Fragment dintr-un document oficial publicat de Center for European Policy Analysis.

În multe privințe, regiunea Mării Negre are o valoare strategică și mai mare pentru Moscova decât regiunea Mării Baltice. Rusia consideră Marea Neagră drept „pistă de lansare” pentru operațiunile sale de destabilizare în Siria (care au contribuit la sute de mii de victime în războiul civil de acolo) și pentru operațiunile navale din estul Mediteranei. Kremlin este mai dispus să folosească forța în regiunea Mării Negre decât în ​​oricare altă parte de-a lungul flancului estic – în special împotriva celor trei țări litorale non-NATO – așa cum s-a demonstrat prin militarizarea continuă a Crimeei și războiului din estul Ucrainei. Rusia continua ocuparea de aproape 3 decenii a aproximativ 12% din teritoriul suveran moldovenesc în Transnistria, la fel ca și a 20% din teritoriul Georgiei în Abhazia și Osetia de Sud, și urmărește destabilizarea Balcanilor de Vest și a Caucazului de Sud, în timp ce încearcă să producă o falie între Turcia și restul Alianței. Creșterea capacităților militare ale Rusiei în Siria a determinat înconjurarea Turciei, cea mai mare țară membră a NATO din regiune, și destabilizarea acesteia prin mișcări masive de refugiați din Idlib, Siria, întrucât Moscova continuă să sprijine regimul Bashar al-Assad. Dacă nu este controlat, Kremlinul va continua să violeze dreptul internațional cu pretenții ilegitime din ce în ce mai mari asupra apelor teritoriale și cu o zonă economică exclusivă (ZEE) care amenință interesele legitime ale membrilor NATO.

Recomandări pentru contracararea acțiunilor Rusiei în regiune

Construirea coeziunii de-a lungul flancului estic al NATO:

  • Creșterea prioritatea regiunii Mării Negre: dezvoltarea unei strategii pentru regiunea mai largă a Mării Negre, care pune Marea Neagră în mijlocul hărții geostrategice.
  • Asigurarea unei prezenţe înaintate: îmbunătățirea tehnicilor de disuasiune în toate domeniile și declararea tuturor capabilităților de-a lungul flancului estic ca prezenţă înaintată (FP – Forward Presence).
  • Mediatizarea analizei amenințărilor: obținerea consensului cu privire la existența unei potențiale amenințări recunoscută de către toate părțile pentru a motiva NATO să îmbunătățească abilitățile de disuasiune de-a lungul flancului estic.
  • Îmbunătățirea conștientizării situației: îmbunătățirea indicațiilor și a avertizărilor (Indications & Warnign) pentru a consolida disuasiunea și a îmbunătăți răspunsul la crize.

Îmbunătățirea capacităților de disuasiune și apărare:

  • Activarea zonei de responsabilitate a comandantului european suprem al aliaților (Supreme Allied Commander Europe’s (SACEUR) Area of Responsibility (AOR)): Armonizarea spațiului operațional și a zonei de margine cu investiții mai mari în infrastructura transcontinentală, exerciții militare mai frecvente și mobilitate militară îmbunătățită.
  • Îmbunătățirea vitezei în deciziile de criză: galvanizarea răspunsului imediat pentru a permite în sfârșit ca NATO să ia decizii mai rapide în condiții de criză.
  • Utilizarea de formate și organizații regionale: contribuirea la coeziunea și coerența alianței prin eforturi mai mici care îmbunătățesc capacitățile și consolidează cooperarea regională.
  • Alinierea programelor, procedurilor și a personalului U.S Security Cooperation (SC) cu politicile și prioritățile S.U.A.: SUA ar trebui să-și alinieze misiunile politico-militare cu capacitățile de partener și de aliat și să maximizeze viteza de livrare a capabilităților în cadrul programelor SC.
  • Adoptarea unei abordări mai sofisticate pentru „împărțirea sarcinilor” și 2%: îmbunătățirea coerenței NATO prin contorizarea contribuțiilor cu valoare militară clară și demonstrabilă în obiectivul de cheltuieli pentru apărare al NATO de 2%.
  • Asigurarea unui sistem rezilient de aprovizionare cu combustibil: Alianța ar trebui să actualizeze Sistemul de conducte NATO (NPS) pentru a rezolva vulnerabilitățile infrastructurii de aprovizionare cu combustibil, limitările de capacitate și redundanța.
  • Modernizarea capabilităților nucleare: împiedicarea potențialei expirări a înțelegerii New START în 2021 prin modernizarea capabilităților strategice acum.
  • Îmbunătățirea apărării cibernetice și dezvoltarea tehnologiilor emergente: îmbunătățirea capacităților de disuasiune și apărare împotriva pericolelor emergente și diverse, investind în capacități dincolo de apărarea convențională.
  • Îmbunătățirea și integrarea capacităților de apărare aeriană și a rachetelor (AMD): Capabilitățile AMD ar trebui să fie complet integrate în Integrated Air and Missile Defense (IAMD (IAMD) cu exerciții regulate.

