Verifica Menajeria de Fake News Apasa Aici! Verifica Menajeria de Fake News Apasa Aici! Verifica Menajeria de Fake News Apasa Aici! Verifica Menajeria de Fake News Apasa Aici! Verifica Menajeria de Fake News Apasa Aici! Verifica Menajeria de Fake News Apasa Aici! Verifica Menajeria de Fake News Apasa Aici!
close_icon
#Analize / Thomas Briot

Nagorno-Karabakh: adevărații câștigători

Între 27 septembrie și 10 noiembrie, conflictul din Nagorno-Karabakh/Artsakh dintre Azerbaidjan și Armenia a răpus peste 5000 de militari și civili în total. Armenia a acceptat cu resemnare acordul de pace conceput sub egida Rusiei, după ce a suferit mai multe înfrângeri din partea unui adversar superior numeric și material.

Ca urmare a acestui acord de pace, care este considerat ca un «diktat» de mulți armeni, Azerbaidjanul va ocupa doua treimi din republica auto-proclamată din Artsakh. Populațiile armene si-au abandonat casele, uneori dându-le foc pentru a nu lăsa nimic azerilor.

Armenia a fost umilită de acest acord, în timp ce Azerbaidjanul a anunțat un triumf național. Totodată, adevărații câștigători al acestui conflict sunt cei doi actori care vor fi implicați în procesul de menținere a păcii: Rusia și Turcia.

Întoarcerea în forță a Rusiei în Caucaz

Moscova revine puternic în dosarul Nagorno-Karabakh și, mai general, în Caucazul de Sud. La câteva ore după anunțarea acordului între Erevan și Baku, luni 9 noiembrie, trupe rusești au intrat în teritoriul disputat, în calitate de avangardă a unei forțe de menținere a păcii de 2000 de soldați ruși. Odată cu această intrare pe teritoriul Azerbaidjanului, Moscova este acum prezentă militar în cele trei state din Caucazul de Sud (Georgia, Armenia și Azerbaidjan).

Rusia

Sursă foto: Reuters

 

Contrastul cu acordul anterior de încetare a focului, semnat la Moscova pe 10 octombrie, este enorm. La câteva ore după semnarea acestui prim armistițiu, luptele între Armenia și Azerbaidjan s-au reluat, dând imaginea unei Rusii cu o autoritate scăzută. Acordul semnat pe 9 noiembrie de Vladimir Putin, prim-ministrul armean Nikol Pașinian și președintele azer Ilham Aliev consacră rolul Rusiei ca arbitru final al conflictului. Documentul nu menționează nici măcar Grupul de la Minsk sau copreședinții săi (Statele Unite și Franța, pe lângă Rusia), sponsori tradiționali ai negocierilor din Nagorno-Karabakh. Știm doar că domnul Putin l-a informat pe Emmanuel Macron, în timpul unui apel telefonic din 7 noiembrie, despre evoluția discuțiilor.

Rusia este acum garantul unei păci cu contururi încă incerte și numeroase zone gri. Dar în momentul de față, succesul diplomatic este deja acolo. Ce s-a întâmplat într-o lună? Moscova s-a bazat pe un principiu simplu, rezumat de cercetătorul Murad Muradov în Monitorul Geopolitic: „Situația trebuie să fie clară pe câmpul de luptă înainte ca diplomația să poată fi eficientă”. Pe scurt, dacă Armenia urma să piardă războiul in octombrie, lucrurile trebuiau lăsate să meargă până la capătul lor logic (ceea ce s-a si întâmplat). Încercarea de armistițiu din octombrie a servit doar pentru a indica preeminența rusă în viitoarele negocieri. Această răbdare în negocieri este un lux pe care democrațiile occidentale nu îl au la dispoziție.

Un precedent major pentru soluționarea conflictelor înghețate

Strategia rusă în acest conflict are un alt avantaj: ajunge să-l slăbească și pe Nikol Pașinian. Primul ministru armean, care a contribuit la creșterea tensiunilor în jurul Nagorno-Karabakh-lui timp de un an, este acum contestat de o parte din populația sa și de o parte din elita armeană. Căderea sa în beneficiul vechilor clanuri apropiate de Moscova nu trebuie exclusă.

Chiar dacă domnul Pașinian nu i-a întors niciodată formal spatele Moscovei, a greșit prin încercarea lui de a deschide țara spre Occident, insistând asupra luptei împotriva corupției. În schimb, Kremlinul a găsit întotdeauna interese cu bogata dictatură azeră, considerată ca un partener și un client non-neglijabil. La câteva zile înaintea acordului final, după ce Baku a recunoscut că a doborât din greșeală un elicopter rus, partea rusă a precizat imediat că nu va mai exista o monitorizare, ilustrând astfel simpatiile dintre Moscova și Baku.

