close_icon
#Analize / Thomas Briot

Conflicte înghețate – ce sunt și ce înseamnă

Cum își menține Moscova influența în țările din fosta URSS? Prin ceea ce numim conflicte înghețate.

Conflictele înghețate sunt varianta rusească a adagiului roman divide et impera, a diviza pentru a cuceri. Prin încurajarea unor conflicte separatiste în țări precum Moldova, Georgia și Ucraina, Rusia creează situații de instabilitate pe care le și menține și le exploatează.

Apărut la începutul anilor 1990, conceptul de «conflict înghețat» este folosit pentru a caracteriza rebeliunile separatiste și războaiele înghețate din spațiul post-sovietic. Acestea pot renaște, precum în Nagorno-Karabakh, și pot servi drept vector de influență pentru Moscova, care își menține influența în «curtea» ei.

Republici-marionetă

Transnistria, Osetia de Sud, Abhazia, republicile din Donbas și Lugansk. Pete negre pe hartă, majoritatea spre granițele de vest și de sud ale Rusiei: aceste entități fără nicio recunoaștere internațională sunt rezultatul rebeliunilor separatiste alimentate de Moscova și a războaielor înghețate ani de zile prin acorduri de încetare a focului, dar care au rămas nerezolvate.

 

De aici și descrierea lor prin termenul de „conflicte înghețate”. Mass-media precum și comunitatea internațională le neglijează până reizbucnirea războiului vine și le reamintește de existența lor. Ofensiva lansată pe 27 septembrie de forțele azere împotriva enclavei armene din Nagorno-Karabakh, de facto independentă de Baku de treizeci de ani, a readus astfel noțiunea în mijlocul actualității.

Cuvântul a apărut pentru prima dată în anii 1990 odată cu prăbușirea Uniunii Sovietice. Diplomații occidentali au folosit în principal această expresie deoarece rușii preferă denumirea de  ”conflict nerezolvat”. În perioada de glorie a Războiului Rece, kremlinologilor și diplomaților le-au plăcut metaforele înghețului, dezghețului și înghețului atunci când a venit vorba de schimbările din politica sovietică. Cea mai bună analogie ar fi cea unui râu înghețat, aparent nemișcat, dar sub stratul de gheață curentul rămâne la fel de puternic ca oricând.

„Conflictele înghețate” nu sunt de fapt niciodată înghețate și își păstrează tot potențialul de destabilizare.

„De fapt, procesele de soluționare a acestor conflicte sunt înghețate, și nu conflictele în sine, care persistă cu o intensitate redusă, dar care se pot relua oricând, deoarece părțile prezente continuă să se înarmeze și nu au renunțat la obiectivele lor de război ”

, analizează Nicu Popescu, profesor la Sciences Po și fost ministru de externe al Moldovei.

Exemplul Nagorno-Karabakh este foarte pertinent în această privință. Populația majoritar compusă de armeni nu acceptase niciodată aparținerea la Azerbaidjan impusă în 1921 de puterea bolșevică și de comisarul naționalităților din acea vreme, care nu era nimeni altcineva decât Stalin.

În 1991, regiunea autonomă și-a proclamat independența și, după luni de război, a reușit să creeze continuitate teritorială cu Armenia. O încetare a focului în 1994 a înghețat primele linii ale conflictului. De atunci, Grupul de la Minsk, creat cu doi ani mai devreme și co-prezidat de Franța, Rusia și Statele Unite, a încercat fără succes să găsească o soluție sub egida Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE), o organizație multilaterală moștenită din Războiul Rece.

Mize strategice și politice

Există multe conflicte nerezolvate și într-adevăr înghețate în lume. Astfel Cipru, încă împărțit de la ocuparea Nordului de către armata turcă în 1974, între Republica Cipru, membru al Uniunii Europene, și Republica Turcă al Ciprului de Nord, recunoscută doar de Ankara. Trupele de menținere a păcii sunt desfășurate de patruzeci și șase de ani pe linia de demarcare. Și totuși, deși el prezintă tocmai aceleași caracteristici precum conflictele din spațiul post-sovietic, nu a fost niciodată descris ca fiind un conflict «înghețat». Rezultă că această noțiune de conflict înghețat este una specifică spațiului post-sovietic.

