Verifica Menajeria de Fake News Apasa Aici! Verifica Menajeria de Fake News Apasa Aici! Verifica Menajeria de Fake News Apasa Aici! Verifica Menajeria de Fake News Apasa Aici! Verifica Menajeria de Fake News Apasa Aici! Verifica Menajeria de Fake News Apasa Aici! Verifica Menajeria de Fake News Apasa Aici!
close_icon
#Newsletter Exclusive / Mălina Mîndruțescu

Emmanuel Macron: migrația spre dreapta

În 2017, când Emmanuel Macron a câștigat alegerile prezidențiale în fața lui Marine Le Pen – un politician controversat și moștenitoarea partidului de dreapta, Front Nationel, fondat de tatăl sau, Jean-Marie Le Pen, victoria sa era un mare motiv de sărbătoare. Cursa a fost una acerbă, nucleul fiind chiar lupta pentru identitatea Franței: naționalism vs. globalizare, trecut versus viitor, închis versus deschis – teme recurente ale momentului.

2016 fusese o lovitură de grație pentru status quo-ul liberal: Marea Britanie a votat să iasă din Uniunea Europeană, dând frâu liber mișcării Brexit să se manifeste, iar Donald Trump urma să devină președintele cele mai puternice democrații din lume.

emmanuel macron

Emmanuel Macron – virusul democrației în Franța? (Getty Images)

 

În contextul în care Angela Merkel urma să se retragă din politică în viitorul apropriat, speranțele erau mari pentru Macron – nu numai că era menit să devină noul lider de-facto al blocului european, dar acesta reprezenta o forță care să activeze împotriva mișcărilor populiste care se înmulțeau în Europa.

O platformă vizionară

De când Macron a devenit președinte, acesta a fost nevoit să gestioneze o serie de tensiuni sociale care au zdruncinat societatea franceză – în special protestele „vestelor galbene” începute ca urmare a politicilor fiscale ale lui Macron, care era criticat că beneficiază doar elita țării.

Însă 3 ani mai târziu, când alegerile din 2022 îl bat pe umăr, Macron pare să fi schimbat foaia și să fi lăsat în urmă aspirațiile și idealurile liberale pe baza cărora a candidat și a fost ales. În mijlocul unei pandemii care face ravagii – peste 2.4 milioane de cazuri confirmate și peste 61 de mii de fatalități pe teritoriul francez – Franța a fost lovită și de o serie de atacuri teroriste în ultimele luni.

Mii de oameni protestează împotriva legii securității în Paris, noiembrie. (Getty Images)

 

În timp ce partidele de stânga din Franța sunt incapabile să prezinte o alternativă pentru Macron, principala contra-candidată la alegerile prezidențiale din 2022 va fi cel mai probabil tot Marine Le Pen. Însă, în contextul actual, viziunea de reforme sociale pe baza căreia Macron a candidat – reducerea inegalității, ajutorarea minorităților dezavantajate din Franța și o mai mare atenție acordată problemelor sociale care duc la crimă și acte de terorism islamic – au rămas doar atât, niște promisiuni.

Cu aceste reforme sociale lăsată neîndeplinite, mulți cetățeni francezi au rămas deziluzionați de către Administrația lui Macron – mai bine de 36 de legislatori parlamentari au părăsit partidul lui Macron – En Marche! – pe motive politice și în special că urmare a direcțiilor sale de dreapta. În urma unor schimbări de cabinet, Macron l-a numit ca Ministru de Interne pe Gerald Darmanin, care, folosind trucuri din manualul populist de extremă dreaptă, a promis că va readuce ordine în societatea franceză și a promovat inițiativa legislativă privind  securitatea Franței.

Macron – potențial autoritar?

