Verifica Menajeria de Fake News Apasa Aici! Verifica Menajeria de Fake News Apasa Aici! Verifica Menajeria de Fake News Apasa Aici! Verifica Menajeria de Fake News Apasa Aici! Verifica Menajeria de Fake News Apasa Aici! Verifica Menajeria de Fake News Apasa Aici! Verifica Menajeria de Fake News Apasa Aici!
close_icon
#Analize / Mădălina Voinea

Miracolul chinez apune – Evergrande a intrat în incapitate de plată

În ultimii zeci de ani, China s-a bazat pe forță de muncă ieftină și pe acumularea de cantități uriașe de datorii, prin acordarea de împrumuturi fără foarte multe condiții. Efectul pe termen scurt? O creștere fulminantă economic. Acum China se află în scenariul în care multe dintre aceste datorii ajung la termen și nu sunt plătite, cel mai celebru caz fiind intrarea conglomeratului Evergrande în incapacitate de plată.

Morgan Stanley estimează că din 2022 până în 2025, creșterea Chinei va fi cu 0,4 puncte procentuale mai mică în fiecare an decât estimările anterioare – și asta în cel mai bun scenariu.

Care este răspunsul guvernului de la Beijing? Socialismul chinez revine la un model uitat de zeci de ani, cu un control mai strict asupra unei mari părți a economiei. Economiștii se așteaptă ca această schimbare ideologică să încetinească și mai mult creșterea, ceea ce, la rândul său, ar face încercările Chinei de a-și transforma economia să aibă șanse și mai mici de reușită.

La începutul anului 2021, economiile țărilor dezvoltate își analizau pierderile, în timp ce în China se discuta despre reușita unei creșteri a PIB-ului cu 2,3% în anul anterior, 2020. Puțin s-a discutat însă despre contextul acestei realizări, mai exact redresarea dezechilibrată caracteristică economiei Chinei.

Impulsul a fost fără doar și poate condus de stat, prin investiții masive și artificiale în companii zombie, cu puține perspective pe termen lung, dar care construiesc o iluzie de sustenabilitate în timp de criză.

xi jinping

Sursă foto: BBC

 

Nu e cazul să aruncăm cu pietre, investițiile guvernamentale au fost o caracteristică importantă și din partea Vestului, diferența crucială este că în SUA și în Europa, cheltuielile de consum au bubuit, adica populația a răspuns și activitatea economică s-a repus în mișcare. Pe de altă parte, băncile chineze s-au umplut de și mai multe credite neperformante.

Partidul Comunist Chinez creează iluzia dominației globale economice drept o certitudine inevitabilă. În realitate, acest scenariu s-ar putea să nu se materializeze niciodată. Schimbările sociale pe care Xi Jinping le dorește pentru societatea chineză, contravin cu realitatea provocărilor pe care China le are de depășit și cu timpul pe care îl are la dispoziție pentru a schimba traiectoria descendentă din ultimii ani.

Provocarea nr.1 – Evergrande a intrat în incapacitate de plată

Considerat mult timp prea mare pentru a eșua, Evergrande a intrat pentru prima dată în incapacitate de plată, scenariu deja clar în ultimele luni. Să ne amintim muntele de datorii de peste $300 de miliarde pe care conglomeratul îl adunase.

Compania recunoscută internațional, Fitch Ratings a declarat că dezvoltatorul chinez a intrat în incapacitate de plată în mod oficial, dar că nu a depus documente legate de un eventual faliment sau de lichidare a bunurilor, care ar presupune și oprirea operațiunilor.

Acum, având în vedere controlul pe care China îl are asupra activității economice, următorii pași sunt neclari. Ce a fost însă evident este că va urma o perioadă de restructurare care ar putea dura ani de zile pentru a rezolva situația. Cu toate acestea, investitorii și piața nu au dat semne de panică. De ce? Pe de o parte fiindcă toată lumea știa de acest scenariu.

Pe de altă parte, fiindcă guvernul de la Beijing s-a implicat direct pentru a aplana impactul veștii. Reprezentanți oficiali au fost desemnați pentru a coordona procesul de restructurare, în timp ce autoritățile au relaxat condițiile de împrumuturi pentru companiile imobiliare cu un scor stabil. Răspunsul statului este însă categoric, va lăsa compania să eșueze și nu va oferi niciun plan de salvare pentru aceasta de tip “bail-out”.

bloc evergrande

Sursă foto: CNN

 

Evergrande este doar vârful icebergului. Președintele Xi Jinping are o campanie dedicată îmblânzirii socialiste a mamuților financiari îndatorați chinezi care au suprasolicitat industria imobiliară. Doar în 2021, companiile din acest domeniu au reprezentat 36% din numărul total de firme care au intrat în incapacitate de plată cu datorii de $10.2 miliarde.

Restricțiile guvernamentale asupra conglomeratelor sunt un semn clar al unei politici de toleranță 0 față de acumularea haotică de datorii, caracteristică specifică economiei chineze moderne.

