Articol scris de Madeleine Albright și publicat în New York Times
Tradus integral de True Story Project

Dr. Albright, care s-a născut în Cehoslovacia de dinainte de război, a fost prima femeie care a servit ca Secretar de Stat al Statelor Unite.

Sunt momente grele, dar am văzut mai rău de atât. Curajul, a rămâne calm și a conta unul pe celălalt ne pot trece peste această criză cu bine.

Primele mele amintiri sunt ale unui apartament din Londra, pe Kensington Park Road, cu o bucătărie minusculă și două camere mici în anii ’40. Clădirea a servit drept cămin temporar pentru refugiați din toate colțurile Europei ocupate de naziști. Capitala britanică era sub asediu.

Experiența noastră de zi cu zi s-a împărțit între rații de mâncare, interdicții, perdele decolorate și lipsuri de aproape toate felurile. În timpul raidurilor aeriene, locuitorii se adunau în pivnițe înghesuite cu plafoanele joase, cântând, împărțind biscuiți și ceai.

Într-o după-amiază, tatăl meu a ignorat sirena și a insistat să rămână la etaj pentru a finaliza lucrul la un scenariu radio. Bombele au zguduit clădirea noastră atât de tare încât el s-a ascuns sub o masă înainte să se repeadă pe scări pentru a ni se alătura. Cu o altă ocazie, o tânără dintr-un apartament vecin a tentat soarta strecurându-se într-un bar pentru jocuri și băutură. Barul a fost lovit direct în acea noapte și ea a fost aproape zdrobită. A trăit, am aflat mai târziu, până la vârsta de 103 ani.

Oamenii sunt o specie rezistentă. Datorită calmului și curajului părinților mei, nu am văzut nimic anormal în a încerca o mască de gaz (cu urechi de Mickey Mouse) sau să învăț să sar sfoara sub un cer potențial letal. Ceea ce ar fi fost cu adevărat ciudat era să avem unt adevărat și fructe proaspete.

Viața mea în deceniile următoare, atât în ​​guvern, cât și în afara guvernului, a fost îmbogățită de supraviețuitorii altor vremuri extraordinare. În perioada mea de Secretar de Stat, am întâlnit un băiat de 6 ani în Uganda a cărui mamă fusese ucisă într-un masacru. Se smulsese de sub corpul ei și mersese câțiva kilometri, ducându-și sora mai mică în spate, într-o tabără condusă de o organizație religioasă. În Sierra Leone, am ținut în brațe o fetiță de 3 ani care își pierduse brațul de la un glonț; ulterior a fost adoptată și a locuit pe aceeași stradă pe care locuiesc și eu în Washington.

În Bosnia am dat mâna cu femei ale căror soți și fii fuseseră uciși și aruncați într-un mormânt în apropierea satului Srebrenica. În Thailanda am întâlnit adolescente care fuseseră salvate de la traficanți de sex; își împleteau părul una alteia în timp ce îmi povesteau despre hotărârea lor de a trăi neînfricat, în ciuda fricii nemăsurate. La Universitatea Georgetown din Washington am învățat alături de un profesor, Jan Karski, care a fugit din Polonia în timpul războiului, aducând în Marea Britanie și America primele relatări ale unor martorilor oculari despre transportul evreilor către lagărele comandate de Hitler.

În timpul mandatului meu în cadrul Departamentului de Stat am lucrat îndeaproape cu Vaclav Havel, liderul Republicii Cehe, dar și cu Nelson Mandela din Africa de Sud; amândoi petrecuseră ani în închisoare ca deținuți politici. Am vizitat, de asemenea, soldați americani, aviatori, diplomați și voluntari ai Peace Corps trimiși în regiuni în care în fiecare zi au avut parte de suferință intensă și conflicte reînnoite.

În calitate de președinte, Bill Clinton a vorbit deseori despre „miracolul tăcut al unei vieți normale”. Dar ceea ce credem în mod obișnuit că este „normal” nu este nici atât de comun pe cât se presupune și nici atât de inevitabil. O societate în general mulțumită este o raritate pe care oamenii trebuie să facă tot posibilul pentru a o stabili și susține.

Defecți așa cum suntem, am construit mari civilizații, am învățat să coexistăm și – cu câteva excepții catastrofale – să trăim în pace. Totuși, astfel de realizări nu se întâmplă fără obstacole. A fi uman înseamnă a fi mereu testat și de obicei avem nevoie de ajutor din partea celorlalți.

Desigur, ceea ce considerăm normal diferă foarte mult. Rutina unui om fără adăpost diferă de cea a unui miliardar; un refugiat poate fi mai puțin dornic să reia „afacerile ca de obicei” decât un avocat de succes; copiii de 5 ani nu privesc lumea cu aceiași ochi ca cineva care se apropie de 83 de ani.

Indiferent dacă suntem conduși de nostalgie sau de dorința pentru ceva nou, fie că suntem revoluționari sau conservatori, în vremurile anormale aflăm cel mai mult despre noi înșine și despre ceilalți. Amortizatoarele care, în mod obișnuit, ne protejează emoțiile și ne amorțesc mintea nu mai funcționează atât de bine. Programele noastre sunt perturbate și prioritățile noastre se schimbă. Ne micșorăm, creștem, putem chiar muri; nu rămânem la fel. Acest lucru este valabil atât pentru națiuni, cât și pentru oameni.

Nu pretind să înțeleg prea multe despre psihologia umană. Dar cred că suntem mult mai puternici și mai capabili de curaj moral decât sugerează cinicii, și că beneficiem de supraviețuitorii dintre noi. Conform mitului antic, singurul cadou divin oferit oamenilor – după ce toți tovarășii săi răi au scăpat din cutia Pandorei – a fost Speranța.

Când sunt întrebată de perspectivele mele despre viață și relații internaționale, răspund de obicei că sunt o optimistă… care se îngrijorează foarte mult. Acestea nu sunt cele mai bune vremuri, dar am văzut mai rău. Ne-ar putea face bine să vedem aceste zile anormale ca o oportunitate de a cere mai mult de la noi înșine, de a reflecta asupra relațiilor noastre unul cu celălalt și de a ne gândi critic la îmbunătățirea structurilor sociale, economice și politice care ne modelează viața.

Ne putem inspira de la cei care au depășit obstacole mari în trecut, și putem promite să facem noul normal pe care ne propunem să-l atingem mai bun, mai drept și mai sigur decât cel vechi.

Madeleine Albright a fost Secretarul de Stat al Statelor Unite din 1997 până în 2001. Este autoarea, cel mai recent, a viitoarei cărți „Hell and Other Destinations”.

Sursă foto: The Daily Beast

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here