close_icon
#Analize / Alina Inayeh

De la Tripoli la Baku cu oprire in Stepanakert (o privire geopolitică asupra conflictului din Nagorno Karabach)

Cum s-a ajuns la actualele violențe din Nagorno – Karabach

Politica teritorială și etnică a lui Stalin din anii ’30 a creat o republică autonomă cu populație majoritar armeană pe teritoriul Republicii Sovietice Azerbaijan. La destrămarea URSS, Armenia a revendicat acest teritoriu, iar populația armeană de aici a cerut secesiunea de Azerbaijan. A început astfel războiul din Nagorno-Karabach și, după încetarea focului, un conflict încă nerezolvat trei decade mai târziu.

Sursă foto: Modern Diplomacy

 

Actuala reîncepere a violențelor nu este o surpriză, reizbucnirea conflictului a fost întotdeauna nu doar o posibilitate, ci și o acțiune anticipată. Nici nu avea cum să fie altfel, întrucât:

  1. Grupul de la Minsk, în cadrul căruia se desfășoară negocierile între Armenia și Azerbaijan, a mers în aceste trei decenii pe soluția “păcii negative” – fiind preocupați de conținerea și nu de rezolvarea conflictului. Obiectivele au fost mereu negative – să nu reizbucnească războiul, să nu fie pierderi de vieți omenești. Nici unul dintre co-președinții Grupului (SUA, Rusia și Franța) nu a împins spre o “pace pozitivă” – construirea unei soluții permanente a conflictului, care să implice pregătirea populației atât azere, cât și armene pentru pace și o deschidere spre compromis.
  2. Presiunile politice interne atât în Armenia cât și, mai ales, în Azerbaijan au crescut că urmare a crizei economice actuale. Azerbaijan se confruntă cu o criză economică datorată scăderii prețului la petrol, de care economia azeră, bazată exclusiv pe exportul de hidrocarburi, este dependentă. Președintele Alyiev are nevoie să își mențină imaginea și autoritatea prin acțiuni salutate de public – și Nagorno Karabach rămâne prioritar pentru populația azeră (ca, de altfel, și pentru cea armeană, atitudini alimentate generos de oamenii politici de-a lungul celor 30 de ani de conflict).
  3. Și în Caucazul de Sud, ca de altfel la nivel mondial, izolarea Statelor Unite și dezangajarea sa strategică au creat un vid și au afectat echilibrul geopolitic, oricum fragil. Statele Unite au avut o relație privilegiată cu Azerbaijan și, astfel, o oarecare influență asupra acestuia, fiind și co-președinte al Grupului de la Minsk.

De ce este diferit acest episod violent de cele anterioare

Conflicte armate, de mică anvergură, au avut loc în mod regulat de-a lungul celor 243 de km de graniță între Azerbaijan și Republica Artsakh (republica auto-proclamată care include și Nagorno Karabach) în ultimele trei decenii. Acesta, însă, este diferit atât prin intensitatea luptelor (care au clamat deja peste 240 de victime), cât, mai ales, prin implicarea directă a unui actor extern – în acest caz, Turcia. Deși Turcia a susținut întotdeauna Azerbaijanul, cu care împarte originea turcică, nu s-a implicat niciodată direct în conflictul din Nagorno Karabach. De această dată Erdogan o face, nu doar prin declarații de susținere fără echivoc, ci și prin aducerea de luptători din Siria de partea Azerbaijanului.

O astfel de implicare directă este fără precedent și alimentează conflictul.

Care este miza pe termen scurt?

Azerbaijanul urmărește schimbarea situației pe teren, pentru a putea reintra în negocieri de pe această nouă poziție. Este tactica “salamului”, când o țară cucerește un teritoriu bucată cu bucată, consfințindu-și de fiecare dată noua poziție printr-o reintrare oficială în negocieri cu un status-quo astfel modificat. Dată fiind geografia Nagorno Karabach cucerirea sa totală, dintr-o bucată, ar implica un efort militar, inclusiv cu costuri umane ridicate, pe care Azerbaijanul nu și-l poate permite.

Sursă foto: Republic World

 

Implicații geopolitice

În afara Turciei mai există un actor extern foarte vizibil în acest conflict – Rusia. Având relații bune cu ambele părți în conflict, deși o relație privilegiată cu Armenia, Rusia a jucat până acum un rol de echilibrare a relațiilor. O  implicare a sa directă, militară, în favoarea Armeniei este, însă, greu de crezut, Dacă acest lucru, totuși, s-ar întâmpla, am asista la un război între Turcia și Rusia, prin intermediari, război pe care nimeni nu și-l dorește.

Dar cea mai importantă implicație geopolitică este extinderea strategică a regiunii Mării Negre – de la Marea Caspică până la Mediterana de Est. Nu mai putem vorbi de securitatea regiunii fără a ne referi la întreg acest areal și nu mai putem vorbi izolat despre conflictele din Siria, Libia și Nagorno Karabach. Actorii implicați (Rusia, Turcia, UE și, când vor reveni, SUA) sunt aceiași, amenințările sunt aceleași și vulnerabilitățile asemănătoare. Atât NATO, cât și UE vor trebui să îmbrățișeze acest concept și să își adapteze strategiile și politicile în consecință.
Sursă foto: The National Interest

#Ultimele buletine de știri

#Te-ar mai putea interesa și