O scrisoare despre justiție și dezbatere deschisă

Scrisoarea de mai jos va fi publicată în numărul din octombrie al prestigioasei reviste Harper’s Magazine.

Instituțiile noastre culturale trec printr-un moment de cumpănă. Proteste majore pentru justiție rasială și socială duc la solicitări întârziate pentru reformarea poliției, alături de apeluri mai largi către o mai mare egalitate și includere la nivelul întregii societăți, nu doar în învățământul superior, jurnalism, filantropie și arte. Dar această necesară reformare a intensificat, de asemenea, un nou set de atitudini morale și angajamente politice care tind să slăbească normele noastre de dezbatere deschisă și de toleranță a diferențelor în favoarea conformității ideologice. În timp ce aplaudăm prima dezvoltare, ne ridicăm vocea împotriva celei de-a doua. Forțele iliberalismului câștigă putere în întreaga lume și au un aliat puternic în Donald Trump, care reprezintă o amenințare reală pentru democrație. Dar rezistența nu trebuie lăsată să se întărească în propria sa dogmă sau constrângere – pe care demagogii de dreapta o exploatează deja. Incluziunea democratică pe care o dorim poate fi realizată numai dacă ne ridicăm împotriva climatului intolerant care s-a instalat în toate direcțiile.

Schimbul liber de informații și idei, element de bază al unei societăți liberale, devine din ce în ce mai restrâns. În timp ce ne-am așteptat la acest lucru doar de la dreapta radicală, cenzura s-a răspândit și mai mult în cultura noastră: o intoleranță a opiniilor opuse, o modă pentru defăimare publică și ostracizare și tendința de a dizolva problemele politice complexe într-o certitudine morală oarbă. Susținem importanța discursurilor combative care sunt robuste și chiar caustice în toate sectoarele. Însă deja este prea comun să auzim apeluri la o răzbunare rapidă și severă ca răspuns la încercări de combatere percepute ca încălcări ale vorbirii și gândirii. Și mai tulburător, liderii instituționali, în spiritul controlului panicat al daunelor, aplică pedepse pripite și disproporționate în loc de reforme bine gândite. Editorii sunt concediați pentru publicarea articolelor controversate; cărțile sunt retrase pentru presupusa neautenticitate; jurnaliștilor le este interzis să scrie pe anumite teme; profesorii sunt cercetați pentru citarea unor lucrări de literatură în timpul cursurilor; un cercetător este concediat pentru că a circulat un studiu academic; iar șefii de organizații sunt concediați pentru ceea ce sunt uneori doar greșeli stângace. Indiferent de argumentele din jurul fiecărui incident particular, rezultatul a fost acela de a restrânge constant granițele a ceea ce se poate spune fără amenințarea represaliilor. Plătim deja prețul într-o mai mare aversiune față de risc în rândul scriitorilor, artiștilor și jurnaliștilor care se tem pentru traiul lor dacă se îndepărtează de consens sau dacă nu au suficient zel în a fi de acord cu majoritatea.

Această atmosferă înăbușitoare va dăuna în cele din urmă cauzelor cele mai vitale ale timpului nostru. Restrângerea dezbaterii, indiferent dacă este vorba de un guvern represiv sau de o societate intolerantă, îi afectează invariabil pe cei care nu au putere și îi face pe toți mai puțin capabili de participare democratică. Modul de a învinge ideile proaste este prin expunere, argument și persuasiune, nu prin încercarea de a le ascunde sau a spera că o să dispară. Refuzăm orice alegere falsă între dreptate și libertate, care nu pot exista una fără cealaltă. În calitate de scriitori avem nevoie de o cultură care ne lasă loc experimentării, riscului și chiar greșelilor. Trebuie să păstrăm posibilitatea unui dezacord de bună-credință fără consecințe profesionale grave. Dacă nu vom apăra tocmai acel lucru de care depinde munca noastră, nu ar trebui să ne așteptăm ca publicul sau statul să îl apere pentru noi.

Semnat de:

Sursă foto: Shutterstock