Luarea inițiativei în regiunea Mării Baltice:

  • Îmbunătățirea comandamentului misiunii: maximizarea efectelor noilor sedii regionale (sediilor centrale), unităților și altor organizații printr-o sincronizare mai mare.
  • Încurajarea cooperării regionale: Statele Unite ar trebui să încurajeze Polonia – axa centrală a regiunii într-o criză – să aprofundeze relațiile cu statele baltice, Suedia, Finlanda, Germania și România.
  • Creșterea capacităților divizionale poloneze: Statele Unite ar trebui să promoveze capacitățile operaționale divizionale ale Poloniei prin implementarea unui program multianual de interacțiune, antrenament și exerciții de divizare.
  • Combaterea sistemelor rusești anti-acces/refuz zonal (A2/AD): modernizarea și instalarea pe poziție a forțelor și a capacităților aliatului baltic și ale altor parteneri pentru a contracara capacitățile A2/AD ale Rusiei.

Luarea inițiativei în regiunea Mării Negre:

  • Efectuarea și îmbunătățirea planificării cuprinzătoare a apărării: Elaborarea unui plan mai cuprinzător pentru apărarea regiunii Mării Negre, similar regiunii Mării Baltice.
  • Dezvoltarea unui plan comun de operare (COP) pentru transportul aerian, maritim și terestru pentru regiunea Mării Negre Mare: Îmbunătățirea informațiilor, supravegherii și recunoașterii maritime (ISR) face parte dintr-o imagine mai cuprinzătoare și împărtășită a regiunii și ar trebui să includă un Centru al Mării Negre de conștientizare a situației pe mare (Black Sea Situational Awareness Center).
  • Consolidarea României: Ca centru de greutate al desuasiunii regionale a NATO, România are nevoie de consolidări militare semnificative prin îmbunătățirea infrastructurii rutiere și feroviare și completarea arhitecturii regionale de comandă și control aliat (C2).
  • Îmbunătățirea capabilităților: Pentru a câștiga inițiativa în regiunea Mării Negre, NATO ar trebui să-și crească amprenta regională C2.
  • Crearea de „bule” NATO A2/AD: Consolidarea apărării Mării Negre din vest, cu sisteme maritime fără pilot și sisteme la sol în România, inclusiv rachete anti-nave, drone și aviație de atac cu aripi rotative.
  • Desfășurarea misiunii de poliție maritimă: dezvoltarea unei misiuni de poliție maritimă în Marea Neagră (BSMP), cu o prezență navală non-litorală a NATO în fiecare zi a anului.
  • Îmbunătățirea capacităților ISTAR (informații, supraveghere, achiziție țintită și recunoaștere) ale României: Comandamentul SUA-Europa (EUCOM) ar trebui să-și concentreze strategiile de implicare militară pentru a ajuta România să-și consolideze capacitatea ISTAR prin instruirea și susținerea specialiștilor comuni ai ISTAR.
  • Investirea în capacitățile cibernetice ale României: Sprijinirea potențialul puternic de securitate cibernetică al României, cu parteneriate mai mari din SUA și cu schimb de tehnologie.
  • Dezvoltare economică: Investirea în potențialul economic al regiunii Mării Negre cu scopul de a îmbunătăți mediul de securitate regional pentru Aliați și Parteneri.

Susținerea partenerilor NATO:

  • Planul de acțiune pentru aderarea la NATO a Georgiei și Ucrainei: Washingtonul ar trebui să continue o politică mai asertivă în sprijinul aderării la NATO a Ucrainei și Georgiei.
  • Consolidarea capabilităților Ucrainei: Statele Unite ar trebui să ofere mai mult sprijin capacităților navale ale Ucrainei, navele rusești ar trebui să fie interzise în porturile NATO, iar Ucraina ar trebui să producă sau să achiziționeze capabilitățile necesare pentru a rezista viitoarelor ofensive rusești.
  • Consolidarea capacităților Georgiei: NATO ar trebui să intensifice cooperarea cu Georgia în cadrul inițiativelor existente și să sprijine modernizarea și îmbunătățirea infrastructurii pe aerodromul militar Vaziani.

