close_icon
#Analize Covid-19 / Mălina Mîndruțescu

Este pandemia noua formă de terorism?

Pandemia a pus sub semnul întrebării întreaga schemă de securitate națională. Privită de mulți ca noua formă a amenințării teroriste, inspectăm asemănările și diferențele dintre cele două fenomene.

Articol scris de Mălina Mîndruțescu

În aceste câteva luni de când criza de coronavirus a declanșat o schimbare totală a vieții de zi cu zi, a distrus industrii întregi, a slăbit economii și a luat mai bine de 400 de mii de vieți, putem spune cu certitudine că întreaga percepție asupra conceptului de pandemie s-a schimbat.

Pandemia a reușit să aducă în prim plan un nou tip de teroare, pe care înainte îl puteam înțelege numai în contextul unui atac terorist. Virusul a forțat o nouă conviețuire accelerată să ia amploare peste noapte:  a insuflat o frică de necunoscut si de străini, a golit străzi, restaurante, cafenele, a oprit transportul aviatic și a închis granițe. În țările lovite cel mai tare, a adus urgența momentului din spitale să atingă cote de război, cu doctori și asistente medicale luptând ca pe tranșee pentru viața pacienților. Deci, în acești noi parametrii ai fricii, ar fi util să comparăm aceste două fenomene și să discutăm de ce se aseamănă, dar și de ce la rădăcină, acestea sunt foarte diferite.

În cercurile academice, una din marile polemici ale acestui domeniu de studiu este că nu există  un consens cu privire la definiția termenului de terorism. Însă, putem fi de acord cu faptul că o mare parte a actului terorist înseamnă manipularea ideilor, și mai presus, starea de teroare care se datorează naturii sale imprevizibile. Spre deosebire de terorism, frica generată de pandemie joacă și mai puțin după infrastructura deja existentă a combaterii terorismului convențional. Terorismul pandemiei este atât de vast, încât nu poate fi detectat și oprit la granițe și nu răspunde măsurilor normale de combatere a grupărilor teroriste: supraveghere, liste internaționale de suspecți, misiuni speciale de intervenție sau blocarea finanțării acestor grupuri. Nefiind un fenomen politic, acesta nu este un inamic uman sau ideologic care poate fi modelat prin retorică, amenințare sau bravadă, spune Peter R. Neumann, profesor de studii ale securității la King’s College London. Dat fiind că pandemia este un proces pe care nu îl înțelegem și nu-l putem controla, frica este o reacție naturală.

Însă, deși pandemia a cauzat mai multe victime decât toate atacurile teroriste din ultimele decenii puse la un loc, oamenii tind să le fie mai frică de dezastre cauzate de om, decât de cele cauzate de forțe ale naturii, cum ar fi un tsunami, un cutremur sau o pandemie, deși este contraintuitiv, dat fiind că evenimentele naturale provoacă mai multe victime și mai multă distrugere. Publicul larg are o percepție greșită asupra amenințării teroriste și acordă o atenție supraapreciată acestui pericol. Sondajele de opinie arată că oamenilor le este mai frică de un atac terorist decât de un accident de mașina, deși datele atestă ca există o probabilitate de 390 de ori mai mare de a muri într-un accident de mașină sau alunecând în baie decât într-un atac terorist. Cu toate acestea, efectele pandemiei vor avea repercusiuni mult mai structurale si vor afecta societățile într-un mod mult mai adânc, datorită abilității de a afecta indivizi la un nivel mult mai larg decât un atac terorist. Acest nou tip de teroare se manifestă similar, având același impact psihologic – caracterul aleatoriu al celor două fenomene și inabilitatea de a prezice unde va fi următorul pune oamenii într-o stare de alertă, făcându-i să se gândească constant dacă ei vor urma. Faptul că pandemia, ca un atac terorist, lovește la întâmplare, este numitorul comun pe care mizează teroriștii. Mai mult decât actul distructiv în sine, abilitatea teroriștilor de a schimba felul în care cetățenii se raportează la viața acestora în spațiul public, făcându-i să se retragă și să-și schimbe activitățile reprezintă un succes mai mare pentru cauza lor.

Abilitatea de a controla si de a opri pandemia necesită și un alt tip de solidaritate. După un act terorist, liderii politici declară că un asemenea atac nu va schimba societatea sau libertatea cetățenilor de a-și vedea de viața de zi cu zi, mizând pe o rezistență colectivă, sfidând dorințele teroriștilor. În cazul pandemiei, acest lucru nu este posibil. De aceea contextul actual presupune o mentalitate diferită cu un accent pus pe responsabilitate colectivă: aceea de a sta acasă și de a preveni răspândirea virusului, în speranța de a nu transmite mai departe și de a nu copleși sistemul de sănătate.

Pandemia reprezintă o lecție importantă pentru cetățeni, organizații internaționale și guverne de a pregăti un răspuns coerent pentru un tip nou de amenințare. Va fi dificil ca guvernele să-și ajusteze structurile de securitate pentru a combate aceste noi pericole care să nu presupună cheltuieli militare, intervenții sau spionaj. În trecut, potențialul pericol al unei pandemii sau discuțiile recurente cu privire la efectele încălzirii globale au fost mereu secundare, pentru că acestea nu aveau efecte imediate și de impact, cum ar fi în cazul unui atac terorist. Cu venirea acestei pandemii, este probabil ca peisajul acestor priorități să se schimbe și să vedem o restructurare a ce presupune securitate națională, în special într-un viitor în care termeni, precum bioterism se vor vehicula mult mai mult printre aceste cercuri.

Mălina este absolventă a Queen Mary University of London cu licență dublă în istorie și studii politice și actualmente masterandă în terorism și violență politică la University of St Andrews.

Sursă foto: © Reuters / Thomas Mukoya

#Ultimele buletine de știri

#Te-ar mai putea interesa și