close_icon
#Analize / True Story Project

COVID-19 și creșterea imunității economice

Criza Coronavirus a devenit una din cele mai puternice crize mondiale. Dincolo de impactul direct asupra sănătății populației, COVID 19 creează efecte economice, sociale și geopolitice, unele evidente și imediate, altele încă neclare și pe termen lung. Discuțiile actuale se axează aproape exclusiv pe analiza fenomenului epidemiologic și medical. Fără a diminua importanța acestuia, TSP vă aduce în dezbatere celelalte aspecte ale crizei Coronavirus, printr-o serie de analize ale acestora, precum și a politicilor ce se impun pentru conținerea crizei și adaptarea la efectele sale. 

Continuăm seria de articole despre criza Coronavirus cu o analiză scrisă de Roxana Voicu-Dorobanțu.

Lebădă neagră sau nu, epidemie sau pandemie, situația referitoare la COVID-19 este disruptivă societal și economic, la o scară cu care generația actuală nu s-a mai confruntat. Sentimentul de “august 1939” al lunii februarie 2020 a fost înlocuit abrupt de o stare greu de identificat pentru un individ care a existat până acum în lumea modernă a globalizării și internetului. Inflația de informație referitoare la contextul global, național, local, personal, tendința naturală de concentrare pe instinctul de supraviețuire corelată cu raționalitatea de a ține în minte și interesul comunității, echilibrul dintre propunerea unor măsuri restrictive drastice și acceptarea voluntară a limitării unor libertăți se dovedesc a fi greu de decelat.

Sunt însă o serie de aspecte de luat în considerare, cu precădere dintr-o perspectivă a riscurilor, care să sprijine în această decelare și în limpezirea unor ape tulburi:

Tocmai despre această reziliență pe care societățile care s-au confruntat destul de recent cu penurie o au într-o doză mai mare, este necesar să vorbim; și, mai ales, despre această reziliența economică.

Trăim în aceste zile într-un context în care devine complicat pentru un individ să fie în zona de confort și să estimeze cu un grad de încredere mare probabilități legate de siguranța personală, de sănătatea sa și a familiei, de accesul la servicii și produse cu care a fost obișnuit aproape toată viața, de capacitatea proprie de reziliență sau de capacitatea sistemică de a-i asigura încrederea. Ca regulă, mersul bun al economiei este mână în mână cu sănătatea fizică a societății. O comunitate bolnavă nu poate genera creștere economică, deoarece deciziile nu sunt în context de risc, iar capacitățile sunt limitate.

Sunt greu de estimat efectele economice ale acestei situații pe termen mediu și lung: este de presupus că efectul asupra economiei chineze, locomotivă a creșterii globale, va fi semnificativ, dar temporar (cu atât mai mult cu cât la data scrierii acestui text, semnalele din partea Chinei sunt că au reușit limitarea epidemiei). Volatilitatea indusă de incertitudine pe piețele financiare pare a aduce în concret mult anunțata perioadă de contracție, normală în ciclul economic, chiar dacă la acest moment nu suntem în situația a două trimestre de scădere economică, caracteristice unei recesiuni. Limitările voluntare la călătorii, scăderea intensității logisticii internaționale, reducerea producției în zonele afectate (cu precădere China și Italia) aduc și efecte pe termen mediu. Dacă pentru China situația pare a avea o probabilitate estimabilă de rezultat pozitiv, în cazul Italiei (care se află la o creștere de doar 0,2% din PIB) nu se poate spune la fel.

Există însă câteva certitudini:

Aceste certitudini duc înspre o aterizare mai sinuoasă, dar, mai ales, înspre o schimbare de atitudine: conștientizarea lipsei de reziliență personală și societală este un declanșator important pentru acțiuni punctuale la nivel individual (cum ar fi dezvoltarea de abilități concrete – gătitul, de exemplu sau achiziționarea unui sistem propriu de generare de energie electrică) și presiune socială pentru acțiuni concertate la nivel național și supranațional (cum ar fi creșterea flexibilității și redundanței lanțurilor de valoare).

Și, să nu uităm: spălatul pe mâini va fi conștientizat ca intrând în categoria gesturilor necesare pentru supraviețuire, nu va fi doar o dovadă a educației.

Așadar, informați-vă din surse de încredere și spălați-vă des pe mâini!

Roxana Voicu-Dorobanțu este conferențiar la Academia de Studii Economice din București și Director Executiv al Centrului de Excelență în Comerț Exterior.

Sursă foto: The Next Web

#Ultimele buletine de știri

#Te-ar mai putea interesa și