formaliza măsurile prin care comunitatea LGBT va fi protejată împotriva discriminării în diverse domenii sociale. Într-o țară catolică extrem de religioasă, această inițiativă care nici măcar nu s-a tradus într-o susținere a lui Trzaskowski a drepturilor LGBT, a devenit tema principală de bătălie într-o cursă tot mai polarizantă și controversată.

Cu mașinăria instituțiilor media sprijinindu-l pe Duda, televiziunile și publicațiile de stat au început un atac feroce asupra lui Trzaskowski, acuzându-l pe acesta că nu ar fi îndeajuns de polonez, mizând pe instinctul naționalist al unei țări care se depărtează tot mai mult de valorile occidentale, că ar fi controlat de interese evreiești, o chestiune delicată de adresat într-o țară care și-a pierdut mare parte din populația evreiască în al Doilea Război Mondial, dar chiar și de acte de pedofilie. Mașina de propagandă a guvernului a devenit platforma de campanie a președintelui, care s-a folosit de mijloace și declarații bombastice pentru a-l discredita pe Trzaskowski. Acest lucru este important de notat cu privire la discuția despre LGBT. Deși Trzaskowski nu-și declarase susținerea pentru acest grup, opoziția s-a folosit de poziția sa incertă și a mediatizat feroce pe acest subiect, discuția nefiind neapărat în jurul politicilor LGBT, ci a asocierii lui Trzaskowski cu această poziție, știind prea bine cum va fi interpretat acest lucru în regiunile rurale ale Poloniei, unde Duda a câștigat aproape în unanimitate.

Cu o campanie polarizantă care a tăiat votul în două și a destrămat țara, rămâne de datoria președintelui Duda să readucă poporul polonez împreună. Michał Baranowski, directorul German Marshall Fund în Varșovia, a menționat într-un interviu pentru True Story Project că deși asta ar fi speranța, este foarte sceptic ca acest lucru se va întâmpla: „campania a fost atât de incendiară și de agresivă, încât este puțin probabil ca oricare dintre cele doua tabere să dorească o reconciliere”.

Cu un număr de reforme naționaliste, agenda președintelui Duda s-ar concentra pe schimbări aduse sistemului judiciar care ar eroda statul de drept și independența judiciară, dar si o „repolonizare” a instituțiilor media. Interesant de observat este însă dacă Duda va menține linia impusă de partid și în continuare. Acesta fiind ultimul său mandat de președinte, Duda ar putea avea în vizor clădirea reputației sale politice pe care o va lăsa în urmă, în special având în vedere că este un politician tânăr, iar cariera lui nu se va termina cu președinția.

În timp ce în primul mandat, acesta a fost un bun executant al platformei PiS, partid care este în continuare controlat din penumbră în întregime de către Jarosław Kaczyński, merită observat cum vor evolua dinamicile de putere între conducerea partidului și Duda. Rămâne de văzut dacă se va ajunge la un compromis politic în interiorul partidului și dacă i se va acorda președintelui mai multă autonomie. Deși este prematur de speculat, Kaczyński nu a participat la evenimentul de celebrare a victoriei lui Duda duminică noapte, ceea ce ar putea fi un semn de înstrăinare între cei doi. Deci, urmează să vedem dacă Duda va începe să se abată de la reputația politicianului diligent și supus partidului pe care a avut-o până acum.

În acest moment, PiS are trei ani în față în care nu va mai avea stresul unei alte alegeri. Deși marja de victorie a fost relativ mică, Duda are acum un puternic capital și mandat politic, în special având în vedere că acesta nu s-a eschivat propunând politici mai de centru, ci din contră, a împins platforma mult spre dreapta. Daca acesta își va duce promisiunile politice la îndeplinire, Polonia va accelera pe un drum spre un iliberalism si naționalism sumbru, iar viitorul țării în UE va fi tot mai incert. Însă, paradoxul face că susținerea cetățenilor polonezi pentru UE este undeva la 80%, iar deși substratul mesajului PiS a fost împotriva acestor mecanisme occidentale și încercarea asocierii lui Duda cu președintele Trump, nici UE și nici politica externă nu au jucat un rol important în aceste alegeri, datorită acestui procent mare de susținere pentru apartenența Poloniei la UE.

Dacă marja mică de victorie a lui Duda poate fi percepută ca un câștig pentru viitorul democrației în Polonia într-o perioadă în care Polonia a fost dată mai mereu ca exemplu negativ în contextul statutului liberal al țării care se deteriora tot mai tare, este discutabil. Trzaskowski pentru mulți reprezenta speranța de a scăpa de PiS și ocazia de a-și putea imagina un nou viitor pentru Polonia, iar frustrarea de a fi atât de aproape de victorie este mare, în special pentru publicul tânăr și predominant urban care a votat cu acesta. În următorii trei ani, PiS poate schimba fața Poloniei ca democrație și ca societate fără să-i stea vreun obstacol în cale, dar asta va depinde mult și de președintele Duda și de cum va decide acesta să-și construiască moștenirea politică.

Sursă foto: Los Angeles Times

#Ultimele buletine de știri

#Te-ar mai putea interesa și