close_icon
#Newsletter Exclusive / Mălina Mîndruțescu

Este Suedia oaia neagră a pandemiei?

În luna martie, o planetă întreagă s-a oprit în loc, iar tot ce ne era familiar a fost pus pe pauză. În decursul unei săptămâni, toate țările au instaurat carantina, distanțarea socială și purtarea măștilor. Toate, cu excepția Suediei și Belarusului. În Belarus, deși președintele Lukashenko a negat existența unui virus, țara a reușit să țină sub control pandemia prin măsuri de prevenție și testări proactive la începutul crizei sanitare.

Însă, Suedia este un caz atipic. Puținele dăți când țara scandinavă se regăsește în buletinele de știri, de obicei este în contextul reușitelor sale: țara cu cea mai mare rată de fericire a cetățenilor, nivelul cel mai mare de încredere între cetățeni și stat, cel mai robust sistem social sau doborârea vreunui alt record de-al lui ABBA.

societate

Sursă foto: Associated Press

 

Însă, odată cu venirea acestei crize sanitare, Suedia a căpătat o notorietate care nu-i stă în fire. Țara a refuzat să urmeze abordarea țărilor de a impune o carantină și de a lua măsuri în regim de obligativitate, continuându-și în mare mersul lucrurilor ca și cum nu ar exista o situație de criză. Însă, ceea ce pentru mulți este considerată neglijență, abordarea Suediei este de fapt înrădăcinată într-un pragmatism feroce și o viziune de viitor.

Țările scandinave sunt recunoscute pentru sistemul lor de guvernare socială, în care implicarea și intervențiile guvernului fac parte din viața de zi cu zi a cetățenilor: beneficiile sociale, școlile, spitalele sau subvențiile generoase sunt rezultatul unui sistem de taxare exigent, dar unul cu care suedezii sunt împăcați, aceștia având o plasă de siguranță socială cum rar găsim și printre cele mai înstărite democrații.

pandemie

Sursă foto: New York Times

 

De aceea, paradoxul face ca Suedia, țara cu una dintre cele mai „socialiste” politici ca și aplicabilitate să fie și cea mai libertariană cu privire la felul în care a abordat pandemia. În primul rând, măsurile de pe perioada pandemiei în Suedia nu au fost luate de către Guvern, ci de către Agenția de Sănătate Publică. Constituția Suediei acordă puteri semnificative acestor autorități independente. Iar epidemiologul țării, cel care conduce Agenția, a devenit peste noapte una dintre cele mai controversate personalități din lupta care se dă în jurul pandemiei.

Anders Tegnell este urât și iubit în același timp. Pe de o parte, acesta a ajuns să fie văzut ca și un erou al libertății, fiind venerat de către populiști, actori de dreapta sau libertarieni. De cealaltă parte, Tegnell este recunoscut pentru încăpățânarea sa. Deși este impresionant că acesta și-a menținut poziția contrar trendului la nivel internațional, Suedia este în top 5 țări europene ca și număr de decese per milionul de locuitori după cele mai lovite țări din Europa (UK, Spania, Italia). Dintre țările scandinave, Suedia are de 5 ori mai multe decese decât Danemarca și de 10 ori mai multe ca Finlanda.

Tegnell

Sursă foto: Financial Times

 

Însă, se poate argumenta că Suedia nu a acționat într-o manieră neglijentă. Contrar multor păreri cum că țara nu a făcut nimic în privința pandemiei, anumite măsuri au fost impuse. Școlile s-au închis pentru elevii de la 16 ani în sus, cetățenii au fost încurajați să-și mențină distanța și s-au interzis adunările de grupuri mari. Însă, în timp ce pentru mulți, abordarea Suediei a fost percepută drept imprudentă, comportamentul țării ascunde niște obiective extrem de pragmatice.

Deși la începutul crizei sanitare, reticența Suediei de a impune o carantină la nivel național a rezultat într-o rată a deceselor foarte ridicată, Suedia nu pare să experimenteze un al doilea val de infectări, cum este cazul în majoritatea țărilor. Ce este remarcabil în abordarea Suediei este că strategia pandemiei nu constă într-un libertarianism agresiv, ci mai degrabă într-un calcul foarte minuțios: odată cu impunerea fiecărei restricții, la ce trebuie să renunț?

Suedia a recunoscut efectele de lungă durată ale unor restricții draconice pentru bunăstarea societății. Aceștia și-au asumat niște riscuri în aceste luni de zile (nu toate abordările au funcționat: focarele din căminele de bătrâni au rezultat in mii de decese) pentru a echilibra beneficiile pe termen lung.

social

Sursă foto: New York Times

 

De exemplu, dacă un membru al familiei este confirmat pozitiv, toată familia trebuie să intre în izolare, mai puțin copiii. Logica? Dacă școlile vor fi închise, copiii riscă să piardă mult mai mult stând acasă, iar părinților le va fi mai greu să se descurce. Tegnell a declarat că unul dintre pionii de stabilitate în această criză o reprezintă educația: cu cât ești mai bine educat, cu cât este mai probabil să fii mai sănătos.

De asemenea, închiderea sporadică a restaurantelor, cafenelelor și a întregii activități sociale nu numai că va afecta industrii întregi și nenumărate slujbe, dar va afecta toți cetățenii. Oamenii au nevoie de interacțiune socială, iar costul închiderii tuturor localurilor ar fi fost prea mare. Nu în ultimul rând, carantina. Aceasta durează între 5 și 7 zile, nu două săptămâni ca în majoritatea țărilor. Premisa este că în a doua săptămâna, riscul de a răspândi virusul este mai mic, însă izolarea îndelungată are consecințe de nedescris asupra sănătății mintale.

Un ultim argument care merită menționat este probabil și cel mai important. Suedia are un nivel de încredere extrem de mare între cetățeni și autorități. Oamenii respectă regulile, nefiind nevoie de obligații, poliție pe străzi sau amenzi. A impune prea multe reguli asupra populației ar putea reduce încrederea și ar putea crește răspândirea virusului. Regimul de sugestii și recomandări cu privire la măsurile de siguranță funcționează în societatea suedeză, însă modelul nu ar trebui replicat oriunde.

În societăți unde nivelul de încredere este scăzut, anumite măsuri trebuie să fie luate pentru ca regulile să fie respectate. Însă, aceste măsuri trebuie să fie echilibrate cu niște soluții sustenabile și cu o viziune de viitor. O societate care reușește sa găsească echilibrul între pragmatism, știință și principii în abordarea pandemiei, este deja una câștigată. Însă, acest lucru este ușor de zis, dar greu de făcut.

 

Despre pandemie mai puteți citi și în alte analize #TrueStoryProject, precum Cine sunt câștigătorii pandemiei? și O lume în criză, chiar și fără pandemie: 5 probleme iminente.

Sursă foto: Financial Times

#Te-ar mai putea interesa și