Verifica Menajeria de Fake News Apasa Aici! Verifica Menajeria de Fake News Apasa Aici! Verifica Menajeria de Fake News Apasa Aici! Verifica Menajeria de Fake News Apasa Aici! Verifica Menajeria de Fake News Apasa Aici! Verifica Menajeria de Fake News Apasa Aici! Verifica Menajeria de Fake News Apasa Aici!
close_icon
#Analize / Mădălina Voinea

Cursa pentru Lună la 52 de ani de la Apollo 11

Au trecut 52 de ani de când echipajul condus de celebrul Neil Armstrong punea capăt unei lungi și intense curse pentru aselenizare contra Uniunii Sovietice. Războiul Rece a reprezentat, probabil, cea mai înfloritoare perioadă pentru explorarea spațială, fiind dominată de inovație tehnologică nemaivăzută ce a culminat cu succesul misiunii americane.

Astăzi suntem din nou martorii unei noi curse pentru spațiu, ce are un obiectiv mult mai mare și mai important pentru viitorul umanității, anume planeta Marte. Însă, până la momentul unei misiunii propriu-zise cu acest obiectiv, exist un pas mare în față ce trebuie bifat înainte: crearea unei baze lunare operațională.

În acest moment, cursa pentru crearea acestei baze are în vizor SUA și China care luptă cot la cot pentru a fi prima care reușește această performanță. Drept urmare, vrem să aruncăm o privire mai detaliată asupra stadiului acestei curse, dar mai ales asupra șanselor pe care NASA le are și a modului în care agenția americană abordează proiectul.

De ce este Luna atât de importantă?

Există motive științifice și tehnologice pentru a merge și pe Lună. Observatoarele din partea îndepărtată lunară – protejate de strălucirea pământului și de emisiile radio pământești – ar fi mai puternice și ar vedea mai departe decât telescoapele de pe suprafața planetei.

Și, deși NASA a fost cunoscută pentru a vinde excesul comercial al spin-off-urilor din programul spațial, nu se pot nega deceniile de dovezi că tehnologia s-a dezvoltat mult mai alert atunci când călătoriile spațiale au avut aplicații terestre: sticlă rezistentă la zgârieturi; baterii ușoare, cu stocare ridicată, care fac posibile instrumentele fără fir; spumă cu memorie și țesătură ignifugă; și, cel mai semnificativ, navigarea GPS a avut toate originile în sistemele concepute pentru explorarea spațiului.

Beneficiile viitoare ar putea include aplicații în inteligență artificială, senzori biometrici și controlul traficului aerian, precum și îngrășăminte pentru culturi și LED-uri de seră adaptate de la sistemele aflate în curs de dezvoltare pentru înființarea unei agriculturi din altă lume.

resurse luna

Sursă foto: BBC

 

Apoi, există și faptul că orice drum către Marte probabil va folosi luna ca popas. Găzduirea unei lumi aflate la doar trei zile de Pământ este cel mai bun mod de a testa infrastructura de susținere a vieții care ar fi necesară pe un Marte mult mai îndepărtat – și mult mai puțin steril -.

Toți concurenții lunari au aceeași țintă: polul sudic. Craterele sudice, aruncate în umbră permanentă, găzduiesc depozite abundente de gheață, care ar putea fi folosite pentru a susține oamenii și culturile lor. Apa poate fi descompusă în oxigen, care poate fi apoi folosit ca atmosferă pentru echipaje, și hidrogen, care – recombinat cu oxigenul – poate produce un combustibil pentru rachete simplu, puternic și curat.

Nimic din toate acestea nu se află la îndemâna tehnologiei actuale, dar de când ultima misiune lunară Apollo s-a întors acasă în 1972, programul spațial echipat de NASA a urmărit obiective mult mai restrânse, mulțumindu-se cu vâslitul pe orbita joasă a Pământului. Și de când programul navetei spațiale a NASA s-a oprit în 2011, SUA nici măcar nu au avut propriul său mod de a duce astronauții în spațiu, cumpărând în schimb locuri – la 80 de milioane de dolari pe călătorie dus-întors – la bordul navei spațiale rusești Soyuz.

Cum arată cursa acum?

În anii 1960 America a început în dezavantaj. Uniunea Sovietică a lansat primul satelit în spațiu în 1957 și primul om în 1961. Dacă cursa spațială presupunea intrarea pe orbită și demonstrația unei capacități militare și tehnologice superioare, Uniunea Sovietică câștigase deja. O parte din geniul lui Apollo a fost să redefinească cursa ca fiind una către Lună.

Faptul că pentru a ajunge pe Lună era necesară o rachetă mult mai puterincă a însemnat că tehnologia mai limitată care a permis Uniunii Sovietice să preia conducerea pe orbita Pământului nu mai conta pentru mult. Ambele părți aveau nevoie de o capacitate fundamental nouă. America a fost cea care, printr-un efort remarcabil și extrem de costisitor, a construit cu succes această capacitate sub forma lui Saturn V.

