Continuăm seria de gânduri și reflecții cu prilejul Mineriadei @30. Numai dacă analizăm ce s-a întâmplat acum 30 de ani, în perioada 13-15 iunie 1990, vom reuși să tragem învățăturile necesare pentru a nu mai repeta o asemenea greșeală niciodată.

Scenariul intervențiilor împotriva mișcărilor anti-guvernamentale

Dan Andronache, consultant în psihologie socială

Metodologia de intervenție  împotriva  mișcărilor anticomuniste a avut câteva recurențe în România. Este important de amintit ziua de 8 noiembrie 1945 când, mimând dorința poporului, guvernul comunist a mobilizat, adiacent diviziei militare sovietizate Tudor Vladimirescu, o masă de muncitori ai CFR, a căror misiune a fost reprimarea manifestatiei pro-monarhiste organizată de Partidul Național Liberal și Partidul Național Țărănist. (Divizia Tudor Vladimirescu a fost constituită în URSS în anul 1943 din 12.000 dintre cei 200.000 de prizonieri români, în urma unei propagande intense, la care s-au adăugat presiunea de a alege între reconversia ideologică și gulag precum și promisiunea înaintării în grad de subofițer / ofițer fără școlarizarea necesară). Evenimentul s-a soldat cu 18 decese și 1.100 de arestări. După încheierea evenimentelor dramatice regimul comunist le-a zugrăvit în cheie proprie publicând în Scânteia din 13 nov 1945 știrea că la înmormântarea victimelor pro-guvernamentale au participat 750.000 de cetățeni, în condițiile în care 3 ani mai târziu Bucureștiul avea să atingă doar 1.000.000 de locuitori.

În 1977 scenariul a fost aplicat din nou: greva minerilor din Lupeni a fost stinsă atât prin promisiunile liderilor comuniști de a îmbunătăți condițiile de muncă și trăi ale minerilor, cît și prin manipularea masei de manifestanți de către persoane din mulțime care susțineau PCR și liderii acestuia. Greva a fost contrabalansată de un miting în Petroșani pentru susținerea regimului comunist și oprită, în final, cu ajutorul forțele de ordine.

În perioada 22 aprilie – 13 iunie 1990 s-au derulat în București manifestațiile cauzate de dorința liderilor FSN de a transforma mișcarea în partid politic, precum și de măsurile de reprimare a potențialilor opozanți politici ai acestuia. Ziua de 13 iunie 1990, după efectuarea unor arestări, a debutat cu același scenariu ca în 1945 și 1977 –  în zona manifestatiei anticomuniste din Piața Universității au apărut muncitori susținători ai guvernării, fără contacte violente cu mulțimea prezentă. Ulterior în zonă au apărut incendii, prezentate populației că fiind provocate de manifestanți.  Înregistrările audio accesate ulterior, au arătat că în fapt au fost provocate de forțele de ordine pentru a avea o motivație suficientă a acțiunilor ulterioare, inițiate prin apelul televizat al lui Ion Iliescu către  “toate forțele conștiente și responsabile să se adune în jurul clădirii guvernului și televiziunii pentru a curma încercările de forță ale acestor grupuri extremiste, pentru a apăra democrația atât de greu cucerită”. În aceeași seară garniturile cu mineri au plecat spre București unde au colaborat cu forțele de ordine pentru reprimarea manifestatiei.

Similitudinile metodologice de abordare media și strategiile de comunicare folosite în 1945, 1977, 1990, dar și mult mai recent, cu ocazia manifestațiilor anti-guvernamenale, arată că fenomenul fake-news nu este atât de nou pe cât pare, iar sincopele de educație media ne condamnă la recurență manipulatorie la nivel social. Nu suntem singura națiune în această situație, însă acest fapt nu este o scuză pentru a rămâne o masă de manevră. 

#30 : Cine ar fi spus?

Radu Tudor, analist militar și jurnalist

Marcarea celor #30 de ani de la mineriadă din 13-15 iunie 1990 oferă prilejul unei scurte analize:

1. Din acel moment sinistru pentru România democratică, societatea a rămas profund divizată. Ceea ce se numește azi generic “stânga” (FSN, FDSN, PDSR, PSD) și ceea ce se pretinde a fi “anti-stânga”, nefiind neapărat dreapta (anti-PSD azi). Acest conflict politic a fost marcat de-a lungul anilor de asperități ne-occidentale, incidente grave, limbaj dur și chiar folosirea murdară a unor instituții ale statului împotriva adversarului politic. Dispută pro și contra, altminteri sănătoasă într-o democrație, a căpătat la noi, din iunie 1990, accentele unor răzbunări și permanente răfuieli personale și nu ale unei necesare confruntări de idei. Absolut toate regimurile ultimilor 30 de ani au confirmat din plin acest tablou nedorit. Și azi trăim în umbra neagră a confruntărilor de tip “ba pe-a mă-tii” în loc să fructificăm intelectual o confruntare de idei benefică țării.

2.  Mineriada de acum 30 de ani a marcat un foarte trist și periculos precedent: folosirea instituțiilor de forță împotriva adversarilor politici. Prezența în Piața Universității atunci a unor instituții de siguranță națională, cu misiunea clară de a direcționa represiunea asupra partidelor istorice, a trezit amintiri extrem de neplăcute de la instaurarea comunismului prin forță, după al doilea Război Mondial, în România. Și a generat apoi un obicei extrem de păcătos, un soi de umbră securistă după căderea comunismului, de care n-am reușit să scăpăm până de curând. Acest gen de comportament instituțional e ca un mucegai de care nu scapi oricâte zugrăveli de suprafață ai face.

3. Mineriada din iunie 1990 a reprezentat cea mai joasă groapă a României post comuniste din ultimii 30 de ani. Azi suntem o țară membră NATO și UE, un vis mult prea îndrăzneț atunci. Cu greșeli, ezitări și întârzieri serioase, societatea românească se află acum în cel mai fericit context al istoriei sale moderne de până acum, cu teritoriul protejat, securitatea garantată și mecanisme capabile să oprească prin sistemul de valori euroatlantice repetarea unor atentate la democrație de tip mineriadă. Dar pentru că istoria poate face uneori mișto de noi toți, grijile noastre uriașe de acum 30 de ani se manifestă azi peste Ocean. Cu instabilitate internă accentuată, un regim extrem de controversat la conducere,  nemulțumire majoră pe plan extern și perspective de securitate internațională care-ți dau frisoane. 

Cine ar fi spus că noi vom avea mai puține griji pe plan intern decât aliații noștri americani, acum, la 30 de ani de la sinistră mineriadă?

Sursă foto: Playtech

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here