Verifica Menajeria de Fake News Apasa Aici! Verifica Menajeria de Fake News Apasa Aici! Verifica Menajeria de Fake News Apasa Aici! Verifica Menajeria de Fake News Apasa Aici! Verifica Menajeria de Fake News Apasa Aici! Verifica Menajeria de Fake News Apasa Aici! Verifica Menajeria de Fake News Apasa Aici!
close_icon
#Analize / Ovidiu Achim

Francis Fukuyama: Războiul lui Putin împotriva ordinii liberale (II)

Prima parte poate fi citită aici: Francis Fukuyama: Războiul lui Putin împotriva ordinii liberale (I)

 

1989-1991

(Anii cardinali, când comunismul a intrat în colaps în Europa, împingând liberalismul înainte)

Dreapta prețuiește libertatea economică și a împins-o spre extreme nesustenabile. Stânga s-a concentrat, dimpotrivă, asupra alegerii individuale și a autonomiei, chiar și cu prețul normelor sociale și a comuniunii umane. Această concepție a subminat autoritatea mai multor culturi tradiționale și instituții religioase. În același timp, unii teoreticieni au început să susțină că liberalismul însuși este o ideologie care maschează interesele personale ale susținătorilor ei, fiind ori bărbați, ori europeni, albi sau heterosexuali.

Atât la dreapta, cât și la stânga, ideile liberale de bază au fost împinse spre extreme care au erodat percepția asupra valorii liberalismului însuși. Libertatea economică a evoluat într-o ideologie anti-stat, iar autonomia personală într-o viziune progresivă („woke”) asupra lumii, care preamărește diversitatea înaintea unui culturi comune. Aceste schimbări au produs atunci propriul lor recul: stânga dădea vina pe capitalism însuși pentru inegalitățile tot mai mari, iar dreapta vedea liberalismul ca un atac la valorile tradiționale.

Contextul global

Liberalismul este prețuit cel mai mult atunci când oamenii trăiesc într-o lume iliberală. Doctrina în sine a luat amploare în Europa după 150 de ani de lupte religioase continue, care au urmat Reformei Protestante. Apoi, a fost revitalizată în zorii nimicitoarelor războaie naționaliste de la începutul secolului XX. Ordinea liberală a fost instituționalizată sub forma Uniunii Europene și a a unei ordini globale mai largi, a comerțului și a investițiilor deschise, creată de americani. A fost împinsă înainte între 1989 și 1991 de colapsul comunismului, când popoarele care trăiau sub aceste regimuri au devenit libere să își contureze propriul viitor.

Cu toate acestea, a trecut mai bine de o generație de la căderea Zidului Berlinului și virtuțile traiului într-o lume liberală a fost luate de-a gata de mulți oameni. Amintirea războaielor nimicitoare și a totalitarismului a pălit, mai ales în rândul tinerilor europeni sau americani. În această lume nouă, Uniunea Europeană, care a izbutit în mod spectaculos să prevină un război european, a fost percepută de mulți oameni de dreapta a fi tiranică, când conservatorii susțineau că ordonanțele guvernamentale pentru purtarea măștii și vaccinării împotriva Covid-19 sunt comparabile cu modul în care a acționat Hitler în privința evreilor. Așa ceva nu s-ar fi putut întâmpla decât într-o societate sigură și suficientă, care nu a cunoscut adevărata dictatură.

Mai mult, liberalismul poate să fie, pentru mulți, neinteresant. O doctrină care în mod deliberat încearcă să reducă ambițiile politice și să impună tolerarea punctelor de vedere diferite, adesea, nu îi poate satisface pe cei care își doresc o comunitate puternică, bazată pe valori religioase comune, aceeași etnicitate sau pe tradiții culturale solide.

S-au aruncat în acest hău și regimuri autoritare iliberale. Cele din Rusia, China, Siria, Venezuela, Iran sau Nicaragua nu au prea multe în comun, în afara faptului că disprețuiesc democrația liberală și că vor să își mențină puterea autoritară. Și-au creat o rețea pentru a se sprijine reciproc, care i-a permis, de pildă, regimului demn de dispreț al lui Nicolás Maduro, din Caracas, să supraviețuiască, cu toate că a împins mai bine de o cincime din populația Venezuelei spre exil.

