Verifica Menajeria de Fake News Apasa Aici! Verifica Menajeria de Fake News Apasa Aici! Verifica Menajeria de Fake News Apasa Aici! Verifica Menajeria de Fake News Apasa Aici! Verifica Menajeria de Fake News Apasa Aici! Verifica Menajeria de Fake News Apasa Aici! Verifica Menajeria de Fake News Apasa Aici!
close_icon
#Analize / Thomas Briot

Politica externă UE, din eșec în eșec?

Monumentala «gafă borelliană» care a avut loc la Moscova a fost o reamintire dură a faptului că Uniunea Europeană nu este un actor politic credibil pe scena internațională. Cum scrie Matthew Karnitschnig pentru POLITICO: «Politica externă europeană a murit săptămâna trecută la Moscova».

Finalizarea conductei Nord Stream 2 ar bate ultimul cui în sicriul acesteia. Oare Uniunea Europeană ar trebui să accepte incapacitatea sa aparentă de a desfășura o politică externă serioasă și să treacă peste? Sau interesele naționale ale statelor membre pot fi depășite pentru a da Europei o voce unită pe scena internațională?

Era Trump: o oportunitate ratată?

Mandatul lui Donald Trump a fost o rară oportunitate pentru Uniunea Europeană de a se comporta drept un actor strategic, pentru a umple gaura lăsată de «retragerea» Statelor Unite din relațiile transatlantice și din instituțiile multilaterale. Acest lucru nu s-a întâmplat, tehnocrații europeni preferând să critice sau chiar să râdă de administrația Trump, în loc să mobilizeze opinia publică europeană pentru a construi o politică externă mai strategică.

uniunea europeana

Sursă foto; Peter Schrank

 

Președintele francez Emmanuel Macron a încercat să devină liderul politicii externe UE, punând la punct o strategie pentru a da Europei o suveranitate.

Deși el a întreprins o serie de activități diplomatice ambițioase, precum o încercare de a organiza negocieri între Rusia și Ucraina și între Iran și SUA, acestea nu au avut un mare succes, fiind mai degrabă o inițiativă franceză decât una europeană.

În ciuda eforturilor franco-germane pentru a consolida unitatea europeană după Brexit, politicile Germaniei privind Nord Stream 2 arată că până și pentru Germania, deseori văzută drept inima Uniunii Europene, interesul național rămâne mai presus de interesele europene.

Nord Stream 2: întoarcerea la unilateralism

Se pare că unilateralismul apărat de Donald Trump s-a răspândit până în inima Europei. În ciuda umilirii lui Josep Borrell la Moscova și condamnării lui Navalnîi, Germania și-a exprimat dorința de a finaliza lucrările asupra conductei Nord Stream 2.

Ministrul Economiei al Germaniei a declarat în acest sens că «reacția Germaniei la otrăvirea lui Navalnîi nu trebuie legată de construcția Nord Stream 2».

nord stream 2

Sursă foto; Google Images

 

Condamnarea otrăvirii și apoi condamnării lui Navalnîi a fost unul dintre rarele subiecte care au fost întâlnite de un consensus la nivel european și ar fi putut constitui una dintre rarele poziții comune ale UE în materie de politică externă. Se pare totodată că interesele economice germane sunt mai presus de voința comună a statelor europene de a înăspri atitudinea față de Rusia.

Finalizarea conductei Nord Stream 2 ar fi putut fi un mijloc de presiune eficace asupra Moscovei, dacă era condiționată la concesii din partea ei. Lipsa unui astfel de mijloc de presiune este motivul pentru care Josep Borrell a fost umilit la Moscova: UE nu poate fi un actor politic credibil fără mijloace de presiune economice sau militare.

Gafa borelliană decriptată

Crearea unei politici externe europene serioase a fost desemnată drept o prioritate a Uniunii Europene în ultimii ani, lucrul acesta fiind confirmat de comisia Von der Leyen. Totuși, singura realizare a UE în acest domeniu a fost crearea unei fațade de seriozitate, prin declarații și comunicate.

Adevărata tragedie la Moscova a fost că Borrell nu a reușit să mențină această fațadă, și s-a regăsit în pielea goală în fața lui Serghei Lavrov, care anunța în prezența lui într-o conferință de presă că «UE nu este un partener fiabil», iar singura reacție a lui Borrell a fost o grimasă dureroasă.

Divide et impera

Această incapacitate de a apăra interesele europene în străinătate este o binecuvântare pentru Rusia și China, pentru a numi doar câteva țări ale căror lideri au identificat această vulnerabilitate. Acest lucru le permite să sară peste puterea de negociere care putea fi cea a Uniunii Europene pentru a negocia individual cu statele membre. Astfel, Rusia și China beneficiază de o putere sporită în negocieri.

În ciuda «profundelor îngrijorări» cu privire la condamnarea lui Alexei Navalnîi și la otrăvirea lui, sau la atacurile cibernetice ale Rusiei asupra parlamentului german, la amenințările Chinei de a impune embargouri țărilor UE care critică represiunea din Hong Kong sau din Xinjiang, răspunsurile Europei nu au fost nici măcar suficiente pentru a fi luate în serios.

Josep Borell

Sursă foto: ec.europa.eu

 

Faptul că liderii  UE nu au reușit să contracareze formatul 17 + 1, folosit în mod regulat de Beijing pentru a negocia cu țările din estul Uniunii Europene pentru a-și promova interesele politice și economice, este un exemplu perfect a succesului politicii chinezești de divide et impera în Europa.

Borrell vs statele membre?

Funcția oficială al lui Borrell este cea de Înalt Reprezentant pentru Afaceri Externe și Politică de Securitate. Această funcție a apărut relativ recent în tehnocrația de la Bruxelles. Precum Borrell, predecesorii lui Catherine Ashton și Federica Mogherini s-au străduit să articuleze o «politică europeană» coerentă, împotriva intereselor naționale a statelor membre.

Borrell a descoperit la Moscova că titlul lui grandilocvent nu conține nicio autoritate, și nici măcar nu impune un minimum de respect. Foarte mulți europarlamentari l-au criticat pe reprezentant, unii cerându-i chiar demisia.

Acest dezastru este oare vina lui Borrell? Nu. Cum ar putea Borrell (sau oricine în aceeași funcție) să găsească o politică europeană externă consensuală când UE se confruntă cu scandalul cauzat de Nord Stream 2?

Federaliștii europeni sunt de părere că singurul mod de a ieși din acest impas este abandonarea unanimității pentru luarea deciziilor de politică externă, în favoarea unei majorități sporite.

Acest lucru nu ar face decât să cauzeze implozia Uniunii Europene: să ne imaginăm ce s-ar întâmpla dacă o majoritate ar hotărî normalizarea relațiilor cu Rusia în ciuda opoziții țărilor din Est, sau dacă majoritatea ar susține Turcia împotriva Greciei în disputa din Marea Mediterană de est. Puținul de unitate care există în UE ar fi distrus, iar UE s-ar destrăma foarte rapid.

La urma urmei, majoritatea țărilor europene preferă să depindă de Statele Unite pentru apărarea lor și de guvernele lor respective pentru politica externă. Poate este pentru binele Uniunii să-și abandoneze ambițiile de politică externă și să-și continue activitatea în domeniile pe care le stăpânește: comerțul, reglementările și fondurile strategice.

 

Despre Nord Stream 2 și Uniunea Europeană mai puteți citi pe TSP:

 

Sursă foto: Romania2019.eu

#Ultimele buletine de știri

#Te-ar mai putea interesa și