Acum să înțelegem ce înseamnă recomandările pentru România, în detaliu:

1. Consolidarea României:

Ca centru de greutate al capacităților NATO de desuasiune în regiunea Mării Negre, România are nevoie de o întărire militară semnificativă. Mai presus de toate, aceasta înseamnă îmbunătățirea infrastructurii rutiere și feroviare a României pentru a spori mobilitatea militară, fie prin TSI, fie cu finanțare de la Aliații NATO și UE, și dezvoltarea structurilor NATO existente în România. Aceasta înseamnă, de asemenea, accelerarea înființării MNC-SE, pentru a finaliza arhitectura aliată C2 în regiunea Mării Negre și consolidarea MNB-SE. Alocarea unui ofițer al SUA către MNC-NE în Polonia a reprezentat un punct de cotitură pentru a încuraja creșterea capabilităților. Un astfel de angajament al SUA față de MNC-SE ar avea un efect similar.

Centrul regional maritim NATO (acum doar un sub-element de comandă din cadrul Comandamentului Maritim al NATO (MARCOM) din Northwood, Marea Britanie) ar putea fi localizat în Constanța, România, pentru a coordona eforturile navale ale statelor litorale ale Mării Negre și a altor țări NATO, urmând exemplul sediului central al BMCC din Rostock. Baza aeriană MK ar trebui consolidată ca platformă de proiecție a puterii pentru logistică, activități la sol, comandament de misiuni și activități aeriene. O brigadă românească-ucraineană ar putea fi înființată pentru a consolida cooperarea militară, modelată pe brigada poloneză-ucraineană-lituaniană, poate cu un aliat NATO suplimentar precum Germania, Franța, Olanda sau Grecia.

SUA ar trebui să accepte invitația Bucureștiului de a contribui la forțele MNB-SE. România a furnizat o baterie de apărare aeriană grupului american de luptă eFP din Polonia; SUA ar trebui să întoarcă serviciul cu o companie sau un element similar cu o baterie pentru MNBSE cu sediul în România. Acest lucru ar putea fi realizat cu o unitate rotațională de la Garda Națională, precum Garda Națională a Armatei Alabama (partenerul de stat al României) sau de la ABCT-ul rotativ. De asemenea, cooperarea navală americană ar beneficia în mare măsură de alocarea unui ofițer de legătură pentru armata americană la sediul armatei române din Constanța pentru a coopera strâns și a ajuta ghidarea armatei române. Acest lucru ar contribui la aprofundarea relațiilor navale bilaterale și la creșterea înțelegerii marinei americane a provocărilor pe care Rusia le prezintă în Marea Neagră.

2. Îmbunătățirea capacităților ISTAR (informații, supraveghere, achiziție țintită și recunoaștere) ale României:

Ca țară de prim rang, România este poziționată în mod unic pentru a dobândi indicatori de viitoare agresiune rusă împotriva NATO și UE. EUCOM ar trebui să  concentreze strategii de implicare militară pentru a ajuta românii să-și dezvolte capacitatea ISTAR prin instruirea și susținerea în comun a specialiștilor ISTAR. Un punct de plecare ideal pentru acest lucru ar fi parteneriatul mai strâns la Centrul de training pentru servicii de informație în domeniul apărării din România și extinderea în viitorul centru de instruire ISR din Buzău, România.

Asistența EUCOM pentru a ajuta România să extindă capacitățile UAV ar fi o îmbunățățire semnificativă pentru nevoile ISTAR din regiunea Mării Negre a NATO. UAV-urile oferă „economisirea forței”, fiind multiplicatoare de forțe, în timp ce România este unică în poziția de a deveni centrul regional UAV al NATO. USAF operează periodic UAV-uri MQ-9 / Reaper din România. USAF va poziționa în curând o unitate Reaper în Polonia, care se poate desfășura și mai departe în România, în special în lunile cu vreme nefavorabilă din Polonia. USAREUR are cerințe pentru certificarea unităților sale UAV, pe care o poate face aproape 12 luni pe an în România, în loc să revină în locații din S.U.A. EUCOM și NATO pot ajuta România în propriul program de achiziție a UAV și pot sprijini dezvoltarea unui COE NATO UAV în România. COE poate ajuta NATO să dezvolte doctrine și proceduri UAV comune și să fie, de asemenea, centrul NATO pentru dezvoltările anti-UAV.

3. Investiții în capacitățile cibernetice ale României:

România se află în primele linii de cyberattack și este sub control constant de amenințări persistente avansate (APT) și alte activități informatice adverse. Mai multe proiecte comerciale de înaltă performanță cibernetică – localizate în România – demonstrează că România are atât forța de muncă tehnică, cât și infrastructura IT pentru a excela în acest nou domeniu NATO. În plus, instituirea de către România a unui comandament cibernetic separat și a unui parteneriat cu S.U.A. pentru achiziționarea de instruire și infrastructură arată cât de serios privește România apărarea cibernetică. O zonă sensibilă a dezvoltării viitoare ar putea fi schimbul de capacități cibernetice ofensive pentru a crește abilitățile de disuasiune a agresiunii Rusiei în Marea Neagră.