Când, la începutul acestei călătorii, președintele John F. Kennedy a spus Congresului că dorința Americii de a merge în spațiu nu era guvernată de eforturile altora, nu era deloc sincer. Eforturile Uniunii Sovietice au fost fundamentale pentru raționamentul programului. Una din diferențele dintre epoca rivalității lunare și aceasta, însă, este că statul Chinez pare să fie la înălțimea idealului lui Kennedy. Încearcă să construiască un set similar de capabilități – și astfel să ajungă din urmă într-o oarecare măsură – și să își satisfacă propriile nevoi naționale, indiferent dacă sunt definite în termeni militari și economici sau, mai nebulos, în termeni de prestigiu.

China este capabilă să lanseze în mod obișnuit sateliți de toate dimensiunile pe care îi folosește pentru propriile sale servicii de comunicații, recunoaștere și informații și, de asemenea, îi pune la dispoziția țărilor terțe. Anul trecut a finalizat un sistem de navigație prin satelit, Beidou, care este un rival global la sistemul GPS pe care America l-a introdus inițial în anii 1980 și la cele mai recente sisteme Glonass și Galileo dezvoltate de Rusia și, respectiv, de Europa.

Roverul pe care China l-a aterizat pe Marte în luna mai a fost mult mai mic și mai puțin capabil decât cele mai recente rover-uri trimise de America acolo. Dar nici o altă țară nu a reușit încă o astfel de ispravă. Stația spațială modulară pe care China o asamblează în prezent pe orbita joasă a Pământului este mult mai modestă decât Stația Spațială Internațională la care au colaborat America, Canada, Europa, Japonia și Rusia. Dar este o întreprindere mai ambițioasă decât oricare dintre acele puteri, altele decât America sau Rusia, ar putea să o facă singură.

racheta nasa spacex

Sursă foto: SpaceX

 

Cursa din interiorul cursei

SpaceX a câștigat contractul Artemis de 2,9 miliarde de dolari în aprilie, depășind ofertele atât ale Blue Origin, cât și ale unei unități a Leidos Holdings Inc. din Virginia, care oferă servicii științifice și tehnologice. Aranjamentul a extins relația SpaceX cu NASA, care deja contractează rachetele sale Falcon 9 pentru a transporta astronauți și marfă la Stația Spațială Internațională.

NASA a stabilit că prețul licitației Blue Origin pentru contractul lander s-a ridicat la 5,99 miliarde de dolari. Potrivit scrisorii lui Bezos către NASA, diferența dintre oferta mai mare a Blue Origin și cea SpaceX s-ar reduce, însă s-ar putea să nu se închidă complet.

La doar 3 luni de la licitația inițială, Blue Origin a declarat că va acoperi până la 2 miliarde de dolari pentru primii doi ani de producție a unui lander, renunțând la plăți în primii doi ani dacă NASA va acorda companiei proiectul. Compania se oferă, de asemenea, să dezvolte și să lanseze o misiune pathfinder pe cheltuiala sa, precum și să lucreze cu NASA la un contract cu preț fix, care ar elibera agenția spațială de orice costuri suplimentare.

Oferta ar putea face ca un contract cu Blue Origin să fie o opțiune mai ieftină decât unul cu firma Elon Musk. NASA a fost nevoită să suspende contractul în mai, după ce compania lui Bezos a depus o plângere împotriva contractului de 2,9 miliarde de dolari, numindu-l „nedrept”. În umă cu câteva zile, Biroul de Responsabilitate al Guvernului SUA a respins plângerea Blue Origin al lui Jeff Bezos, deci ne putem aștepta la o reluare a proiectului în următoarele săptămâni.

Într-o scrisoare deschisă către administratorul NASA, Bill Nelson, Bezos și-a subliniat dorința de a menține competitiv programul Human Landing System, solicitând NASA să aleagă două companii pentru a construi navete care să ducă astronauții pe Lună în loc de una singură. Înainte de a selecta un singur câștigător al concursului, NASA a acordat contracte de 10 luni către SpaceX, Blue Origin și Dynetics pentru a începe lucrul la landers lunare, astfel încât agenția să poată alege dintr-o varietate de opțiuni.

bezos blue origin

Sursă foto: Business Insider

 

Concluzii

De această dată, este posibil ca America să ajungă în schimb pe Lună susținând aspirațiile unor antreprenori geniali și hotărâți, valorificând capacitățile pe care le oferă. Promite să fie un mod de explorare mai eficient, dar ar putea fi și începutul a ceva mai mult. În timp ce Musk visează ca navele sale stelare să-i ducă pe coloniști pe Marte, Bezos vorbește despre utilizarea resurselor din Lună pentru a construi noi industrii în spațiu (cum ar fi generarea de energie electrică, extracția de asteroizi sau producția de noi materiale exotice).

Este o viziune împărtășită de entuziaștii chinezi, precum locotenentul general Zhang Yulin, care lucrează într-o parte a Armatei Populare de Eliberare dedicată operațiunilor spațiale și cibernetice. Realizarea acestuia, dacă se va întâmpla, poate oferi un răspuns cu adevărat dramatic la întrebarea despre ce sistem poate răspunde mai bine provocărilor viitorului.

 

Sursă foto: SCMP

#Ultimele buletine de știri

#Te-ar mai putea interesa și