Legea securității este printre cele mai controversate legi, care atinge niște chestiuni sensibile și identitare în cadrul structurii sociale franceze. Legea ar interzice publicarea de poze a polițiștilor care activează în regim de serviciu – inculpații riscând să fie condamnați la până un an de închisoare și să fie amendați cu până la 45.000 de euro. Însă, această lege nu numai că ar proteja polițiștii, punând protestatarii într-o situație extrem de nefavorabilă, dar această reglementare ar putea da frâu liber organelor de ordine, escaladând acte de violență rasială, etnică sau religioasă nejustificate, fără să fie trași la răspundere.

securitate

Un protest împotriva decapitării profesorului Samuel Paty în Paris, octombrie. (NYT)

 

De asemenea, Franța are o cultură strictă de secularitate, separând instituțiile statului de religie. Această lege țintește în mod direct asupra unei anumite religii în speranța că noile reglementări vor ajuta să estompeze terorismul islamic din Franța. Limitarea libertăților religioase au o gravă conotație politică în societatea franceză, pentru că statul nu are absolut nici un fel de autoritate în a reglementa aceste drepturi.

Într-o perioadă în care pandemia a redus dramatic activitățile teroriste, Franța a fost lovită de 3 acte teroriste în doar câteva luni. În luna octombrie, un profesor care a arătat caricaturi ale Profetului Mohamed elevilor săi a fost decapitat, trei oameni au fost înjunghiați fatal într-o biserica din Nisa, iar în luna septembrie, doi oameni au fost înjunghiați în fața birourilor revistei Charlie Hebdo, ținta atacului terorist din ianuarie 2015, în care 12 oameni au fost uciși.

În urma acestor declarații privind legea securității, proteste au erupt pe străzile Franței, făcându-l pe Macron un președinte autoritar. Această lege ar putea oferi ofițerilor de ordine o serie de protecții și puteri, care nu ar putea fi ținute sub control. La finalul lunii noiembrie, un filmuleț a devenit viral, în care Michel Zecler, un producător de muzică de culoare era bătut cu bestialitate de patru polițiști albi. Un judecător i-a plasat sub urmărire penală pe cei patru și incidente violente au erupt, în care protestatarii s-au ciocnit cu forțele de ordine.

De asemenea, de când a venit la putere, Președintele Macron a înăsprit legile de imigrație. Procesul prin care imigranții pot aplica pentru azil este mult mai nefavorabil, atât cât și procesul de naturalizare și de luare a cetățeniei în Franța. Decizia luată în 2018, deși nu era în concordanță cu identitatea lui Macron, era un calcul politic necesar – Franța a înregistrat un record de peste 100.000 de imigranți în căutare de azil în 2018. În contextul în care partidul lui Marine Le Pen se definește ca fiind anti-imigrație, Macron trebuie să micșoreze diferențele dintre cei doi, dacă dorește să câștige un al doilea mandat în 2022.

Un viitor incert

Acest nou val de anxietate produs de ultimele atacuri teroriste ar putea fi un semn care să ateste că populația franceză își mută afiliațiile politice mai spre dreapta. Însă, Macron – un ministru al economiei în fosta administrație a președintelui socialist, François Hollande – este eminamente un om politic de centru. Legea securității împreună cu o altă reglementare care ar limita în mod explicit aspecte ale vieții musulmane, care urmează să fie dezbătută în Parlament, reconfirmă incredibila putere de influență dată de contextul politic.

Macron ținând un discurs în noaptea victoriei sale prezidențiale în fața Muzeului Luvru, aprilie 2017. (Pool)

 

Macron, care era perceput ca un salvator al idealurilor liberale din Europa, este criticat trei ani mai târziu că este un autocrat care încearcă să limiteze libertățile religioase într-o țară profund laică. Compromisuri și calcule politice sunt parte din viața unui demnitar, a unui șef de stat, a unui președinte.

Însă, există o linie fină între ce înseamnă să fii moderat în aceste derapaje cu privire la propria identitate politică și ce înseamnă să faci un pact Faustian pentru a câștigă niște alegeri. Depinde de Macron cum va decide să-și continue acest ultim an la cârma țării. Un lucru este sigur: alegerile prezidențiale din 2022 nu vor fi ușor de câștigat pentru actualul președinte francez.

Pentru alte analize True Story Project, puteți accesa: „Uniunea Europeană – un viitor incert” și „Rebeliunea iliberală: o creație UE?”.

 

Sursă foto: Getty Images

#Te-ar mai putea interesa și