Acest tip de limite asupra acumulării de datorii a fost factorul decisiv care a împins Evergrande în pragul colapsului. Alți dezvoltatori mari sunt la rândul lor împovărați de datorii de 5 trilioane de dolari. Au apărut speculații că unul dintre ei, Kaisa, se luptă la rândul său să facă plăți, solicitând amânări din partea investitorilor.

Provocarea nr 2. Politicile comuniste descurajează creșterea economică

Noile decizii politice radicale, de la restricțiile asupra companiilor de internet, la interzicerea serviciilor de educație cu scop de profit, la limitarea jocurile online și a exceselor de pe piața imobiliară, până la promulgarea „Prosperității comune”, ne arată seriozitatea lui Xi în a redirecționa China către rădăcinile sale socialiste.

Președintele Xi Jinping încearcă să tempereze evoluția Chinei către un capitalism lacom specific occidentului și să pună țara pe o direcție complet diferită, una în care multinaționalele își împart profitul cu statul, dar totuși inovează.

În cea mai mare parte a celor 40 de ani după ce Deng Xiaoping a dat startul reformelor economice, liderii Partidului Comunist au decis că este un compromis legitim, atâta timp că scoate milioane de cetățeni din sărăcie. Acea deschidere a creat trilioane de dolari pentru, dar a produs corupție și a sacrificat baza ideologică pentru continuarea guvernării comuniste.

Marele risc pentru China este ca noile restricții ale lui XI să submineze nu doar lăcomia din capitalismul chinez, dar să taie și avântul antreprenorial care a alimentat boom-ul Chinei și anii de inovație care au dus-o pe locul 2 la nivel mondial.

Pentru companiile occidentale, apar noi probleme. Deși au fost întotdeauna nevoite să respecte regulile partidului, acum se cere din ce în ce mai mult. Noile reguli denumite GDPR-ul chinez, cer partajarea datele personale ale utilizatorilor și să accepte membrii partidului ca angajați.  Această presiune, alături de sacrificarea profitului se va dovedi  prea mult în unele circumstanțe, doar pentru a servi intereselor Beijing-ului.

Provocarea nr 3. Forța de muncă ieftină, surpriză, îmbătrânește

În trecut, creșterea rapidă a populației a pus o presiune imensă asupra bazei limitate de resurse a țării, ceea ce explică obsesia guvernului de a controla nașterile din anii 1970.

Vârsta medie a populației Chinei a crescut la aproximativ 38 de ani în 2020, de la 25 de ani în 1990 și 21 de ani în 1960.Conform tendințelor actuale, se estimează că vârsta medie a Chinei va crește la 48 de ani până în 2050 și la 49 de ani până la sfârșitul secolului.

Creșterea ratei de dependență a populației bătrâne va fi un șoc economic major, fiecare muncitor fiind nevoit să susțină mai mulți membri ai populației inactivi din punct de vedere economic.

imbatranirea chinei

Sursă foto: Sri Lankian Guardian

 

De ce este asta substanțial diferit pentru China față de restul țărilor dezvoltate? În primul rând din cauza cifrelor imigranților. Un fapt despre care vorbim puțin în UE este temperarea iernii demografice datorită imigranților care reprezintă forță de muncă proaspătă și aptă economic, prin intermediul căreia se creează un echilibru demografic pe termen lung, în ciuda natalității scăzute.

Pe de altă parte, în China nu vin imigranți într-un ritm nici de parte comparabil cu cel din SUA sau UE, dar mai important, productivitatea populației este mult sub nivelul vestic. În ultimele decenii, creșterea economică a Chinei a fost alimentată de creșterea populației, de migrația către orașe și forța de muncă ieftină.

În viitor, creșterea Chinei va depinde de creșterea productivității per persoană activă economic. În 2018, valoarea medie a producției Chinei per muncitor a fost de doar 40% față de Japonia, 33% față de Germania și 26% față de Statele Unite.

Veștile nu strălucesc pentru China, dar subestimarea unei mașini comuniste bine unsă ar fi o decizie nechibzuită. Exporturile rămân o armă economică excepțională, fiind principalul factor care a pus China în fruntea creșterii economice în timp de pandemie la nivel global.

Banca Populară Chineză a reacționat rapid provocărilor de pe piața imobiliară și încurajează companiile care se încadrează în viziunea guvernului de la Beijing. Restructurarea socialistă a lui XI este în plină ascensiune, iar riscurile trebuie analizate cu la fel de multă grijă precum iluzia succesului șlefuită cu grijă în mentalul colectiv.

Vă recomandăm și analizele Evergrande sau Lehman Brothers de care nu ai auzit și Global Gateway – Planul UE de a contracara influența Chinei.

 

Sursă foto: Business Insider

#Ultimele buletine de știri

#Te-ar mai putea interesa și