Cu toate acestea, această revenire în putere a Rusiei după înfrângerea Armeniei va avea un cost. Moscova și-a lăsat cel mai apropiat aliat să se scufunde, continuând până în ultimul moment să vândă arme inamicului său. Erevan, captiv al acestei alianțe cu Rusia, fără îndoială nu va putea face nimic în legătură cu aceasta. Totuși, această constatare ar putea determina alte state partenere ale Rusiei să tragă concluzii legate de fiabilitatea partenerului lor.

De asemenea, Rusia a arătat că un conflict înghețat poate fi resuscitat și câștigat cu forța, dacă nu este complet rezolvat. Acesta este un precedent major: în toate celelalte conflicte înghețate din regiune, Moscova se aflase în situația Armeniei, apărând un status quo pe care ea însuși l-a ajutat să se creeze. Interesul recent exprimat de Ucraina pentru dronele turcești folosite de Azerbaidjan a fost probabil notat de Rusia, status quo-ul din Donbas fiind comparabil cu cel din Nagorno-Karabakh înainte de 27 septembrie.

O victorie incompletă pentru Turcia

Din punctul de vedere al Turciei, beneficiile acordului sunt incontestabile. De la sfârșitul primului război din Nagorno-Karabakh în 1994 și secesiunea acestei foste regiuni autonome populate în principal de armeni, Turcia a cerut returnarea enclavei (adică 4.400 de kilometri pătrați) și a teritoriilor învecinate Azerbaidjanului.

Turcia

Sursă foto: Amorim / Cartoon Movement

 

Cu toate acestea, termenele acordului confirmă câștigurile teritoriale obținute în timpul ofensivei armatei azere, forțând în același timp forțele armene să restituie alte zone aflate sub controlul lor. Astfel, în total, Azerbaidjanul «eliberează 7.500 – 8.000 de kilometri pătrați».

Acordul prevede de asemenea deschiderea de către Armenia a unei căi de acces, care va fi asigurată de grănicerii ruși, între enclava azeră Nakhichevan și Azerbaidjan, separate una de cealaltă de o fâșie de pământ armean de aproximativ 50 de kilometri. Acest lucru este important pentru Turcia, care are o mică graniță cu Nakhichevan. Orașele turcești apropiate de această graniță, dar și anumite cercuri de afaceri turcești și europene au așteptat de mult deschiderea unui astfel de coridor.

O prezență turcească minimă în regiune

Cu toate acestea, satisfacția este departe de a fi completă din partea turcească. Ankara nu a fost invitată la masa negocierilor, în ciuda sprijinului său masiv care a jucat un rol decisiv în succesul militar al Azerbaidjanului. Pe lângă dronele armate Bayraktar TB2, ziarul rus Kommersant a evocat la mijlocul lunii octombrie implicarea a 600 de soldați turci în conflict, iar Observatorul Sirian pentru Drepturile Omului notase prezența a 2.580 de mercenari Sirieni trimiși de Turcia.

Președintele azer Ilham Aliev a menționat rolul pe care Turcia îl va juca în monitorizarea încetării focului, dar Moscova a subliniat rapid că numai forțe rusești urmau să fie trimise în zonă. Acest lucru înseamnă că Rusia va avea controlul zonelor cele mai populate și dezvoltate economic din Nagorno-Karabakh.

Putin Erdogan

Sursă foto: Svetlov / Getty Images

 

Ca premiu de consolare, președintele Erdogan a putut anunța miercuri deputaților săi semnarea unui acord privind «un centru turco-rus comun pentru controlul și monitorizarea» încetării focului, care va asigura o prezență minimă a Turciei în «teritoriile azere eliberate de ocupație».

În ceea ce privește drumul de acces care ar trebui să permită conectarea Anatoliei la Azerbaidjan prin Nakhitchevan, Rusia ar păstra cheile coridorului. Putem afirma că Rusia a decis soarta regiunii și, din cauza multiplelor neînțelegeri dintre Rusia și Turcia privind Siria, Libia, și Marea Mediterană orientală, Putin nu a vrut să împartă victoria cu Erdogan.

Mai mult despre desfășurarea conflictului din Nagorno-Karabakh puteți citi pe True Story Project:

Despre politica externă a Turciei:

 

Despre acest conflict mai puteți citi aici și aici.

Sursă foto: Middle-East Institute

#Ultimele buletine de știri

#Te-ar mai putea interesa și