În centrul acestei rețele se află Rusia lui Putin, care a asigurat armament, consiliere, militari și cunoștințe oricărui regim care s-a opus Statelor Unite sau Uniunii Europene, indiferent de modul teribil în care își trata propriul popor. Această rețea se extinde chiar până în inima democrațiilor liberale. Populiștii de dreapta își exprimă admirația pentru Putin, în frunte fostul președinte al Statelor Unite, Donald Trump, care l-a numit pe acesta „geniu” și a zis că este „foarte priceput”, după invazia din Ucraina. Populiști precum Marine Le Pen și Eric Zemmour în Franța, Matteo Salvini în Italia, Jair Bolsonaro în Brazilia, liderii AfD în Germania sau Viktor Orban în Ungaria și-au arătat cu toții simpatia pentru Putin. Un lider puternic, care acționează decisiv pentru a apăra valorile tradiționale, fără să mai acorde atenție unor lucruri mărunte precum legile sau constituțiile. Lumea liberală a prilejuit, pe parcursul ultimelor două generații, creșterea uriașă a egalității de gen și a toleranței pentru persoanele homosexuale, ceea ce i-a provocat pe o parte dintre adepții dreptei să venereze forța masculină și agresivitatea, ca virtuți de sine stătătoare.

statistica

Sursă foto: Freedom House

 

Spiritul de la 1989 nu e mort

De aceea războiul actual din Ucraina este important pentru noi toți. Agresiunea rusă, neprovocată, și bombardarea orașelor ucrainene pașnice, Kiev și Harkov, le-au redus oamenilor aminte, în cel mai viu mod cu putință, care sunt consecințele posibile ale unei dictaturi iliberale.

Cu siguranță, Rusia lui Putin nu este văzută acum ca un stat cu nemulțumiri legitime în ceea ce privește expansiunea NATO, ci ca o țară plină de resentimente și revanșistă, ce dorește să răstoarne ordinea europeană de după 1991. Sau, mai degrabă, este o țară cu un singur lider, obsedat de ceea ce el consideră a fi o nedreptate istorică, pe care el va încerca să o îndrepte, indiferent de costul suportat de propriul popor.

Eroismul ucrainenilor, sărind într-ajutorul țării lor și luptând cu disperare împotriva unui inamic cu mult mai mare a inspirat oameni de pe tot globul. Președintele Zelensky este acum considerat un lider model, curajos în bătaia (nu metaforică) a armelor, și un izvor de unitate pentru o națiune până acum fragmentată. Poziția solidară a Ucrainei a provocat la rândul său o mare de sprijin internațional. Orașe de pe întregul glob s-au acoperit în steagul galben-albastru al Ucrainei și au promis ajutoare materiale.

Contrar planurilor lui Putin, alianța NATO a devenit și mai puternică, Finlanda și Suedia gândindu-se să adere. Schimbarea cea mai semnificativă a avut loc în Germania, care fusese înainte cel mai bun prieten al Rusiei din Europa. Anunțând dublarea bugetului pentru apărare și dorința de a furniza armament ucrainenilor, cancelarul Olaf Scholz a răsturnat decade de politică externă și și-a aruncat, cu totul devotat, țara în lupta împotriva imperialismului lui Putin.

Deși nu pare că Putin își va îndeplini obiectivul de a forma o „Rusie Mare”, ne așteaptă un drum lung și descurajator. Putin se va folosi de întreaga forță militară de care Rusia dispune. Cei care apără Ucraina au obosit și au rămas fără hrană și muniții. Urmează o cursă între încercarea Rusiei de a se reaproviziona și întărirea rezistenței ucrainene din partea NATO.

Pe măsură ce Rusia își sporește obiectivele, orașele ucrainene suferă bombardamente la întâmplare și, ceea ce este dramatic, încep să semene cu alte locuri, precum Groznîi din Cecenia, care au suferit bombardamente rusești similare în anii ‘90. Există și pericolul ca intensificarea războiului să conducă la un conflict între NATO și Rusia, pe măsură ce se cere o zonă de excludere aeriană. Dar ucrainenii sunt cei care vor plăti prețul agresiunii lui Putin, ei sunt cei care vor lupta pentru noi toți.

Chinurile liberalismului nu se vor încheia nici dacă Putin pierde. Rusia va aștepta la cotitură. La fel și Iranul, Venezuela și Cuba și populiștii din țările vestice, dar lumea va fi învățat valoarea unei ordini mondiale liberale și că aceasta nu va rezista decât dacă oamenii se străduiesc și se sprijină reciproc. Ucrainenii, mai mult ca orice alt popor, au arătat lumii ce este curajul și că, în colțul lor de lume, spiritul de la 1989 rămâne viu. Pentru noi ceilalți, acesta dormea, dar a fost trezit.

 

Sursă foto: The Times

#Ultimele buletine de știri

#Te-ar mai putea interesa și