Verifica Menajeria de Fake News Apasa Aici! Verifica Menajeria de Fake News Apasa Aici! Verifica Menajeria de Fake News Apasa Aici! Verifica Menajeria de Fake News Apasa Aici! Verifica Menajeria de Fake News Apasa Aici! Verifica Menajeria de Fake News Apasa Aici! Verifica Menajeria de Fake News Apasa Aici!
close_icon
#Analize / Alexandru Văleanu

Mareșalul Antonescu – între mit și adevăr

audio-maresalul-antonescu-intre-mit-si-adevarApăsați pe butonul Play pentru a asculta acest articol.

Mareșalul Ion Antonescu, în pofida numeroaselor documente istorice, fotografii și mărturii care să-i ateste atrocitățile, încă pare a fi eroul unui segment prea numeros din populație.

Subiectul antisemitismului și al mitizării Mareșalului a fost reaprins când, în urmă cu câteva săptămâni, primarul liberal din Constanța a fost întrebat de ce o stradă îi poartă numele criminalului de război. Reacția inițială a primarului nu a fost prea inspirată, acesta declarând că Ion Antonescu are parte de „evaluări diverse, chiar contradictorii, polemici și controverse”.

Astfel, în ciuda aportului de necontestat pe care Antonescu l-a adus Holocaustului, la 75 de ani de la moartea sa, domnul Vergil Chițac, asemeni multor altor persoane, fie ele publice sau private, consideră că lucrurile nu ar fi chiar așa clare, existând pe acest subiect evaluări diverse și contradictorii. Oare unde citește edilul evaluări ce îl scutesc pe Mareșal de termenul de criminal de război?

Constanța nu este singurul oraș cu străzi ce îl omagiază pe fascist, iar primarul orașului nu este singura persoană notabilă din politica românească ce și-a devoalat în spațiul public simpatiile pentru acesta. Astfel de străzi există în până la nouă orașe din România, printre care Predeal, Câmpulung și chiar Oradea. Imaginați-vă cum ar arăta o Germanie împânzită de străzi cu denumirea Führer-ului?!

Romania

Sursă foto: Inquiries Journal

 

Mai mult, denumirea acestor străzi a reușit să supraviețuiască chiar și în urma Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 31/2002 ce stipulează că „fapta persoanei de a promova, în public, cultul persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni de genocid contra umanității și de crime de război, precum și fapta de a promova, în public, idei, concepții sau doctrine fasciste, legionare sau xenofobe” este pedepsită.

Nu o să mă refer la declarațiile făcute de numeroși oficiali din partea PRM și din tenebrele democrației românești nouăzeciste (deși un simplu search pe Google arată cât de răspândit și deschis era cultul personalității pentru Mareșal), însă voi oferi un alt exemplu de actualitate. În primăvara anului 2019, viceprimarul Capitalei, Aurelian Bădulescu, a declarat că va ridica un bust al lui Antonescu. Dacă persoanele cu funcții înalte în stat își arată cu atâta nonșalanță antisemitismul, ce pretenții putem avea de la restul populației?

 Adevărul, pe scurt

Deși numărul exact de morți este imposibil de stipulat, concluzia Comisiei Internaționale pentru Studierea Holocaustului din România este că pe teritoriile istorice ale țării noastre au murit între 280,000 şi 380,000 de evrei români şi ucraineni. Pe lângă aceștia se numără și aproximativ 11,000 de rromi deportați și masacrați în Transnistria. Aici, mai mulți oameni ar putea să spună că, da, este tragic, dar (mereu există un dar) Antonescu nu a avut de ales, ci era obligat de Hitler și făcea asta pentru binele poporului român.

Acesta, însă, nu este cazul Mareșalului. Ion Antonescu și-a expus în nenumărate rânduri ura puternică pe care o avea față de evrei și de iudaism. „Dau drumul mulțimii să-i masacreze. Eu mă retrag în cetatea mea și, după ce-i masacrează, pun iarăși ordine” sau “Neamul evreiesc (…) a speculat și oprit dezvoltarea neamului românesc timp de câteva secole. Nevoia de a ne scăpa de această plagă a românismului este indiscutabilă” sunt doar două exemple care atestă antipatia patologică a conducătorului față de cei pe care urma a-i trimite în pogromuri pentru a-și aduce contribuția la Holocaust.

