Verifica Menajeria de Fake News Apasa Aici! Verifica Menajeria de Fake News Apasa Aici! Verifica Menajeria de Fake News Apasa Aici! Verifica Menajeria de Fake News Apasa Aici! Verifica Menajeria de Fake News Apasa Aici! Verifica Menajeria de Fake News Apasa Aici! Verifica Menajeria de Fake News Apasa Aici!
close_icon
#Analize / Ovidiu Achim

Doomscrolling – frica ce fascinează

Pandemia de Coronavirus și, apoi, războiul din Ucraina au lăsat în urmă imagini macabre, prezentate de știri (adevărate sau false) deseori alarmiste, provocatoare de anxietate și frici iraționale. A apărut, însă, un fenomen de neînțeles. Contrar instinctului de repulsie, oamenii par să își dorească să „consume” tot mai multe astfel de știri, într-un amestec intens de frică și fascinație.

Doomscrolling, un cuvânt compus de la verbul englezesc to scroll, omniprezent astăzi în jargonul internetului, și substantivul doom, care amintește de Apocalipsă, de Judecata de apoi, de distrugere. Speriați de actualități și, totodată, curioși, pierdem ore în șir scrolând pe fluxul rețelelor de socializare, căutând titluri și imagini, care, în mod paradoxal, ne și alimentează, ne și satisfac curiozitatea (și fricile).

Atracția noastră pentru acestea nu se oprește, însă, aici, ci pare că își are originea în felul în care noile medii de diseminare a informației ne exploatează slăbiciunile și fricile atavice.

Fascinația pentru macabru există „de când lumea”, de la tragedia greacă, până la romantism și mult după aceea, cultura încercând să reprezinte felul în care putem fi, în același timp, îngroziți și fascinați de mister și necunoscut. Setea cu care urmărim știrile de la ora 5 sau tentația de a privi un îngrozitor accident auto pot fi încadrate în aceeași categorie, făcându-ne să înțelegem că, deși termenul este nou, rețelele de socializare nu au făcut nimic altceva decât să preia rolul pe care îl jucase, până acum, televizorul.

Totuși, spre deosebire de programele de știri, limitate la câteva zeci de minute, fluxurile de noutăți de pe Facebook sau alte platforme ne lasă impresia că sunt infinite, că ne pot hrăni în fiecare clipă curiozitatea și frica.

Scrolăm în gol, cu orele, zi și noapte. Și pare că ne liniștește, furându-ne atenția pentru câteva (zeci de) minute. Cu toate acestea, specialiștii ne spun altceva. Un studiu realizat în Germania indică o legătură directă între anxietate, frică și depresie și orele petrecute pe noile medii de informare.

Pamela Rutledge, directoarea Centrului de Cercetare în Psihologia Media din California, observa că termenul doomscrolling „doar descrie nevoia compulsivă de a încerca să primim răspunsuri atunci când ne este frică”. Cu alte cuvinte, scrolăm din frică de necunoscut și din nevoia de a-l cunoaște. Cunoscând actualitatea, credem că vom fi mai pregătiți pentru ea, măsurându-ne viitorii pași.

Nu putem trăi izolați de lumea înconjurătoare, iar știrile ne ancorează în aceasta. Dacă cititul știrilor este o necesitate, doomscrolling-ul este forma sa devenită compulsivă, uneori chiar o adicție. O sesiune de citit știri poate degenera ușor într-o încercare disperată de a aprofunda un anumit subiect și de a găsi răspunsul la o întrebare care ne chinuie și ne sperie.

doomscrolling

Sursă foto: DNA India

 

Iar, foarte adesea, această spirală doar se adâncește, apărând mereu alte și alte întrebări, ca, spre exemplu, în timpul pandemiei, când mulți dintre noi încercau în fiecare zi să înțeleagă mai bine virusul și situația din lume și ajungeau să își inducă senzația de panică. Informația ne dă un sentiment de putere, dar expunerea repetată la factorii declanșatori de frică stârnește un răspuns emoțional puternic. Uneori, prea puternic.

Katharsis­-ul ar putea fi, iarăși, răspunsul. Senzațiile de frică și neputință pe care le încercăm citind și văzând reportaje privitoare la evenimentele tragice din jurul nostru sunt alternate de o senzație de eliberare. În final, când înțelegem că ceea ce vedem sau citim nu ni se întâmplă nouă, ne reevaluăm poziția de simplu privitor.

Am scrolat din confortul canapelei, al biroului, mașinii sau al liftului blocului nostru și nu ne-am aflat la fața locului. Ne punem în locul victimelor și constatăm că noi suntem bine. Și asta ne calmează.

Pandemia și războiul din Ucraina au amplificat consumul de știri alarmiste, iar tragicul a devenit, ușor, senzațional. Ultimii doi ani au schimbat, poate, modul în care ne raportăm la știri, dorindu-ne acum ca acestea să trezească în noi adevărate emoții. Mai mult ca înainte, jurnaliștii exploatează acest lucru prin titluri care ne fură ochii și ne incită curiozitatea.

Amenințarea unui virus sau a unui război ne înfricoșează, dar ne trezește în același timp o curiozitate aparte, pe care autorii știrilor știu să o recompenseze. Însăși structura rețelelor de socializare permite acest lucru, prin mecanismele lor care ne fac să petrecem cât mai mult timp scrolând – un flux infinit de noutăți și un algoritm care ne cunoaște deja interesele.

Recompensele variabile fac doomscrolling-ul să fie, asemeni jocurilor de noroc, și mai captivant. Știrile triste sunt urmate de videoclipuri cu căței și pisici sau de declarații dătătoare de speranță, ceea ce ne dă curajul să citim în continuare, descordându-ne pentru câteva clipe.

Expunerea la un flux continuu de știri anxiogene poate însemna chiar că mintea noastră ajunge să funcționeze ca un astfel de flux, de griji și frici, creând o senzație generalizată de anxietate. Efectele pe care doomscrolling-ul le poate avea pe termen lung asupra sănătății noastre mintale sunt îngrijorătoare: stres, anxietate, depresie. Observăm că ne face rău, dar alegem să continuăm, din curiozitate sau sperând, poate, că la capătul actualității tragice există și speranță.

Dacă v-a plăcut acest articol marca True Story Project, vă recomandăm și altele asemănătoare, precum: Elon Musk și Starlink, internetul prin satelit sau Lying flat: stând tolănit în fața provocărilor tehnologice.

 

Sursă foto: Cybersmile

#Ultimele buletine de știri

#Te-ar mai putea interesa și