Verifica Menajeria de Fake News Apasa Aici! Verifica Menajeria de Fake News Apasa Aici! Verifica Menajeria de Fake News Apasa Aici! Verifica Menajeria de Fake News Apasa Aici! Verifica Menajeria de Fake News Apasa Aici! Verifica Menajeria de Fake News Apasa Aici! Verifica Menajeria de Fake News Apasa Aici!
close_icon
#Newsletter Exclusive / Mădălina Voinea

PNDL 3 – Cum reformele economice se sting în ambiții politice tipic românești

Măreția reformelor românești continuă să se stingă în discursurile populiste ale guvernanților care aleg să sacrifice nevoile cetățenilor pentru voturi în partid. Perspectiva pe termen scurt a acestora, nu este însă o surpriză, fiind motto-ul economic, social și politic prin care România a progresat economic în ciuda mediului politic, mai degrabă decât cu ajutorul acestuia.

Programului Național de Investiții ”Anghel Saligny” prevede 50 de miliarde de lei prin care primarii pot moderniza comunitățile, iar perioada de desfășurare a acestuia este 2021-2028. Scopul proiectului este acela de a sprijini eforturilor autorităților administrației publice locale în dezvoltarea infrastructurii de bază: apă-canalizare, drumuri. Nevoia acestui program este clară, peste, 20.000 km drumuri județene și 27.000 km drumuri comunale sunt nemodernizate, iar 57% din unitățile administrativ-teritoriale sunt fără canalizare.

pndl

Sursă foto: Presshub

 

Problema centrală a acestui program paravan înființat de Liviu Dragnea este lipsa de transparență în alocarea fondurilor și folosirea nevoii de modernizare drept pretext pentru hrănirea rețelelor politice.

Programul Anghel Saligny nu este altceva decât o încununare a absurdului acestor decizii politice vizibil aprobate pentru a extrage fonduri din buget și a le redirecționa către interesele unor partide politice versus a urmări o investire eficientă a resurselor în parteneriat cu mediul privat.

Credibilitatea României pe scena internațională

La nivel național, ironia față de mediul politic a devenit un mecanism de supraviețuire atât în business, cât și în viața de zi cu zi. Faptul că digitalizarea într-unul dintre cele mai stufoase numeric aparate birocratice din UE lipsește cu desăvârșire este un fapt pe care am învățat să îl tolerăm, din epuizarea mintală de a-l mai reclama. Într-adevăr suntem în coada clasamentului de digitalizare DESI, dar explicația tinde să fie la fel de mult și una politică.

Un sistem digitalizat impune un grad de transparență și centralizare a informației care ar face greu de aprobat și fraudat un program de investiții clientelar precum Anghel Saligny. Explicațiile din multe lipsuri în reformele românești își trag cauzalitatea dintr-un dezinteres bine intenționat, dar în favoarea grupurilor închise de interese politice.

harta alocari

Sursă foto: Expert Forum

 

Nimic nou până aici, n-am făcut să descriem decât realitatea pe care românii o trăiesc în democrația adaptată stilului corupt de guvernare predominant. Problema acestei metode este data ei de expirare. Pandemia a creat un nivel de îndatorare global fără precedent, iar România nu face deloc excepție, mai ales după o guvernare socialistă care a contribuit masiv acesti îndatorări.

PNRR, deja devenit speranța națională este o șansă unică pe care Comisia Europeană o poate opri oricând sub suspiciuna de fraudă, raportări incomplete și poate chiar refuza rambursarea cheltuielilor în cazul sesizării acestor lipsuri de raportare.  Începem deja să întrevedem de ce un program precum PNDL în contextul digitalizării masive la nivel de guverne în UE, ne va afecta fără doar și poate la nivel de poziție în UE și șanse de a aproba reforme esențiale pentru calitatea vieții noastre.

Nu trebuie să uităm că Programul Anghel Saligny reia aceleași mecanisme absurde de raportare pe hârtie, alocare la mica înțelegere a unor contracte masive de infrastructură către companii fantomă, înființate drept pretext.

