Criza Coronavirus a devenit una din cele mai puternice crize mondiale. Dincolo de impactul direct asupra sănătății populației, COVID-19 creează efecte economice, sociale și geopolitice, unele evidente și imediate, altele încă neclare și pe termen lung. Discuțiile actuale se axează aproape exclusiv pe analiza fenomenului epidemiologic și medical. Fără a diminua importanța acestuia, TSP vă aduce în dezbatere celelalte aspecte ale crizei Coronavirus, printr-o serie de analize ale acestora, precum și a politicilor ce se impun pentru conținerea crizei și adaptarea la efectele sale. 

Continuăm seria de articole despre criza Coronavirus cu o nouă analiză scrisă de Mălina Mîndruțescu.

Angela Merkel și Emmanuel Macron au ajuns la un consens semnificativ de a crea un plan de relansare a economiei europene in valoare de 500 miliarde de euro care să vină în ajutorul statelor membre care au fost lovite cel mai crunt de pandemia de coronavirus.

După doua luni de tăcere în care Merkel, liderul de facto al blocului european, a preferat să-și mențină bine cunoscutul pragmatism față de abordarea UE la actuala criză, un pas ambițios și proactiv a fost luat de către cele mai mari două economii cu privire la gestionarea crizei economice din Europa.

Această propunere va presupune transferul de fonduri de la țări mai bogate către cele care au nevoie, aceste costuri urmând a fi retrase din împrumuturi colective de la toate țările membre. The New York Times anunță că acest plan se depărtează semnificativ de abordările ortodoxe pe care Germania și Merkel le-au luat în trecut. Prin urmare, aceste măsuri nu vor fi populare în Germania – ajutorul acordat altor state va augmenta retorica partidelor de extremă dreapta și a opoziției populiste și va da frâu liber criticii de la potențialii pretendenți care vor să o succeadă pe Merkel și să candideze pentru poziția de cancelar în 2021. În pofida acestor constrângeri, este de admirat că Merkel a decis ca spre finalul unei cariere impresionante de mai bine de 15 ani ca și cancelar, să pună interesele blocului UE înainte de cele domestice. Acest push de a reînvia blocul european în urma unei crize fară precedent ar putea nu numai să salveze blocul european, dar să și solidifice moștenirea pe care Merkel o va lăsa în urma ei, menționează Wolfgang Ischinger, președintele Conferinței de Securitate de la Munchen.

Interesent de analizat este de ce oare a decis Merkel să ia aceasta decizie ambițioasă după 15 ani de precauție și rațiune, fiind de multe ori criticată pentru politicile prea puțin semnificative care nu păreau să aducă vreo schimbare reală, se întreabă Politico. De la începutul pandemiei, Germania a fost una din puținele țări care a fost lăudată pentru gestionarea crizei de coronavirus și pentru măsurile imediate pe care le-a luat privind testarea în masă și controlul răspândirii virusului. Reîmprospătată fiind cu un nou val de capital politic, iar popularitatea ei crescând masiv în sondaje, Merkel a perceput acest moment ca pe o ocazie de care poate profita pentru a ajuta cu adevărat la ieșirea blocului european din criză, dar și pentru a stabili un precedent pentu viitorul dinamicii de putere în contextul UE.

Discrepanța distribuirii acestor fonduri însă lasă de dorit cu statele membre dinspre nord, cum ar fi Danemarca, Olanda și Suedia, care pe lângă reticența acestora de a înmâna granturi (statele care vor benficia de aceste fonduri nu vor fi nevoite să inapoieze banii, ca la un împrumut, ci datoriile vor fi plătite la comun de tot blocul UE pe parcursul următorilor ani), acestea nu sunt de acord să ajute niste state care nu s-au pregătit pentru consecințele economice ale pandemiei. Deși acest fond de recuperare va fi plătit la comun, de acesta va beneficia in special sudul Europei, care este o regiune mai săracă si cea mai afectată de pandemie. Această abordare poate genera un plus de popularitate opoziției de extremă dreapta din Suedia și Olanda, care sunt de părere că cei din sud lucrează mai puțin și ies la pensie mai devreme.

Având în vedere votul unanim de care va fi nevoie în cadrul blocului pentru a aproba un asemenea plan de relansare a economiei, statele nordice nu sunt singurele care e posibil să nu fie de acord cu aceste prevederi. State membre din estul și centrul Europei care nu au cazuri așa de multe ca în Spania sau Italia, dar care ale căror economii au fost lovite cel mai drastic de prăbușirea cererii consumatorilor în restul Europei, vor dori să fie de asemenea subvenționate prin acest fond.

Cu Marea Britanie ieșită din UE, Germania și Franța au reușit să-și afirme poziția de lideri ai blocului european într-un mod mai vizibil. Deși reprezintă cele mai importante și mai mari economii din uniune, acestea sunt două țări fundamental diferite, aceste deosebiri manifestându-se prin confruntări între Merkel și Macron în trecut. Un consens între cele două state reprezintă o adevărată realizare și de obicei când acestea sunt de acord, și restul statelor vor urma, reia The Guardian.

Propunerea franco-germană reprezintă un pas în direcția cea bună, dacă vrem să discutăm despre un viitor UE și după ce vom ieși din pandemie. Pentru ca orice tip de îmbunătățire la nivel instituțional în cadrul UE să se materializeze, toate statele membre trebuie să realizeze că acest lucru va presupune compromis și cooperare. Un punct de plecare crucial este relansarea și transformarea economiilor care au fost impactate de pandemie. În aceste timpuri volatile, când viețile oamenilor sunt afectate în mod real de această criză și când state precum China, Statele Unite sau Rusia își prioritizează interesele geopolitice, puterea în stat sau agenda de propagandă, Merkel reprezintă un exemplu de interdependență, solidaritate și coloană vertebrală de care prea mulți par sa ducă lipsă.

Mălina este absolventă a Queen Mary University of London cu licență dublă în istorie și studii politice și actualmente masterandă în terorism și violență politică la University of St Andrews.

Sursă foto: Carsten Koall/Getty Images

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here