close_icon
#Analize / Mălina Mîndruțescu

Economia în al doilea Lockdown

În ultimele luni, cazurile de Covid-19 au crescut într-un ritm alarmant, determinând nevoia unui nou lockdown. Dacă în vară am observat o relaxare a restricțiilor și o atmosferă mai lejeră cu privire la pandemie, sezonul rece ne-a întâmpinat cu niște cifre negre: peste 55 de milioane de oameni au fost infectați cu noul virus, iar mai bine de 1.3 milioane de oameni au fost răpuși ca urmare a infecției.

Costurile umane și sociale sunt insurmontabile. Însă, un aspect în mod special este cel care a îngrozit o lume întreagă: efectele economice ale pandemiei și felul în care acestea au degenerat, fiind cauza marilor boli sociale ale lumii.

Noi restricții

Începând cu toamna acestui an, un nou set de restricții a fost impus la nivel mondial. Marea Britanie a intrat într-un lockdown mai relaxat până la începutul lunii decembrie, Italia a carantinat regiunile cu cele mai multe cazuri, în Germania restaurantele și barurile sunt închise, iar oamenii au voie să socializeze cu cel mult 10 oameni, iar Franța, ca prima țară europeană care a înregistrat peste 2 milioane de cazuri a intrat într-un lockdown sever până la finalul lunii cel puțin.

Acest nou val de infecții se datorează unor fapte multiple – sezonul rece, gripa sezonieră, incapacitatea autorităților de a lua măsuri corespunzătoare și oamenii, care și-au pierdut răbdarea de a continua să respecte recomandările impuse de contextul pandemiei.

Impactul economic

Aceste noi restricții sunt extrem de nocive pentru activitatea economică. Carantinarea regională, regulile privind distanțarea socială și întreruperile de călătorie au perturbat lanțurile de aprovizionare, forțând companiile să-și pună angajații în șomaj tehnic sau să-i concedieze. Programele de subvenție ale guvernelor au ținut până acum multe companii deasupra liniei de plutire. Însă, aceste programe de susținere din partea statului nu sunt menite să țină la nesfârșit, iar odată cu terminarea acestora, viitorul economic va fi unul sumbru în următoarea perioadă.

Una din greșelile făcute de state în Marea Criză din 2008 a fost că guvernele s-au concentrat pe susținerea unui singur sector economic – cel financiar. Mai mult de 3 trilioane de dolari au fost injectați în sectorul financiar pentru a preveni căderea acestuia. Însă, guvernele au omis adevărata economie, eșuând să susțină oportunități de investiție, iar cetățenii au fost blocați în același sistem economic stricat, care perpetuează inegalitate.

pandemie

O vânzătoare de ziare în UK citește un ziar în UK în anii 80. Rata șomajului ajunsese la nivelul la care era în anii 30. Pandemia pare să producă cifre similare cu cele din 1980. (The Guardian)

 

Acum ne aflăm într-o criză diferită, care atinge toate domeniile de activitate. Însă, guvernele au șansa să susțină și să promoveze o economie sustenabilă și inclusivă. Anumite guverne deja au luat măsuri pentru a asigura o relație de simbioză cu mediul privat. De exemplu, Franța a hotărât să ajute industria aeriană și cea de automobile cu condiția ca acestea să reducă emisiile de carbon, sau Danemarca, care a refuzat să salveze afaceri de la faliment care foloseau paradisuri fiscale.

O poziție enunțată de anumiți economiști este că guvernele ar trebui să condiționeze susținerea din partea statului pentru a beneficia interesele cetățenilor. Ca urmare a cursei pentru găsirea unui vaccin, o încercare va fi ca statele să coordoneze parteneriate între mediul public și cel privat pentru a se asigura că odată ce un vaccin este găsit acesta să nu fie o monedă de negociere pentru a genera profit pentru industriile farmaceutice, ci să vină în ajutorul oamenilor în mod gratuit. Deși este puțin probabil, o abordare umanistă cu privire la economie ar fi o schimbare bine venită în negura pandemiei.

De asemenea, investiții mai ambițioase în sectorul de sănătate și în capacitățile sectorului public sunt absolut necesare, iar pandemia a dezvelit aceste nevoi și lipsuri care există la nivel structural.

Noi orizonturi?

Criza de Covid-19 ar putea fi percepută ca o oportunitate pentru a regândi întregul sistem capitalist. Anumite sectoare vor dispărea, unele vor fi extrem de lovite, iar altele se vor reorienta în acești noi parametrii în care navigăm cu toții viața post-Covid-19.

În acest nou context în care ne aflăm, o nouă abordare ar putea fi luată cu privire la cum înțelegem solvabilitatea. Statul și băncile ar trebui să se consulte mai îndeaproape, iar o procedură de a stabili prioritățile cu privire la ce merită să fie salvat și ce nu, ar putea fi introdusă.

Una din marile încercări ale statelor cu privire la starea economică în pandemie este frica endemică de inflație și creșterea datoriei naționale. Pandemia nu respectă granițe, statutul social, accesul la sistemul medical sau la educație. Cu atât mai mult, statele ar trebui să se axeze pe materia primă care le poate genera capital – proprii cetățeni.

În vremuri de criză, statul ar trebui să creeze condiții pentru ca cetățenii să poate prospera. Până acum, politicile monetare ale Băncii Centrale Europene și-au menținut angajamentul cu privire la susținerea economiilor. Acest efort trebuie dublat și de abordările fiscale ale fiecărui guvern în parte.

Dimensiunea economică a pandemiei nu rămâne neafectată de către cea socială. Rasismul, xenofobia, nativismul sau inegalitatea socială se numără printre comportamentele sociale care previn creșterea unei economii și a unei societăți sănătoase.

economie

Sursă foto: Chad Crowe (Times of India)

 

De asemenea, fondurile de redresare economică de 750 de miliarde de euro  puse la dispoziție de către Uniunea Europeană la începutul pandemiei ar trebui folosite cu cap de către statele membre. O abordare ar fi prioritizarea de investiții în zone care ar putea propulsa economia în diverse arii de creștere, precum educație, cercetare, digitalizare și cursuri de formare a forței de muncă. Concentrarea pe aceste zone ar fi o rampă de lansare și de ridicare socială pentru mulți oameni blocați în păturile de jos și în profesii care nu generează creștere, îmbunătățire și satisfacție.

Nu în ultimul rând, multe state au pășit cu stângul în abordarea lor privind pandemia. O strategie clară și de încredere pentru a restrânge, a izola și în cele din urmă a elimina virusul este imperios necesară. Aceasta nu este numai o obligație medicală, dar și o necesitate economică. Datorită eșecului de a limita răspândirea virusului în primul val sau în lunile ce au urmat, nivelul de încredere al cetățenilor în organele de autoritate a scăzut.

Într-un al doilea lockdown, guvernele trebuie să creeze o strategie de comunicare coerentă și transparentă, prin care măsurile și restricțiile care vor fi luate să fie explicate clar, argumentate prin date empirice, experți din domeniu și într-un mod calm și optimism. Pandemia nu va dispărea peste noapte, iar efortul colectiv este obligatoriu dacă dorim ca viața să revină la normal. Efortul este unul multilateral, multidimensional și multidisciplinar pentru a învinge o criză fără precedent.

Pentru alte analize True Story Project despre economie, puteți accesa “Cum vaccinăm economia? – Bursa, Pfizer & Alegerile prezidențiale” și “Economia SUA – 5 direcții care influențează votantul american”.

Sursă foto: Getty Images

#Ultimele buletine de știri

#Te-ar mai putea interesa și