4. Dezvoltare economică:

Investițiile în potențialul economic al regiunii Mării Negre, în special în ceea ce privește infrastructura de transport și energie, vor schimba mediul de securitate al acestei regiuni. Calitatea de membru deplin a României în Spațiul Schengen este absolut esențială pentru restul UE (și NATO) să recunoască importanța României pentru Europa și să conducă la investiții regionale sporite. Calitatea de membru Schengen ar aduce un randament semnificativ de mărfuri comerciale de-a lungul Mării Negre în Portul Constanța (cel mai mare port al Mării Negre și cel de-al treisprezecelea port cel mai aglomerat din Europa) și în țările din Vest și CEE. România a îndeplinit cerințele tehnice pentru aderarea la Schengen, prezentate în 2018; ceea ce este necesar acum este o decizie rapidă și finală a UE, cea mai mare parte a acestora sprijinând această mișcare.

Aliații și partenerii NATO ar trebui să investească, de asemenea, în coridoarele de transport maritim între porturile românești și georgiene, precum și între Mările Neagră și Caspică, transformând Odesa într-un hub de liber schimb al UE, ridicând potențialul acordului de liber schimb UE-Ucraina și îmbunătățind capacitățile de transport comercial de-a lungul Dunării și prin Delta Dunării. De asemenea, NATO ar trebui să efectueze o evaluare strategică a capacității de transport a Dunării și dacă fluviul și Delta pot spori constant mobilitatea militară. Aceasta a demonstrat deja o capacitate semnificativă de transport de echipamente grele în regiunea Mării Negre și în special în România. Pe măsură ce sistemele rutiere și feroviare pentru regiune sunt dezvoltate, Dunărea oferă o soluție intermediară utilă care ar trebui să fie explorată deplin. De asemenea, trebuie dezvoltate contingențe pentru a apăra Delta Dunării și pentru a preveni subversiunea rusească a regiunilor fluviale, inclusiv încercările de blocare sau sabotare a trecerii prin Dunăre și în Marea Neagră. O infrastructură multimodală sponsorizată de UE poate conecta flancul estic al NATO cu Moldova și Ucraina, în care capacitatea Dunării pentru trafic comercial este semnificativ sporită.

Legăturile economice trebuie să includă, de asemenea, dezvoltarea portului Anaklia din Georgia, care poate deveni o poartă de încredere, sigură și rentabilă între Europa și Asia, care va descuraja monopolizarea rusă și chineză și va permite utilizarea integrală a coridorului de tranzit din Caucaz. Aliații ar trebui să sprijine eforturile din STI care reduc dependența energetică de Rusia și care îmbunătățesc comerțul nord-sud pentru a conecta regiunea Baltică cu regiunea Mării Negre.

Bucureștiul este îngrijorat de faptul că Moscova ar putea încerca să afecteze instalațiile de energie offshore desfășurate în raftul său continental și în ZEE, unde NATO are o capacitate limitată de a interveni. Moscova a făcut o mișcare agresivă în 2019 pentru a achiziționa acțiuni Exxon Mobil ale proiectului off-shore Neptun Deep din Marea Neagră. Guvernul român a adoptat o ordonanță de urgență pentru a bloca vânzarea Exxon către țări care nu sunt în UE, ceea ce a blocat expansiunea comercială a Rusiei. Dar Kremlinul va continua să domine producția de petrol și gaze în Marea Neagră, inclusiv prin instrumente militare și de influență malignă. Alianța ar putea beneficia în mare măsură de securitatea generală a Mării Negre, contribuind la descurajarea potențialelor sondaje de revizuire a resurselor energetice în larg situate în ZEE litorale cu sisteme de apărare aeriană, sisteme de apărare de coastă, contribuții la capacitățile sporite de supraveghere în aer și pe mare și patrulare maritimă mai intensă în Marea Neagră. Acest efort ar putea include, de asemenea, o cooperare mai strânsă între SUA și România pentru reamenajarea centralei nucleare de la Cernavodă. Pe măsură ce mai multe țări obțin un rol în crearea prosperității economice a aliaților și partenerilor din Marea Neagră a NATO, cu atât mai mult se vor concentra pe securitatea lor și vor asigura libertatea de navigație și respectul pentru apele teritoriale și pentru ZEE ale fiecărei țări.

Sursă foto: CEPA

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here