close_icon
#Newsletter Exclusive / Mălina Mîndruțescu

Mike Pence: Un Vicepreședinte în derivă

Cazul lui Mike Pence este unul foarte interesant. Având în vedere că președinția lui Donald Trump este una cel puțin atipică, poziția lui Pence a fost de multe ori regândită pentru a avantaja contextul actual. Dat fiind extravaganțele președintelui, Mike Pence a fost de multe ori „capul limpede” dintre cei doi, încercând să medieze declarațiile controversate sau comportamentul acestuia, ajutat de îndemânarea unui om politic care a fost câștigată numai după mulți ani de experiență.

Vicepreședintele: o funcție inutilă?

De-a lungul istoriei americane, vice-președintele țării este deseori văzut într-o singură lumină: ca și înlocuitorul președintelui în funcție. Mulți ocupanți ai acestei poziții s-au amuzat de situația în care se află: meseria lor este aceea de a aștepta. Dacă președintele moare sau este incapabil să guverneze, vice-președintele îi va lua locul. Când John F. Kennedy a fost asasinat, Lyndon B. Johnson a devenit președinte. Iar când George Bush a avut o intervenție medicală de rutină, Dick Cheney a devenit președinte timp de câteva ore.

Vice-președintele îndeplinește câteva funcții constituționale: acesta este președinte al Senatului, prezidează asupra procesului de suspendare al președintelui în funcție, cât și asupra procesului de numărare a voturilor din urma alegerilor. Însă, acestea sunt doar niște poziții ceremoniale, care nu se traduc într-o adevărată putere politică.

În urma singurei dezbateri vice-prezidențiale dintre Mike Pence și Kamala Harris, merită discutat mai în amănunt ce presupune să fii vice-președinte, dar și importanța persoanei care o deține, care în unele cazuri, poate redefini întreaga înțelegere asupra acestei poziții.

Sursă foto: Reuters

 

Mike Pence: Salvatorul Conservatorismului American

Înainte de a deveni vice-președinte în Administrația Trump, Mike Pence a fost Guvernator al statului său natal, Indiana, iar între 2001 și 2013, acesta a fost membru în Camera Reprezentanților timp de 6 mandate. Contrar personalității președintelui, Pence este un adept al principiilor, în detrimentul oportunismului politic, un obiectiv care i-a ghidat cariera politică.

În momentul de față, Pence este politicianul creștin-conservator cu nivelul politic cel mai înalt din America, iar faptul că acesta a fost ales ca și vice-președinte al lui Trump nu este deloc întâmplător. Pentru votanții evangheliști sau cei cu politici social-conservatoare, Pence reprezintă „salvarea” din multe puncte de vedere. Mike Pence nu numai că reprezenta întruchiparea tuturor principiilor acestui segment demografic, dar acesta reprezenta și o alternativă pentru cei care percepeau abilitățile președintelui ca fiind nepotrivite pentru Biroul Oval.

SUA

Sursă foto: Washington Post

 

Pence părea activistul ideal pentru cauzele conservatoare ale Americii: umil, ascultător, calm, reținut, politicos și conservator atât în retorică, cat și în aparență. Un opozant feroce al avortului și al drepturilor minorităților sexuale, dar și politicile lui economice, cum ar fi descentralizarea măsurilor cu privire la biserici, școli sau afaceri, Pence și agenda lui era favorita unui bloc de votanți esențial pentru America, care constituie în jur de 94 de milioane de oameni.

Dominarea Partidului Republican de către Trump

Însă, o evoluție neașteptată care a reieșit din acest prim mandat al Administrației Trump constă în succesul răsunător pe care președintele l-a avut cu acest segment de votanți. La prima vedere, Președintele Trump – un om de afaceri fără experiență politică, care este la a treia soție, a fost acuzat de hărțuire sexuală de mai bine de 20 de femei și care are obiceiul să susțină politici după cum bate vântul (la începutul anilor 2000, Trump era unul dintre cei mai activi donatori și susținători ai Familiei Clinton), nu ar fi fost prima alegere a unui public profund conservator.

Însă, prin personalitatea sa acaparatoare, Președintele Trump a ajuns să domine Partidul Republican într-o manieră categorică, iar momentan este greu de imaginat cine îi va fi urmașul. La dezbaterea dintre Pence și Harris de la începutul lunii octombrie, chiar dacă nu era în sală, subiectul a fost unul și același: președintele Trump. Fiind confirmat pozitiv cu Covid cu câteva zile înaintea dezbaterii, președintele a luat o pauză de la vijelia de tweet-uri cu care a obișnuit publicul american. Liniștea care a urmat, putea însemna o oportunitate politică pentru Pence de a se poziționa ca urmașul lui Trump, acesta având ambiții de președinte.

Însă, Pence pare să fie candidatul perfect pe care Partidul Republican și l-ar fi imaginat înainte de ascensiunea lui Trump. Prin contrast, îndârjirea, atacurile și omniprezenta președintelui în psihicul colectiv american, îl pun pe Pence într-o lumină nefavorabilă: nu este îndeajuns de agresiv, este prea rezervat și nu are curajul lui Trump, pare să fie mesajul care vine dinspre publicul său țintă.

 

trump

Sursă foto: New York Times

 

Tocmai acel public țintă de la care nu se aștepta nimeni să cadă în retorica președintelui. Deși Trump nu este politicianul tipic, nu-l putem caracteriza nici ca Republican sau ca și un conservator profund la inimă, acesta a făcut mai multe pentru cauza conservatoare din America, decât au făcut mulți giganți Republicani de-a lungul ultimilor zeci de ani.

În timp ce la alegerile prezidențiale din 2016, Partidul Republican nu știa cum să-l renege pe Trump mai repede, 4 ani mai târziu, președintele s-a dovedit a fi o binecuvântare pentru mișcarea de dreapta din America. Trump a numit nu mai puțin de 216 judecători la curți din întreaga țară, împingând balanța sistemului judecătoresc mult spre dreapta. Săptămânile acestea, observăm procesul de confirmare al lui Amy Coney Barrett, care daca va fi confirmată de către Senat, va deveni a treia nominalizare a președintelui la Curtea Supremă, solidificând majoritatea conservatoare a Curții zeci de ani de acum încolo, lucru care ar putea avea semnificații majore pentru societatea americană.

Pence ar putea beneficia politic prin simpla sa asociere cu președintele Trump. Însă, ce s-a dezvoltat în acești 4 ani este un așa-zis „Trumpism” care este mult mai mult despre abordări stilistice, decât despre politici sau principii. Lipsa de încredere a președintelui asupra unor piloni ai societății americane – de la autorități federale, „big government” sau presa liberă, sunt abordări care au fost folosite și de către alți politicieni populiști în America, luând exemplul președintelui. Concepte precum fake news, „the Chinese virus” sau ipoteza în care președintele va pierde, fiind neclar dacă o tranziție pașnică a puterii va avea loc, erau niște  scenarii de neimaginat în America de acum 4 ani. Chiar dacă Trump va pierde aceste alegeri, „Trumpism”-ul nu va dispărea.

 

Sursă foto: Forbes

#Te-ar mai putea interesa și