close_icon
#Newsletter Exclusive / Mălina Mîndruțescu

Iran: un pion geostrategic esențial

Înainte ca pandemia să ia cu asalt întreaga planetă și 2020 să fie catalogat drept anul pandemiei, un alt eveniment geopolitic important a inaugurat acest an plin de surprize și incertitudine. Pe 3 ianuarie, Qasem Soleimani, unul din principalii lideri din Iran și mâna dreaptă a marelui lider, Hosseini Khamenei a fost asasinat de către o dronă americană aprobată de către Președintele Trump.

La mai bine de un an de la evenimentul despre care credeam în mod naiv că va domina buletinele de știri o perioada lungă de timp, pandemia a obturat toate aceste dinamici geopolitice, dându-le spațiu să se manifeste fără atenția și scrutinul total al presei.

Semnificația Iranului pentru Rusia

În urma asasinării lui Soleimani, s-a discutat mult despre politicile Americii cu privire la Orientul Mijlociu, însă mai puțin despre cele ale Rusiei. Ce a fost discutat de către analiști a fost reacția imediată a Rusiei ca urmare a asasinării, dar mai puțin despre jocurile politice de cursă lungă care se află la mijloc.

În primul rând, Iran este un pion esențial pentru ambițiile strategice ale Rusiei din regiune. Raționamentul Moscovei este că dacă Iran va deveni un aliat al Rusiei în Orientul Mijlociu, aceasta va putea să-și exercite influența mult mai aplicat în regiune și să contracareze intervențiile statelor din Vest. O prioritate pentru Rusia este ca Teheran să rămână cel puțin un jucător neutru în această diviziune Vest-Est pentru ca Rusia să mai aibă speranțe în a-și exercita influența în regiune.

rusia

Președintele rus, Vladimir Putin și liderul iranian, Hassan Rouhani în Sochi, Rusia în 2019. (Getty Images)

 

De asemenea, ambele țări împărtășesc aceeași viziune cu privire la intervențiile americane din vecinătatea lor. Atât Rusia, cât și Iran critică încălcările militare ale Americii în regiunea Caucazului de Sud, în Asia Centrală și în Orientul Mijlociu. Ambele sunt de părere că aceste intervenții vestice în zonele lor de influență diminuează nu numai niște imperative istorice, dar și drepturile acestor state de a exercita influență asupra propriei regiuni.

Având în vedere că în ultimii ani am perceput o creștere a ostilităților între Rusia și Vest, modelul unei mulți-polarități cu privire la relații internaționale a devenit unul popular în Rusia. Acest tip de gândire geopolitică presupune crearea unor poli de influență regională spre care statele pot gravita, iar principalele sunt China, India, Statele Unite, Rusia și UE. După căderea Cortinei de Fier la începutul anilor 90, Rusia era un stat instabil și slab și pentru a contracara ordinea globală impusă de America, aceasta începând să-și creeze relații de colaborare în alte părți, cum ar fi China.

Iran este un pion crucial pentru Rusia, pentru că spre deosebire de alte state mari din zona Eurasia, America nu este mereu cu ochii pe Iran, cum este pe China sau India.

De asemenea, Iran are strategii îndeajuns de deștepte pentru a evita confruntări deschise cu Statele Unite.

 

O mențiune importantă este că Iran are și capabilitățile militare necesare pentru a destabiliza regiunea – fie că vorbim de Siria, Liban, Yemen, Iraq sau chiar Afghanistan. Acest lucru îi surâde Rusiei – aceasta putând să facă parte dintr-un prim grup strategic de multi-polaritate globală, în același timp în care poate dezvolta relații apropiate cu state, precum Iran care pot complica existența și rolul Statelor Unite în regiunea Orientului Mijlociu.

 

 China & Iran: o nouă direcție?

Un zvon a circulat la începutul lunii august conform căruia China și Iran au semnat un parteneriat strategic care i-ar putea da Chinei un avans strategic și ar putea întări economia Iranului, cât și influența sa regională. Acest parteneriat este estimat la mai bine de 40 de miliarde dolari și va lega cele două state timp de 25 de ani într-un parteneriat care vizează zone precum securitate, comerț, cultură și politică.

Ambele țări au ambiții regionale și ambele au o relație ostilă cu Statele Unite. Ca și exercițiul naval al Chinei, Rusiei și Iranului de anul trecut din Oceanul Indian, care a tras un semnal de alarmă pentru Iran, și acest pact are componente de securitate. Influența Chinei în regiunea Asiei de Est și a Africii este într-o continuă ascensiune, iar ambițiile Beijingului se îndreaptă acum spre Orientul Mijlociu, unde Iran poate fi un aliat de nădejde. Acest parteneriat este important, deoarece este mai mult decât un simplu pact bilateral pe probleme economice, ci are și o prezență atât la nivel intern, cât și la nivel regional și global.

La nivel domestic, parteneriatul poate să însemne salvarea economică a Iranului, care este lovită de sancțiuni și pandemie, Iran asigurându-și vânzările de petrol și gaze Chinei. De asemenea, acest nou acord poate fi folosit ca un cip de negociere pentru orice posibile discuții cu statele vestice.

Pentru America, acest parteneriat reprezintă o dezamăgire diplomatică și geostrategică din toate punctele de vedere. Agenda Administrației Republicane a lui Trump de a pune presiune pe Iran și de a abandona parteneriatul nuclear s-a dovedit a fi un eșec: nu numai că relațiile au devenit mai ostile, iar ambițiile Iranului nu au fost oprite, dar acum Republica Islamică devine tot mai apropiată de Beijing.

china

Președintele chinez, Xi Jinping și liderul iranian, Hassan Rouhani într-o vizită în Iran, 2016. (Associated Press).

 

Relația Iran-China este periculoasă pentru influența regională a Statelor Unite din Golful Persic: Iran își poate schimba comportamentul regional și își poate flexa mușchii militari pentru a promova o politică pro-Est.

În privința Chinei, acest pact îi poate asigura o necesitate și siguranță energetică: resursele din Golful Persic acoperă mai bine de jumătate din nevoile energetice ale Chinei. De aceea, abilitatea de a asigura libertatea navigației în regiune este extrem de importantă pentru China. De asemenea, în timp ce relațiile dintre China și SUA devin tot mai ostile, Beijing se teme că America ar putea pune presiune pe țările de care China depinde pentru nevoile energetice.

Concretizarea unui parteneriat între China și Iran ar însemna că peisajul politic din regiune s-ar schimba fără îndoială, ceea ce ar diminua influența Americii. Primăvara Arabă și retragerea trupelor americane din Iraq au presupus o oportunitate pentru state mijlocii de a intra și a juca un rol tot mai important în regiune, exercitându-și influența.

Acest nou parteneriat strategic ar putea adăuga tensiune rivalității dintre China și SUA. Deși China rămâne principalul partener comercial al Americii și există în continuare multe relații bilaterale între cele două mari puteri, competiția dintre cele două state a ajuns la un nivel atât de ridicat, încât nu putem scoate din ecuație posibilitatea începerii unui nou Război Rece.

securitate

Un vas industrial care transportă petrol din Iran, în portul din Zhoushan, China în 2018. (Associated Press).

 

Pentru alte analize True Story Project despre China sau Rusia, puteți accesa: „China & jocurile unei dominații globale” și „Rusia-Armenia: un parteneriat incomod”.

 

Sursă foto: Getty Images

#Te-ar mai putea interesa și