„După o fază de război deschis, uneori începută chiar înainte de destrămarea a URSS, minoritățile susținute militar și economic de Rusia se constituie în cvasi-state în detrimentul fostelor republici sovietice considerate ca fiind prea independente de Moscova.

Trupe de menținere a păcii rusești în Nagorno-Karabakh” (sursa: Минобороны РФ)

 

La fel și Moldova, odată cu secesiunea Transnistriei în 1992, populată în cea mai mare parte de ruși și ucraineni. Sau Georgia, odată cu crearea în același an în Abhazia și Osetia de Sud a republicilor autoproclamate pe care Moscova le va recunoaște ca state în 2008, pentru a-l pedepsi pe președintele Georgiei de atunci Mihail Saakașvili pentru o încercare de recucerire militară care a fost un fiasco.

În 2014, a venit rândul Ucrainei, după ce reformiștii pro-europeni au ajuns la putere la Kiev. Rusia anexează Crimeea și înarmează rebelii prorusi din estul țării.

Războaiele înghețate fac parte din doctrina de «război hibrid» folosită de Rusia, anume o combinație de mijloace militare, diplomatice, economice și cibernetice pentru a destabiliza țările rivale.

Un instrument de politică externă pentru Rusia

„Un conflict înghețat este o luare de ostatici. Cu trecerea timpului, ideea de a dezmembra statele în cauză devine una rezonabilă, iar republicile-marionetă constituie pentru Moscova un vector de influență și un instrument de control ”

, remarcă Thorniké Gordadzé, profesor la Sciences Po și fost ministru georgian a afacerilor europene.

Integrarea în Uniunea Europeană sau NATO presupune relații pașnice cu țările vecine și frontiere clar recunoscute. Prin înghețarea conflictelor și întreținerea entităților care au rezultat din ele, Moscova poate controla viitorul țărilor în cauză.

După ce a pierdut influența lui în Europa centrală și de est după 1989, guvernul rus vrea să păstreze controlul asupra a ceea ce el numește „străinătatea apropiată”.

Lui Vladimir Putin îi place să sublinieze: «Cine nu regretă Uniunea Sovietică nu are inimă, însă care își dorește întoarcerea ei nu are creier.» Conflictul înghețat este astfel o modalitate de a bloca status quo-ul din spațiul post-sovietic, conflictele înghețate nepermițând integrarea în UE/NATO a unor țări precum Moldova, Ucraina și Georgia.

 

Conflicte dezghețate?

Evenimentele recente din Nagorno-Karabakh au demonstrat că dezghețarea conflictelor descrise mai sus este posibilă. După un conflict intens și sângeros, Armenia și Azerbaidjanul au încetat ostilitățile după un acord de pace sponsorizat de Kremlin. Acest acord de pace demonstrează încă o dată metoda aplicată de Rusia în alte țări: acordul de pace oprește conflictul activ, dar nu rezolvă în mod permanent tensiunile din regiune. De asemenea, acordul de pace a permis trimiterea în regiune a unor forțe de menținere a păcii rusești, dând astfel Rusiei o poziție militară puternică în regiune.

securitate

Sursă foto: RIA Novosti

 

Conflictul din Nagorno-Karabakh a fost o dezghețare de conflict urmată de o reînghețare, care a permis Rusiei să își consolideze poziția în regiune.

Mai mult despre conflicte moderne și Rusia puteți citi pe True Story Project:

Despre conflicte înghețate mai puteți citi și pe:

Sursă foto: Columbia Political Review

#Ultimele buletine de știri

#Te-ar mai putea interesa și