Într-o țară în care justiția rasială pare a fi adeseori oarbă, apariția unei mișcări precum cea Black Lives Matter (BLM) este întru-totul firească. În egală măsură, având în vedere distrugerea bunurilor și vandalismul adiacent mișcării, prezența unei opoziții este la fel de organică, în special când mișcările de tip BLM se situează vehement împotriva actualelor forțe de ordine din Statele Unite. Analiza va încerca să înțeleagă ambele tabere, aceasta fiind, probabil, singura metodă pentru vindecarea uneia dintre cele mai mari instabilități sociale din istoria Statelor.

Alexandru Văleanu

Mișcarea Black Lives Matter a apărut în 2013 în urma achitării în justiție a unui bărbat alb ce a omorât un bărbat de culoare. De atunci, cu fiecare caz în care un afro-american a fost împușcat în mod nejustificat de către forțele de ordine, mișcarea s-a amplificat, devenind, în era post-George Floyd, una dintre cele mai mari mișcări sociale din istoria Statelor Unite. Drept dovadă, Mișcarea a înregistrat  în ultimele luni până la 26 de milioane de participanți la protestele ce au împânzit țara. Cerințele BLM sunt multiple, de la șanse egale pentru persoanele de culoare până la reformarea departamentelor de poliție. Acestea par a fi întemeiate și juste. Așadar, de ce există o opoziție atât de mare în relație cu Mișcarea sau idealurile acesteia?

Sursă foto: Financial Times

Într-o manieră asemănătoare cerințelor BLM, multe dintre motivele pentru care există indivizi ce nu susțin Mișcarea sau se află în opoziție cu aceasta sunt legitime. Adevărul este că odată cu protestele ce urmăresc egalitatea socială și oprirea discriminării persoanelor de culoare, vandalismul și distrugerea de proprietăți a atins noi cote. Astfel, pentru americanul de rând, tablourile cu orașe în flăcări asociate cu protestele nu vor crea o imagine pozitivă pentru BLM. În egală măsură, locuitorii orașelor mari precum New York, Chicago și Portland au văzut în ultimele luni cum mediile urbane în care trăiesc s-au transformat din centrele economice principale ale ”liderului lumii libere” în Kiev-ul din perioada Euromaidan-ului. Drept exemplu, în ultima vreme a scăzut susținerea pentru protestele BLM, în special în rândul persoanelor albe, ca reacție la distrugerea proprietăților, atât private, cât și publice, din orașe.

Având în vedere acest fapt, opoziția Mișcării nu pare extremistă, ci poate chiar naturală, fiind stimulată de un instinct de conservare a orașului în care trăiesc. În mod evident, există și mult bigotism în opoziția protestelor. Nu toți opozanții sunt oameni obișnuiți ce vor ca viața lor să se întoarcă la normal, ba chiar un segment considerabil și foarte vocal deține viziuni extremiste în relație cu Mișcarea, susținătorii săi și idealurile acesteia. Pentru acești indivizi care se situează în extrema dreaptă a axei politice, motivele sunt cu totul altele. De exemplu, în rândul acestor persoane putem observa o respingere a idealurilor moderne, a progresismului și chiar a inovațiilor științifice. În mod surprinzător, multe persoane ce consideră rasismul sistemic a fi benefic cred și în conspirații legate de 5G și Covid-19.

Sursă foto: DW

Astfel, BLM fiind o mișcare progresistă, aceasta este respinsă prin simpla-i natură modernă. Deși mișcarea extremistă de dreapta este relativ mică procentual, ea este extraordinar de violentă, recurgând des la acte haine pentru a-și îndeplini scopurile, după cum am putut observa în atacurile lor recente asupra protestatarilor. Mai mult, persoanele de extremă dreapta au fost responsabile pentru 98% din atacurile teroriste din 2018 în Statele Unite.

Cealaltă tabără se confruntă cu multe dintre aceleași probleme. Protestatarii violenți ce recurg la vandalism, deși sunt infimi ca număr, pot denatura protestele și mesajul acestora. Din cauza lor susținerea pentru proteste a scăzut în ultima vreme. În același timp, am puea spune că distrugerea și vandalismul sunt firești și chiar justificate. Nu este greu de crezut că oamenii sunt sătui de rasismul instituționalizat de care dau dovadă forțele de ordine. Trebuie luat în considerare faptul că uciderea lui George Floyd a fost doar picătura ce a umplut paharul.

Într-o societate ce predică egalitatea între oameni, rata de omucideri per capita provocate de poliție în rândul populației de culoare este de 2.8 ori mai mare decât în rândul persoanelor caucaziene. Ținând cont de aceste aspecte, nu cumva este normal ca frustrările oamenilor să se reverse într-o manieră violentă? Cu atât mai mult de când au început protestele, polițiștii par a nu înceta a se folosi de armele de foc atunci când au de-a face cu afro-americani. Astfel, putem observa cum violențele nu izvorăsc  exclusiv din sentimente iraționale și frustrări, ci pot reprezenta recurgerea la un ultim mijloc de apărare a drepturilor pentru un grup marginalizat ce nu a văzut niciun rezultat în urma acțiunilor diplomatice.

Sursă foto: Getty Images

Pentru încheiere, deși ambele tabere au motivele lor, pare într-un fel că lupta BLM pentru egalitate socială și drepturile omului este mai importantă. Până la urmă, Mișcarea are de partea ei atât o poziție morală, cât și un scop nobil: asigurarea și protejarea drepturilor universale pentru toți cetățenii Statelor Unite, însă cu ce preț?

Sursă foto: Idealist.com

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here