close_icon
#Newsletter Exclusive / Alexandru Văleanu

Măsuri restrictive sau un nou bun simț pandemic?

După o vară caracterizată prin măsuri de relaxare, pandemia a revenit în forță și cu ea măsuri restrictive și carantinări/lockdown-uri au redevenit normalitate. Cum s-a ajuns aici?

În momentul de față, datorită lipsei de măsuri cursive din partea guvernelor și reticenței oamenilor de a respecta noile norme sociale sau noul bun simț pandemic, virusul este mai răspândit și mai amenințător ca niciodată. Fie că e vorba de Europa sau de Statele Unite, odată cu vremea frumoasă, atât oamenii, cât și autoritățile au uitat de severitatea unor focare necontrolate de Covid-19.

De-a lungul acestei analize, voi răspunde la întrebările:

Cum am ajuns aici?

Din păcate nu avem un răspuns simplu aici. Există o multitudine de factori ce au îngenunchiat marile societăți libere în fața coronavirusului. Cu toate acestea, noul val de infectări nu a apărut din neant. Cercetătorii și specialiștii în domeniul bolilor infecțioase anunțau un al doilea val epidemic încă de la începutul verii, pe baza analizelor asupra comportamentului oamenilor post-lockdown.

După săptămâni întregi petrecute aproape în mod exclusiv în interiorul caselor, nu era greu de anticipat că populația globului va încerca să recupereze mult-așteptatele interacțiuni sociale, într-un mediu nerestricționat sau în care restricțiile sunt ignorate. În mod evident, în acest context a existat un factor extern ce a exacerbat reticența oamenilor față de anumite măsuri restrictive, sau chiar față de existența virusului. Acesta este dezinformarea populației.

 

pandemie

Sursă foto: Yale Medicine

 

Deși nu au apărut acum, fenomenele de fake news și conspirații au fost, fără îndoială, perfecționate în timpul pandemiei. Pentru a înțelege gravitatea infodemiei, în cadrul unui studiu realizat în Marea Britanie, 64% dintre respondenți au declarat că s-au confruntat cu cel puțin o știre falsă legată de Covid-19 pe zi. În zilele noastre tot mai mulți oameni își iau informațiile de pe platformele de social media. Drept urmare, un studiu făcut de King’s College din Londra arată că pentru persoanele ce se informează de pe social media există o probabilitate mai mare să creadă în conspirații.

Concret, conform studiului, 30% dintre oamenii intervievați cred că virusul a fost făcut în laborator, iar 13% au declarat că pandemia este doar un pretext pentru a vaccina toți oamenii. Având în vedere procentele uriașe de indivizi care cred în teorii ce par a aparține sferei fantasticului, circumspecția acestora față de respectarea măsurilor anti-Covid-19 pare a fi total firească.

Consecința este că numeroase orașe din lume au fost martore protestelor anti-măsuri sau anti-corona, acest fenomen fiind prezent inclusiv în București prin intermediul „protestelor anti-botniță”. Mai mult, în Germania, 38,000 de persoane au participat la un astfel de protest.

Ce facem acum?

Spre deosebire de prima întrebare, răspunsul la aceasta este mai facil: măsuri, măsuri, măsuri. Fie că e vorba de campanii comprehensive de informare a populației și de restrângere a informațiilor false, fie că e vorba de măsuri restrictive de limitare a răspândirii virusului, este esențial ca un consens internațional să se formeze în jurul acestor acțiuni.

Spre norocul nostru, experiența primelor lockdown-uri din perioada martie-mai a acestui an ne indică ce este util să facem și ce nu este. Spre exemplu, deși carantinarea totală este cea mai eficientă măsură împotriva virusului, aceasta este și cea mai distructivă. O analogie excelentă pentru a explica această afirmație este cea a „tacticii pământului pârjolit”. În vremuri medievale, arderea pământurilor și otrăvirea fântânilor era folosită ca ultimă soluție pentru a opri sau pentru a încetini o invazie.

În schimb, după expulzarea trupelor străine, populația trebuia să se întoarcă și să reclădească totul din temelii, suferind, astfel, pagube imense la sfârșitul zilei. Asemeni țăranilor medievali, și omul modern ar avea de pierdut în urma unui lockdown total, chiar dacă virusul invadator nu mai reprezintă un pericol iminent.

Tot în urma primului contact cu Covid-19 am mai învățat ceva. Anume, faptul că imunizarea de turmă nu funcționează. Transmisia necontrolată, fie ea în cadrul oamenilor ce nu au probleme pre-existente, duce la o rată ridicată de mortalitate pentru toate grupele de vârste. Mai mult, această strategie ar pune o presiune necuantificabilă asupra personalului din sistemul sanitar fără a exista certitudinea că infectarea naturală cu coronavirus ar întări imunitatea populației.

lockdown

Sursă foto: Wollens

 

Așadar, ce măsuri sunt bune? În primul rând, obligativitatea purtării măștii este absolut crucială. Toate studiile efectuate de specialiștii în domeniu indică faptul că măștile restrâng în mod indiscutabil răspândirea virusului fără a avea efecte adverse asupra indivizilor sau a economiei.

O altă măsură evidentă este telemunca, acolo unde este posibil, atât pentru persoanele din domeniul privat, cât și pentru cele din administrația publică. Nu este un secret faptul că mijloacele de transport în comun pot fi veritabile focare de infecție, iar eliberarea lor prin încurajarea telemuncii este o măsură benefică pentru toți locuitorii unui oraș cu densitate mare a populației.

Deși carantinarea totală este o măsură controversată, carantinarea locală este ideală în locurile cu procentaj mare de infectare. Fără posibilitatea de a implementa această măsură, autoritățile nu au o capacitate reală de a controla rata de răspândire a virusului. De exemplu, șansele pentru un număr mare de infecții în București sunt, în mod natural, crescute, datorită aglomerării și populației numeroase. Însă, pentru a opri răspândirea dinspre metropolă către zonele rurale, o carantinare locală s-ar putea dovedi necesară.

Nu în ultimul rând, îmbunătățirea sistemului de testare, depistare și izolare este de prim ordin. Un astfel de sistem funcțional ar scoate din discuție ideea de lockdown, fie el regional sau național. Localizarea rapidă a focarelor de infecție și izolarea lor timpurie ar spori, în mod evident, siguranța în spațiile publice și la locul de muncă. În lipsa acestui factor de limitare, măsurile restrictive ar trebui să fie mult mai răspândite pentru a asigura prevenirea unei crize sanitare.

Ce urmează?

Totul depinde de fermitatea cu care guvernele și organizațiile internaționale acționează în timpul celui de-al doilea val pandemic, prin care trecem acum, dar și de felul în care sunt relaxate măsurile după trecerea acestuia. Precum s-a dovedit în această vară, o ușurare totală a restricțiilor ar putea duce la un al treilea val de coronavirus până la distribuția în masă a vaccinului. Așadar, în lipsa unui vaccin, ce probabil va deveni disponibil pentru majoritatea populației la mijlocul anului 2021, aceste pârghii restrictive vor continua luni de zile de acum încolo. Nu trebuie uitat faptul că o bună gestionare a pandemiei la nivel internațional ar putea salva milioane de oameni de la moarte.

vaccin

Sursă foto: The Conversation

 

Articole similare: Este Suedia oaia neagră a pandemiei? și Protest pe timp de pandemie – între adevăr și conspirație.

Sursă foto: Nature

#Te-ar mai putea interesa și