Președintele autocrat al Braziliei se luptă cu a doua cea mai mare rată de deces din urma pandemiei, dar și cu o criză politică. Însă, consecințele unui virus care nu discriminează, scot la suprafață politicile și abordările unui lider fără scrupule.

De Mălina Mîndruțescu

În ultimele luni, Brazilia a luat cu asalt buletinele de știri și s-a aflat în centrul atenției pentru toate motivele greșite. Pentru cea mai populată țară din America de Sud cu aproape 210 milioane de locuitori, Brazilia are 1.35 mil. de cazuri confirmate de Covid-19 și mai bine de 57,000 de morți. A doua cea mai lovită țară după Statele Unite ca și număr de decese, se estimează că până la mijlocul lunii august, Brazilia va depăși America în numărul victimelor răpuse de virus, dacă acest trend ascendent va continua.

Abordarea haotică cu privire la eșecul de a gestiona efectele pandemiei se datorează în mare parte lipsei de conducere de care a dat dovadă guvernul brazilian, în frunte cu președintele Jair Bolsonaro. Bolsonaro, un militar de carieră care nu se eschivează din a lăuda dictatura militară care a dominat Brazilia timp de mai bine de 20 de ani, pune la încercare mecanismele unei democrații încă fragede, care se luptă cu inegalități severe între păturile sociale, o criminalitate ridicată, o cultură rasistă și misogină, dar și o exploatare a uneia dintre cele mai mari rezerve naturale din lume.

Cu venirea pandemiei, aceste încercări au fost nu numai accentuate, dar au și confirmat un trend în rândul liderilor autocrați și populiști de a minimiza efectele virusului în detrimentul unei narative toxice, care se bazează pe retorică mai mult decât pe știință, îngreunând lupta împotriva pandemiei la nivel global. Bolsonaro, care în decursul acestei pandemii, a declarat că virusul este doar o răceală oarecare, a primit hotărâre judecătorească de a purta mască în public și a promovat ieșirea cetățenilor de a protesta instituțiile democratice împotriva măsurilor de distanțare socială, care au inclus și sugestii de a instaura o preluare a puterii de către armată, setează un exemplu periculos și atipic pentru un autocrat în vreme de criză. Contrar altor lideri care au profitat de criza pandemiei pentru a-și consolida și mai mult puterea și influența în stat, precum Viktor Orban în Ungaria, Bolsonaro a stat pe baricade protestând către o țară pe care acesta o conduce deja în mod nominal.

În Brazilia, puterea executivă este limitată de către o Curte Supremă, care joacă un rol important în a reglementa puterile președintelui. Sistemul politic face ca organul legislativ să fie unul multipartizan, care necesită coaliție, compromis și negociere, dar și un sistem federal care prin natura dimensiunii țării, acordă guvernelor regionale (27 la număr) frâu liber în a-și seta propriile legi de politici publice, în special când vine vorba de sănătate. În timp ce autoritățile regionale își impuneau propriile măsuri de restricții și distanțare socială, Bolsonaro a schimbat doi miniștri ai sănătății, unul care a fost dat afară și un altul care a demisionat în semn de protest pentru felul în care guvernul se raportează la pandemie, iar acum cel responsabil cu politicile de sănătate ale unei țări mai vaste ca Australia, este un fost militar și apropriat al lui Bolsonaro fără nici un fel de experiență în domeniul sănătății. Din guvernul lui Bolsonaro, nouă dintre miniștri sunt militari, iar peste 3000 de membri ai armatei ocupă poziții înalte în structurile de putere ale țării. În urmă cu doar câteva săptămâni, guvernul lui Bolsonaro a fost aspru criticat, deoarece Ministerul Sănătății a dezactivat site-ul oficial unde autoritatea declara statisticile și cazurile de infecții și decese de pe urma virusului, punând sub semnul întrebării dacă guvernul este sincer în numerele oficiale pe care le declară sau dacă aceștia omit un adevăr mult mai sumbru.

Pentru un politician care în urmă cu numai câțiva ani era un necunoscut în politica braziliană, ascensiunea sa bruscă s-a datorat în mare parte nemulțumirilor unui popor care, deziluzionat de corupțiile guvernului Lula și dezamăgit de promisiunile deșarte ale democrației, s-a afirmat prin alegerea unui politician nonconformist și diferit. Însă, Bolsonaro s-a dovedit a fi o alegere cel puțin controversată: acesta și-a exprimat opinii negative față de oameni de culoare, femei, comunitatea LGBT și populațiile indigene, etichetându-i pe mulți drept comuniști. Pandemia a scos la iveală și alte consecințe pe care politicile izolaționiste ale lui Bolsonaro le vor avea asupra țării: apeluri din partea comunităților indigene au sesizat că pandemia poate duce la exterminarea acestora, iar mineritul ilegal din pădurile amazoniene, accentuat de retorica anti-indigenă al lui Bolsonaro, poate rezulta în defrișarea celei mai mari păduri tropicale din lume.

Bolsonaro nu este un autocrat tipic. Cum am văzut și prin felul în care a ajuns la putere, acesta se bazează pe instituțiile statului să-l sfideze, pentru a putea riposta și a fi mereu în defensivă. Fără această sfidare, Bolsonaro nu ar fi capabil să-și mobilizeze simpatizanții, deoarece nucleul popularității sale stă în abilitatea de a coagula emoțiile și nemulțumirile electoratului său. În pofida grandiozității sale, Bolsonaro pare să nu vrea să fie perceput ca fiind la putere, deoarece reputația sa de politician oropsit care luptă solitar împotriva unui sistem corupt este, paradoxal, chiar ceea ce îl face puternic. În urma pandemiei, vom putea observa de regulă două trenduri politice care pot reieși din această criză: ori un nivel crescut de autoritarism cu structuri ierarhizate, ori o formă a puterii mai distribuită, bazată pe solidaritate și adresarea unor nevoi la nivel local. În cazul lui Bolsonaro, se pare că autoritarismul poate coexista și când puterea este dispersată. Deși este neclar dacă această abordare va fi una de durată și deși poziția sa la nivel global pare să se fi deteriorat, acesta nu are nevoie de o formă centralizată de control. Prin susținătorii săi aprigi si necruțători cu orice formă de opoziție la adresa președintelui, Bolsonaro va fi greu de învins, în special în contextul acestor timpuri fără precedent.  

Sursă foto: Deccan Herald

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here