Verifica Menajeria de Fake News Apasa Aici! Verifica Menajeria de Fake News Apasa Aici! Verifica Menajeria de Fake News Apasa Aici! Verifica Menajeria de Fake News Apasa Aici! Verifica Menajeria de Fake News Apasa Aici! Verifica Menajeria de Fake News Apasa Aici! Verifica Menajeria de Fake News Apasa Aici!
close_icon
#Analize / Mădălina Voinea

Dependența de gazul rusesc – adevăr sau mit?

În plină criză energetică europeană și în focul tensiunilor dintre Rusia și Ucraina, mitul Kremlinului atotputernic a revenit în forță. De data aceasta, avem parte de un aflux de știri, atât pe plaiurile mass-mediei online românești, cât și la nivel european, în care aflăm că suntem la mâna Rusiei.

Discuțiile legate de decuplarea de gazul rusesc sau măcar construirea unor alternative sunt întâlnite de scepticism, pe bună dreptate, tranziția n-ar fi una facilă. De aici până la catalogarea drept imposibilă este cale lungă și necesită o analiză contextuală. Fiecare stat membru are o dependență diferită față de gazul rusesc.

De această dată România este de partea fericită, având un import de maxim 20% din Rusia. Alte state membre precum vecinii bulgari, nu sunt în această situație fericită. Aici adevărata provocare pentru construirea unei soluții pe termen lung este mobilizarea întregii Uniuni Europene înspre direcția comună, independența față de gazul rusesc.

import gaze

Sursă foto: Bruegel

 

Situația României – Cum am ajuns de la 2% la aproape 20% importuri rusești

În România, situația stă mult mai bine decât în majoritatea Uniunii Europene, în cazul dependenței de gazul rusesc. Media importului din Rusia este între 10-15%, deși maximum înregistrat a fost de 20% din consumul total. În 2015 însă, doar 2% din consumul de gaze naturale era importat din Rusia. Cum am ajuns aici? Din clasica incompetență a companiilor de stat administrate politic, ignorând nevoia unui plan pe termen lung.

Scăderea producției interne de gaze și creșterea cererii au condus la o mai mare dependență de importurile rusești, ajungând la peste 12% în 2018. Ulterior,din cauza modificării disproporționate a impozitării sectorului gazelor, creșterea presiunii fiscale impusă de OUG 114/2018 a acționat ca un factor de descurajare pentru producția internă de gaze natural și pentru investiții.

Cu toate acestea, situația nu este nici pe departe dramatică. Știrile care raportează o creștere de 60% a importului de gaze din Rusia, uită să menționeze contextul în care ele reprezintă maximum 20-24% din consumul nostru intern.

Vremea bună bate primejdia rea, în cazul ăsta, dependența de Rusia

Un alt factor pe care trebuie să-l luăm în considerare este dependența importurilor de temperaturile de afară, în anumite perioade ale anului, mai exact iarna. importurile cresc. Atunci producția națională a României devine insuficientă și suntem nevoiți să recurgem la importuri.

Chiar și în această situație de criză, în octombrie 2021, România avea cel mai mic preț al gazului din UE pentru consumatorii industriali și al doilea cel mai mic preț al gazului pentru consumatorii casnici.

Potențialul României este unul fantastic în a rămâne cel mai mare producător de petrol și gaze (O&G) din Europa Centrală și de Est și are potențialul de a domina piața europeană de O&G ca urmare a descoperirilor din Marea Neagră și după BREXIT.

Producția onshore de petrol și gaze naturale în România este asigurată de producători tradiționali precum Romgaz SA, OMV Petrom SA, Amromco Energy SRL, Mazarine Energy România, Raffles Energy SRL și Stratum Energy România. Pe termen lung însă, nu vom mai avea suficiente reusurse pentru a ne menține acest statut privilegiat.

Trebuie să acționăm urgent pentru a începe proiectul Neptun Deep, mai exact exploatoarea din Marea Neagră. Gazele din Marea Neagră sunt o resursă strategică pentru România și orice întârziere amenință securitatea energetică a României și duce la creșterea importurilor de gaze. Fără Neptun Deep, importurile de gaze pot crește până la 50% din consum în 2030.

România este unul dintre statele membre care face eforturi ca UE să recunoască energia nucleară și gazele drept naturale investiții de tranziție pe calea către neutralitatea climatică până în 2050. Exploatarea din Marea Neagră este preconizată să înceapă în 2026, după întârzieri care au determinat Exxon să plece de pe piața românească și să abandoneze proiectul. Ca de obicei, resurse avem, oportunitatea de a o face din plin, acum voința și mobilizarea politică trebuie să apară pentru a evita o problemă rusească în România.

Situația Uniunii Europene – Cât de mult diferă peisajul dependenței de la un stat membru la altul?

Atâta timp cât gazul natural rămâne esențial pentru încălzire și utilizări industriale, Europa va trebui să susțină priorități lipsite de farmec, cum ar fi creșterea eficienței energetice, îmbunătățirea infrastructurii de gaze naturale lichefiate și, în special, extinderea capacității de stocare a gazelor, care rămâne neuniformă pe continent și îngreunează construirea unor depozite pe timp de vară, când prețurile sunt mai mici.

productie domestica

Sursă foto: Bruegel

 

Sursa Statista – 2021

Nu ne putem rupe dependența de gazul rusesc peste noapte, dar putem evita să devenim captivi, într-un context conflictual în care trebuie să acționăm.

