În timp ce o lume întreagă își pune speranțele într-un vaccin care va pune capăt acestei pandemii, iar lumea va reveni la normal, economia bătătorită de efectele pandemiei nu-și va reveni prea curând.

Mălina Mîndruțescu

Pe perioada carantinei, am văzut cum guvernele și-au pus economiile pe pauză pentru a se putea concentra pe gestionarea răspândirii virusului. După ce carantina a fost ridicată, tendința a fost ca guvernele sa pompeze sume enorme, pentru a stimula economiile din nou. Pentru asemenea repausuri fără precedent, în care viața de zi cu zi și implicit activitățile noastre economice se opresc brusc, abordarea a fost una prudentă. În mare, aceasta este strategia principală pe care guvernele în Europa au decis să o urmeze: aceștia oferă subvenții generoase pentru a susține salariile angajaților, chit că aceștia lucrează ore mai puține sau deloc. De asemenea, industriile și companiile lovite cel mai tare de pandemie sunt și ele susținute pentru a putea trece peste acest hop. În Marea Britanie, odată cu redeschiderea restaurantelor, guvernul oferea cupoane cu reduceri de 50% la ieșirile în oraș, pentru a atrage cetățeanul sa consume si sa ajute industria HoReCa, lovită monumental de criză.

Sursă foto: The One Brief

Efectele pandemiei Covid-19 au fost atât de semnificative, încât magnitudinea impactului se va resimți în randamentul economic mulți ani de acum încolo. Este probabil ca această criză să diminueze probabilitatea ca economia să fie îndeajuns de încrezătoare încât să-și asume riscuri substanțiale. Posibilitatea unui alt șoc negativ în viitor va rezulta într-un pragmatism economic care va avea consecințe drastice în viitorul apropiat.

În Europa, guvernele au instalat programe de investiții publice la nivel național, dar și la nivel european, cum ar fi planul de recuperare de 750 miliarde de dolari propus de conducerea UE pentru a ajuta statele membre. Statele vor primi granturi și nu împrumuturi pentru a injecta capital în societățile și economiile țărilor, în speranța că acestea se vor repune pe picioare încetul cu încetul. În momentul de față, guvernele pot continua să susțină această abordare pentru a ameliora efectele pandemiei: acestea pot cere împrumuturi cu o dobândă extrem de mică, iar regulile fiscale din zona euro au fost suspendate acest an. Costurile de împrumut fiind atât de mici (1% sau chiar negativ), structura fiscală poate susține împrumuturi mult mai mari ca înainte.

Deși această abordare este una eficientă pe termen scurt, aceasta însă nu este una sustenabilă. Dacă un vaccin se va găsi curând, această strategie va fi avut succes. Însă există posibilitatea ca acest virus să continue să facă parte din viața de zi cu zi mulți ani de acum încolo, dacă un vaccin nu este găsit. Iar economiile nu au puteri infinite pentru a asigura că toata lumea are un loc de muncă sau un venit care este subvenționat constant. Dacă situația va fi una mai puțin roz, guvernele vor fi nevoite să încurajeze angajatorii și angajații să se adapteze la aceste noi circumstanțe. Pe termen lung, a susține și a pompa capital în structurile curente nu este o soluție.

Sursă foto: Mike Kemp/In PIctures via Getty Images

Să luăm ca exemplu industria de retail. Pe perioada carantinei, cu malluri și magazine închise, comportamentul consumatorului s-a schimbat pentru a se mula pe contextul actual, iar shopping-ul online a explodat. Deși magazinele fizice s-au redeschis, acestea nu sunt la fel de pline ca înainte, iar reducerile exorbitante care doresc să atragă cumpărătorii se găsesc și în online, fără stresul de a te duce într-un spațiu închis cu oameni și fără timpul pierdut pentru a te plimba în căutarea produselor dorite. Deși poate unii preferă shopping-ul în persoană, iar simpla idee de a merge la mall și a te holba la vitrine cred ca le-a surâs și celor mai anti-mall dintre noi pe perioada carantinei, beneficiile nu justifică costurile. Pe viitor, nu va mai avea sens ca guvernele să subvenționeze niște businessuri care nu se mai pliază pe noile reguli economice setate de pandemie. În timp ce anumite magazine vor fi nevoite să se închidă, guvernele vor trebui să ofere beneficii de șomaj pentru acești lucrători, care vor trebui să fie recalificați în a-și găsi alte locuri de muncă.

Cu această premisă în minte, ar trebui să ne întrebăm: sunt guvernele nevoite să subvenționeze și să ajute actuala structură economică sau este de datoria lor să încurajeze o readaptate și o ajustare la un nou model economic? Deși tot ce sperăm cu toții este să revenim la normalitatea dinaintea pandemiei, este puțin probabil sa revenim în totalitate la ce a fost. Chiar și cu un vaccin, virusul nu va dispărea, iar imunizarea va dura până când producția vaccinului va ajunge la fiecare. Desigur, simpla idee de a produce vaccinuri care să ajungă la fiecare dintre noi este o problemă în sine, de la strategie la bani.

Economiile sunt într-o constantă schimbare și reinventare, chiar și în vremuri normale. Pandemia a dus la o accelerare forțată a noilor tehnologii și a unei digitalizări sub toate formele ei: de la votat la plătit facturi, online shopping, entertainment, învățământ sau locul de muncă. Un argument ar fi că guvernele ar trebui să ajute mai mult industriile și sectoarele lovite mai tare de pandemie, decât cele care au reușit să se adapteze mai ușor. Însă cum poți fii sigur că poți distinge între cele două?

Sursă foto: World Economy

Ieșirile și mâncatul în oraș nu vor muri cu pandemia. În vremuri normale, în decursul unui an, restaurante se deschid și se închid pentru ca ăsta este mersul lucrurilor: unele au succes, iar altele nu. Luând acest lucru în considerare, are sens ca guvernele să subvenționeze și să ajute businessuri și companii care nu ar face față nici în vremuri normale, la nesfârșit?

Oamenii nu sunt de vină pentru această pandemie și nu este corect ca victimele acestei crize să plătească cu viața sau cu locul lor de muncă pentru efectele acestui virus. Însă guvernele nu vor putea susține acest trend la nesfârșit. Abilitatea și disponibilitatea guvernelor de a aloca împrumuturi, a băncilor de a crea valută și a investitorilor de a acapara datorii, va dispărea

Speranța stă într-un vaccin. Însă, dacă acesta nu va apărea până la sfârșitul anului următor, întreaga structură socio-economică va trebui reajustată pentru nevoile unei noi paradigme. Speranța nu stă în a ne întoarce în timp, în normalul trecutului, ci să profităm de oportunitatea pandemiei pentru a reflecta asupra lucrurilor care în fostul normal nu au mers, pentru a le îmbunătăți într-un viitor anormal.

Sursă foto: Brian Stauffer / Foreign Policy

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here