Reformele economice, comerțul și liberalizarea investițiilor au transformat China într-o superputere economică. Cum menții o astfel de poziție și cum continui creșterea? Creând o platformă globală de dependență față de propriile servicii și oportunitatea monopolizării piețelor aflate în poziții vulnerabile. Identificarea vulnerabilității fiecărui posibil partner și transformarea acestuia într-o posibilitate de business, au făcut ca Republica Populară Chineză să fie principalul partener comercial a 130 de țări încă din 2013.

Mădălina Voinea

RELAȚIA CU SUA

Relațiile de comerț bilateral cu SUA sunt o consecință naturală a extinderii Chinei. Conform datelor americane, comerțul total dintre cele două țări a crescut de la 5 miliarde în 1980 la 660 de miliarde în 2018. În prezent, China este cel mai mare partener comercial al SUA, a treia cea mai mare piață de export și cea mai mare sursă de import. Majoritatea companiilor americane au profitat de mâna ieftină de lucru din China și de costurile scăzute, folosind-o drept metodă de a rămâne competitive global. Costul pentru economia americană, 19 ani mai târziu este acum intens dezbătut.

Războiul taxelor vamale -Substratul unei probleme pe termen lung

Odată cu intrarea Chinei în WTO în 2001, regulile pe care China le-a ales în extinderea sa globală sunt acum ilustrate de SUA drept necompetitive, preferențiale și o amenințare pentru orice alt stat. Fundamentul acuzațiilor sunt practicile abuzive ale Chinei în relația cu alți agenți economici precum:

  • furtul tehnologiei prin mijloace de stat și folosirea informațiilor în scopuri comerciale de inovare a companiilor chineze
  • tratamentul diferențiat între o companie chineză care beneficiază fie de investiții sau gratuități, fie de tratament preferențial în a intra și a se extinde pe piața chineză sau orice altă piață adiacentă unde China are influență. 

Strategia președintelui Donald Trump este de a încuraja consumatorii americani să cumpere produse americane, impunând taxe vamale pentru a crește prețul celor chinezești.

Valoarea acestora ajunge la 360 de miliarde de dolari din partea SUA, China retaliind cu taxe în valoare de 110 miliarde pentru produsele americane. Rundele războiului comercial sunt în plină desfășurare și este greu să fie estimat un impact benefic pentru vreuna dintre părți într-un context economic globalizat. Deficitul comercial al SUA era la apogeul în 2018, după impunerea taxelor vamale înregistrând o creștere dramatică acompaniată însă de riscul unei recesiuni conform analiștilor.

O concluzie prematură  este obligarea părților să renegocieze termenii contractuali ale serviciilor și bunurilor pe care și le oferă reciproc. Mecanismele pe care le vor folosi în această renegociere va dicta în cele din urmă dacă experiență SUA pe scena internațională va fi suficientă contrabalansarii puterii Chinei. 

PIVOTUL CĂTRE EUROPA & EXTINDEREA GLOBALĂ: Belt and Road Initiative

Inițiativa Belt & Road (BRI) a Chinei a fost lansată în 2013 cu scopul promovării integrării economice a acesteia cu vecinii săi și pavarea drumului către restul globului. Mecanismul? Construirea infrastructurii într-un ritm fără precedent și cu resurse la discreție.

President Xi  declară că inițativa Belt & Road este o măsură pentru prosperitate comună menită să întărească economia globală. Multe țări și analiști vestici aleg să o intrepreteze drept o strategie de dominare prin acapararea resurselor țărilor vulnerabile. World Economic Forum estimează aproximativ 4 trilioane de dolari pe care China le va construi în misiunea creării unei infrastructuri globale.Care este câștigul? Oportunități pentru firme chinezești cu tratament preferențial, posibilitatea controlării resurselor strategice ale țărilor în curs de dezvoltare și nu în ultimul rând dependență lumii față de China.

Viziunea Chinei pentru extinderea globală este însă pe atât de eficientă, pe cât este de problematică. Care este însă scopul în materie de drepturi ale omului și suveranitatea țărilor vulnerabile instituțional? Experimentul din Africa ne poate face o idee.

Africa

Conform FMI, Africa este cea de-a doua economie ca rată de creștere din lume, având prevăzută o economie de până la 5 trilioane în următorii ani. China și-a asigurat rolul drept cel mai mare partener comercial al întregului continent, depășind cu mult SUA sau UE. Conform McKinsey peste 10.000 de companii chineze operează în Africa. Beijingul a anunțat recent investiții în valoare de 1 miliard de dolari în cadrul inițiativei Belt & Road în Africa pentru a-și securiza rolul în infrastructură și încă un fond de dezvoltare în valoare de 80 de miliarde.De la șinele de tren din Kenya, până la modernizarea drumurilor rurale din Ethiopia și controlarea minelor din Congo, China a refăcut complet peisajul politic și economic al Africii sub controlul său. 

Cum arată o astfel de dominație a imperialismului chinez?

China National Petroleum Corporation(CNPC) ne demonstrează viziunea sa prin acțiunile de investitor majoritar în industria petrolului din Sudanul de Sud. Mediul este extrem de poluat, standardele de siguranță sunt inexistente, iar calitatea vieții oamenilor este grav afectată. Sudanul de Sud trece printr-o experiență macabră, având terenurile otrăvite și infertile din cauza devărsării de deșeuri toxice inclusiv în râuri.Pe de altă parte, chinezii cauzează distrugerea mediului în statele nordice ale Nilului Superior și Ruweng-ului, afectând comunitățile indigene Dinka Padang din Sudanul de Sud. Chinezii ajută la producerea de venituri și oportunități economice de petrol, dar sacrifică fără consimtământ calitatea vieții și mediul înconjurător a oamenilor de pe continentul african.

Hegemonia Chinei este o consecință a lipsei de reglementări și acțiune la nivel global. Pasivitatea agenților internaționali și lipsa competiției din partea SUA a permis Chinei o extindere fără precedent care îi oferă prin pârghii economice control politic asupra viitorului unui număr crescând de țări, chiar continente.

Sursă foto: chinausfocus.com

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here