Din păcate, aceste citate prezentate mai sus, care, de altfel, sunt doar două din sute, sunt puțin cunoscute poporului nostru, iar această necunoaștere a istoriei contribuie la mitizări și creionări de scenarii istorice alternative care îl portretizează pe Antonescu ca fiind un erou, nu un criminal.

Un sondaj realizat de Kantar TNS, la solicitarea Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România “Elie Wiesel”, ne arată cât de răspândită este această lipsă de cunoaștere a adevărurilor istorice necontestabile. Conform studiului, majoritatea românilor (71%) plasează Holocaustul în Germania, în timp ce doar unul din patru concetățeni de-ai noștri știu că uciderea în masă a populației evreiești a avut loc și în România.

holocaust

Sursă foto: Deutsche Welle

 

Totodată, Germania nazistă este considerată principalul responsabil pentru declanșarea Holocaustului în România (71%), urmată la o distanță semnificativă de Guvernul Antonescu (17%).

Într-o țară europeană ce vrea să semene tot mai mult cu puteri liberale precum Germania sau Franța, doar 17% dintre cei intervievați îl consideră pe Antonescu responsabil pentru Holocaustul din România. Cuvintele sunt de prisos…

Un fapt ce alimentează în plus fanatismul românesc pentru Mareșal este lupta acestuia împotriva sovieticilor și comuniștilor, în general. Acest lucru este, fără prea multe îndoieli, adevărat. Însă, puțini oameni care trăiesc cu această impresie văd și reversul medaliei. Da, a luptat împotriva comuniștilor până la capăt, dar în același timp, a luptat și alături de Hitler și naziști până la capăt.

Nu este un secret faptul că pe drumul până la Stalingrad, unde au murit zeci de mii de soldați români, Armata română a participat la numeroase atrocități. Doar la Odessa au fost uciși în jur de 30,000 de evrei, iar între Bug și Nistru, alți 100,000 de civili. Aceste crime ale armatei mioritice sunt puțin cunoscute și aproape absente din manualele de istorie din liceu.

Așadar, care este soluția?

Cum putem noi ca români să înțelegem crimele regimului Antonescu la care, chiar dacă este neplăcut de recunoscut, a participat și poporul?

Totul trebuie să pornească de la educație. În momentul de față, latura negativă a contribuției României la cel de-al Doilea Război Mondial ori este predată superficial, ori este total ignorată, acest lucru fiind mai mult sau mai puțin la latitudinea profesorului. În continuare se promovează celebra scurtare a războiului cu cel puțin șase luni de către Regele Mihai, poporul român fiind portretizat ca factor influent pentru soarta războiului.

Această întoarcere a armelor, însă, nu spală păcatele sub nicio formă. Dimpotrivă, predarea acestui fapt istoric în școli și licee fără a prezenta ce a făcut România în anii precedenți evenimentului contribuie la dezinformarea tineretului. Expunerea acestui eveniment în mod singular, neconexat la realitățile perioadei respective, creează un narativ fals conform căruia România a fost de partea „bună” a războiului.

Hitler

Sursă foto: Deutsche Welle

 

Pe lângă educarea tinerei generații în legătură cu atrocitățile Mareșalului, ar trebui să existe campanii de informare în masă care să prezinte adevărul obiectiv, având în vedere faptul că o mare parte a populației pur și simplu nu-l cunoaște.

Conștientizarea atât a faptelor lui Antonescu, cât și ale românilor din acele vremuri, este absolut crucială într-un moment în care extremismul de dreapta este în creștere în toată lumea (chiar și în România), iar comunitățile evreiești, precum s-a întâmplat și în trecut, sunt printre primele ținte ale radicalismului.

Articole pe teme similare: Totul despre AUR – naționalism, creștinism, extremism? și Extremismul de dreapta: noul terorism.

Sursă foto: Foreign Policy

#Ultimele buletine de știri

#Te-ar mai putea interesa și