Gazul rusesc este atractiv pentru că de obicei este ieftin și aproape întotdeauna disponibil. Economiile de top ale blocului închid centralele pe cărbune, iar energia nucleară a fost abandonată de țări precum Germania din planurile pentru viitor, până anul acesta. Pe de altă parte, depozitele de gaze sunt o problemă disproporționată care împiedică abordarea unei strategii unitare.

Țări precum Belgia, Spania și Portugalia se confruntă cu o capacitate scăzută de stocare, la fel ca și Marea Britanie, care nu mai face parte din UE și și-a închis singurul său mare depozit de stocare a gazelor.

Nord Stream 2 – Compromisul pe care Germania nu este dispusă să-l facă?

În ecuația rămâne întrebarea disponibilității țărilor europene de a se mobiliza și de a acționa împreună. Fără doar și poate este posibil să nu avem opțiunea de a ne vedea propriul interes în lunile următoare și să fim obligați să acționăm unitar. Soluția cea mai la sigură este ca Uniunea Europeană să se pregătească împreună pentru a renunța la Rusia, chiar dacă acest scenariu rămâne doar un plan.

Conducta Nord Stream 2 recent finalizată, care transportă gaz rusesc direct în Germania prin Marea Baltică poate fi folosită drept o monedă de negociere diplomatică. În timp ce proiectul a dat Rusiei prea multă influență asupra Europei, la fel poate funcționa ca un factor de descurajare pentru Rusia în invadarea Ucrainei.

Responsabilitatea presupusă a Germaniei, principalul avocat european al proiectului este relativă. Uniunea Europeană trebuie să lase soluțiile cu jumătăți de măsură și să accepte realitate în care ne-ar fi mai bine, mai scump termen scurt, dar mai sigur, fără gaz rusesc. Dar, având în vedere integrarea constantă a piețelor naționale de gaze din Europa, acest lucru are nevoie de timp. Într-o piață integrată, orice acțiune ar trebui realizată la nivelul UE.

Pentru  a determina ce măsuri ar trebui luate, este important să recunoaștem că Nord Stream 2 nu este atât de semnificativ pe cât este adesea descris. Pe termen lung, conducta va avea un impact redus asupra securității energetice a Europei. Timpul tranziției verzi nu este însă suficient, trebuie să căutăm alternative.

Alternativele pe termen lung – Încotro ne putem uita?

Întrebarea nu este dacă există alte surse de gaz, ci cât de scump suntem dispuși să le construim, cel puțin pe termen scurt. Orientul Mijlociu și Africa de Nord sunt pline de gaze naturale. Algeria și Qatar reprezentau deja 8% și, respectiv, 5% din importurile de gaze naturale ale Europei în 2019. Ce-i drept, criza energiei ne-a pus față în față cu o constatare inconfortabilă, concurența din Asia care își crește consumul de la an la an.

Cererea în America Latină aproape sa dublat în ultimul an, China înregistrând creșteri la rândul ei. Întrucât majoritatea gazelor asiatice sunt achiziționate pe baza unor contracte pe termen lung, o practică abandonată de Europa pe măsură ce a liberalizat piețele de gaze, Europa se află mai expusă la prețurile ridicate de astăzi preferând contractele spot.

Conducta Trans-Adriatică, a intrat în funcțiune anul trecut și încearcă să fie una dintre opțiunile de diversificare a portofoliului european. În prezent, are capacitatea de a transporta anual în Europa aproximativ 10 miliarde de metri cubi (bcm) de gaz din zăcământul Shah Deniz din Azerbaidjan. Aceasta reprezintă doar o mică parte din nevoile noastră, însă reprezintă o direcție pe care trebuie să o continuăm.

Interconectorul Grecia-Bulgaria, ar însemna că 33% din cererea de gaz a Bulgariei ar fi acoperită cu gaze din Azerbaidjan. Alte proiecte planificate în prezent includ o conductă lungă de 1.900 km care leagă Israelul de Europa, care ar putea furniza încă 20 de miliarde de metri cubi pe an.

Cealaltă față a monedei – Cât de mult contează banii europeni pentru Rusia?

Europa nu este doar principala piață a Rusiei pentru exporturile sale de petrol și gaze naturale ci, prin extensie, Europa este principala sa sursă de venituri. Exporturile totale ale Rusiei au ajuns la 489,8 miliarde de dolari în 2021. Dintre acestea, țițeiul a reprezentat 110,2 miliarde de dolari, produsele petroliere 68,7 miliarde de dolari, 54,2 miliarde din gaze naturale prin conducte și 7,6 miliarde de dolari gaze naturale lichefiate.

Ceea ce contează pentru Rusia sunt banii, iar marea sa vulnerabilitate este dependența sa puternică de veniturile din energie. Veniturile din energie au fost aproape 60% din toate bunurile și serviciile pe care Rusia le vinde.

Gazul pe care îl consumăm la nivel european  are un număr limitat de alternative, pe care nu le-am explorat la potențialul maxim. Există posibilitatea de a rupe monopolul Rusiei în țările dependente istoric de gazele, precum Bulgaria și statele baltice, dar cu sacrificii pe termen scurt si presiuni politice greu de combătut.

Adăugarea de surse alternative la portofoliul european, precum energia nucleară, favorizată de Franța – ar putea diversifica și mai mult aprovizionarea cu energie a Europei până când promisiunea surselor regenerabile va ajunge din urmă cu cererea.

Vă invităm să citiți și analizele Este Energia Nucleară Soluția Pentru Schimbările Climatice?

și Politizarea crizei energetice – UE va strânge cureaua.

 

Sursă foto: Getty Images

#Ultimele buletine de știri

#Te-ar mai putea interesa și