Conflictele teritoriale dintre Armenia și Azerbaidjan pun în pericol nu numai stabilitatea regională, dar și exporturile de petrol și gaze pe care Azerbaidjan, o țară cu resurse energetice vaste, le distribuie continentului european.

Mălina Mîndruțescu

Una dintre cele mai îndelungate dispute teritoriale se află în Munții Caucaz. Acolo, enclava Nagorno-Karabah desparte Armenia și Azerbaidjan, reprezentând nucleul tensiunii dintre cele două țări. Conflictul durează de mai bine de 30 de ani, când cele doua țări ex-sovietice și-au căpătat independența în urma căderii Cortinei de Fier. După dezbinarea Imperiului Sovietic, ambele țări și-au însușit acest teritoriu strategic, care este esențial pentru tranzitul și exportul materiilor energetice înspre Europa și Turcia.

Însă tensiunile doar au crescut de la acel punct încolo – Armenia, care este predominant creștină și Azerbaidjan, care deține o majoritate musulmană –  au început să se acuze reciproc de purificare etnică în jurul teritoriului. Datorită majorității armene care este stabilită în Nagorno-Karabah, unitatea administrativă a regiunii a decis să voteze să devină parte din Armenia, însă dislocările a sute de oameni au forțat intervențiile organelor internaționale pentru a media situația. Deși în 1994 Rusia a mediat o dispută între cele două țări, concluzionând într-un armistițiu, incidente de violență și violarea acordului se întâmplă regulat de mai bine de trei decenii.

Deși de la mijlocul anilor `90 situația a fost relativ calmă, în ultimii ani tensiunile au reînceput să persiste. În 2016, regiunea s-a aflat într-un conflict violent, numit și Războiul de 4 Zile, iar în 2018, situația de la graniță s-a agravat datorită unor mișcări de trupe azere care au intrat în regiune. Regiunea disputată, care este populată de etnici armeni, este susținută militar și politic de către guvernul din Yerevan. Această dispută presupune destabilizarea unei regiuni strategice importante, care leagă Turcia și continentul european de surse de petrol din această zonă bogată în resurse energetice.

Situația s-a amplificat din nou pe 12 iulie, când în jur de 20 de oameni au murit luptând la granița celor două țări. Deși este neclar ce anume a declanșat violența, experții anunță că cel mai probabil a pornit de la un incident minor care apoi a escaladat, în special datorită lipsei de speranță cu privire la concluzionarea conflictului prea curând de către ambele părți. De asemenea, escaladarea conflictelor se întâmplă într-o perioadă în care ambele țări încearcă să controleze răspândirea pandemiei de coronavirus: pentru o populație de doar 3 milioane, Armenia are mai bine de 35,000 de cazuri, iar Azerbaidjan, o țară bogată în resurse energetice, a fost lovită sever de virus, care a slăbit semnificativ prețul petrolului. Rusia, susținătorul Armeniei în conflict, a declarat că cele două părți trebuie să afișeze un comportament mai reținut cu privire la conflict, în timp ce Turcia, aliatul Azerbaidjanului, care este majoritar musulmană, a susținut că tensiunile se datorează Armeniei. Erdogan, care nu este un susținător al politicilor Rusiei din Siria și din Libia, pare să fi găsit încă o portiță pentru a se opune poziției lui Putin din regiune. Deși Secretarul de Stat american, Mike Pompeo, a anunțat că Statele Unite este îngrijorată de escaladarea situației din regiune și sugerează o reîntoarcere la negocierile de pace, președintele turc a sugerat că acesta nu va ezita să apere Azerbaidjanul, dacă nevoia o va cere.

Experți din regiune anunță că orice fel de mediator extern nu va influența rezultatul acestui conflict, ci ține exclusiv de dorința celor două țări de a continua sau de a înceta acest conflict. Atâta timp cât Armenia ține ferm de actualele politici cu privire la regiunea disputată, Azerbaidjan o va privi drept o continuă politică de anexare, care doar va crește animozitatea dintre cele două state. Cu cât conflictul durează mai mult, cu atât este mai puțin probabil ca Azerbaidjan să accepte orice fel de concesii sau rezultate, iar opțiunea de a recupera regiunea este practic imposibilă, anunță Laurence Broers, expert pe regiunea Caucaz din partea Conciliation Resources, o organizație care se ocupă cu zonele de conflict.  

În urma ultimelor tensiuni de la graniță, unde cel puțin 16 oameni au fost uciși, cetățenii azeri au luat cu asalt străzile capitalei, Baku, săptămâna trecută pentru a cere guvernului să trimită forțe militare în Armenia, protestatarii scandând în favoarea începerii unui război cu Armenia. În timp ce o parte dintre protestatari cereau demisia generalului armatei azere, un grup a intrat în clădirea parlamentului, spărgând niște geamuri, înainte de a fi înlăturați de către forțele de ordine. Protestele din ultimele săptămâni reprezintă cele mai numeroase mișcări civile din ultimii ani în Azerbaidjan, unde este preconizat că undeva spre 30,000 de oameni au participat. Deși adunările în spațiile publice sunt interzise în Azerbaidjan pentru a combate răspândirea virusului, mulți au scandat în favoarea încheierii carantinei și începerii războiului. Ilham Aliyev, președintele azer, a susținut o retorică destul de conflictuală cu privire la Armenia, iar dacă acesta va continua să provoace opinia publică, care oricum este extrem de tonică și de învolburată, poziția lui va putea avea consecințe serioase cu privire la cum se va desfășura acest conflict în perioada imediat următoare.  

Sursă foto: Council on Foreign Relations

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here