În acest fel, continuăm tradiția de descurajare a companiilor private de a intra într-un mediu în care concurența este un termen abstract, iar expertiza privată o variabilă nenecesară pentru a câștiga un contract cu statul. Costul, la fel ca de fiecare dată îl resimt cetățenii români. De data aceasta va avea un impact pe termen lung și cu potențial irevocabil. În contextul în care România are carențe masive în calitatea vieții, infrastructura și serviciile pe care le oferă față de statele membre ale alianței europene, regresul în era clientelismului prin astfel de programe ne condamnă să râmânem în următorii zeci de ani în spatele UE.

Clișeul corupției românești devine deja un cost de oportunitate inutil de asumat pentru investitori și aliați care investesc expertiză politică și fonduri într-un cerc vicios. Dacă România rămâne în urmă, șansele de a recupera servicii care se degradează anual scad progresiv.

Mediul de business în România și mitul programelor de investiții

PNDL 3 – Anghel Saligny nu face decât să confirme concluziile din Raportul de țară al României făcut de Comisia Europeană în 2020. Mai puțin de 30% din planul guvernamental anual este respectat iar numărul ordonanțelor de urgență este încă foarte mare

ridicat, unele având un impact socio-economic major. PNDL 3  fost la rândul aprobat prin OUG,  o practică nesănătoasă democratic, limitând posibilitatea dezbaterilor și contribuția Parlamentului.

Pentru investitori, înseamnă o lipsă masivă de predictibilitate și descurajează începerea unor proiecte în România pe termen lung, din cauza unei nesiguranțe confirmate la nivel de decizii politice. Riscul unei investiții private în domeniile în care avem cea mai mare nevoie: infrastructură, educație, sănătate și nu numai este sabotat de decizii prin care bună-starea cetățeanului este încă o dată pe ultimul loc.

Aici intervine retorica repetitivă a guvernelor din ultimii ani, necesitatea reformelor justifică aprobarea lor fără mecanisme clare de transparență. Din păcate, rezultatele acestor decizii în care interesul public este doar un pretext sunt clare.

Poziția investițiilor internaționale nete (NIIP) măsoară decalajul dintre stocul de bunuri&servicii deținute de entități străine dintr-o țară și stocul pe care țara respectivă îl deține extern. În esență, poate fi privit ca un bilanț al țări cu restul lumii într-un anumit moment din timp. NIIP include activele și pasivele deținute de guvernul unei națiuni, sectorul privat și cetățenii săi. Astfel vedem o estimare reală ea stării financiare și a credibilității unei națiuni. O țară cu un NIIP pozitiv este o națiune creditoare, în timp ce o națiune cu un NIIP negativ este o națiune debitoare.

Deloc surprinzător, România este o țară cu un NIIP negativ. Conform raportului Comisiei Europene din 2020. Investiția internațională netă a atins -43,7% din PIB în 2018, îmbunătățindu-se cu aproape 24 puncte punctuale față de 2012, dar având multe locuri de recuperat. Încă o dată se confirmă că mediul de business a crescut în ciuda deciziilor politice. Numai în 2018, NIIP s-a îmbunătățit cu 3,7 puncte punctuale datorită creșterii puternice a PIB și în ciuda unei lărgirii deficitului de cont curent. Cu toate acestea, evoluția pozitivă arată semne de inversare. În ultimul trimestru al anului 2019, anterior pandemiei când cifrele nu pot analizate eficient, NIIP-ul își anulase progresul și revenisem la -44,3%.

Cifrele puse în context ne dau un semnal de alarmă clar. Programe guvernamentale instabile și lipsite de transparență produc efecte mult mai profunde decât stagnarea reformelor. Fluxurile de investiții străine directe rămân volatile. Cetățenii români beneficiază de oportunități de dezvoltare și acumulare de capital mult reduse mediei europene din cauza deciziilor politice supuse loialității de partid. Economia așteaptă încă o dată decizii raționale și predictibile.

Vă invităm să citiți și analizele Inflația La 5% – Cât Costă De Fapt O Pâine În România? și Cât De Accesibile Sunt Fondurile Europene Pentru Agricultorii Români?

 

Sursă foto: DC News

#Te-ar mai putea interesa și