Se vorbește tot mai des despre Compania Wagner, companie militară privată (CMP) rusă, și despre rolul pe care aceasta îl joacă în Ucraina, Siria și Libia. Având avantajul puterii absolute Putin a ridicat folosirea CMP în scopuri manipulative la un nou nivel, dar controversele din jurul unor astfel de companii nu sunt nici noi, nici nu vizează doar compania Wagner.

Alina Inayeh

Companiile militare private (CMP) nu sunt o apariție nouă în teatrele de luptă, rolul lor variind de la sprijin logistic, la protecția persoanelor importante la implicare armată. Prima astfel de companie, WatchGuard, a fost înființată în 1965 în Marea Britanie. Dacă în anii ’60 și ’70 activitatea acestor companii era asociată cu mercenariatul, începând cu anii ’80 rolurile acestora au devenit foarte diverse: contractorii instruiesc forțele de securitate în Iraq, transportă armament în Columbia, instruiesc poliția civilă în Bosnia și în Kosovo și oferă protecție președintelui Afghanistanului.

Activitățile lor includ monitorizare de securitate, logistică, instruire și intelligence. Unele companii au dezvoltat un nivel înalt de expertiză, conducând recunoașteri aeriene sau curățând câmpurile minate. În prezent, industria CMP depășește (cu mult, dar este imposibil de estimat) 100 miliarde dolari americani și, “în termeni geografici, acestea operează în peste 50 de țări diferite. Sunt active pe toate continentele, mai puțin Antarctica”. (P.W.Singer, Corporate Warriors: The Rise of the Privatized Military Industry).

Sursă foto: InformNapalm

CMP au devenit vizibile și au stârnit interesul (și dezaprobarea) publicului prin scandalul Blackwater, compania privată americană vinovată de uciderea a 20 civili irakieni pe 16 septembrie 2007. Investigarea activității Blackwater în Irak a scos la suprafață carențe legislative și încâlceli politice care au readus în discuție legitimitatea companiilor militare private care au un rol armat în teatrele de luptă și a căror activitate poate fi asociată cu mercenariatul.

Întrucât contractarea acestor companii nu necesită aprobarea Congresului, un președinte american poate decide în acest fel “American boots on the ground”, ocolind procedura politică altfel necesară în cazul deplasărilor forțelor armate oficiale. Mai mult, activitatea acestor companii nu trebuie făcută publică și de altfel, mult mai important, nici eventualele victime. Se poate astfel purta un mini-război decis unilateral de către Președinte și neștiut publicului. 

Dincolo de considerentele politice și sociale interne, din 2014, de la invadarea Crimeei și de la folosirea de către Kremlin a companiei Wagner (companie militară privată rusă) ca “omuleți verzi”, folosirea CMP a schimbat paradigma războiului clasic, transformându-l în război hibrid. Compania Wagner este în acest sens un caz clasic de mercenariat în scopuri geopolitice. Lipsit de “constrângerile” unui sistem democratic, Kremlinul dispune spectaculos folosirea angajaților companiei Wagner după bunul plac, fie pentru a schimba situația în teren (Crimeea), pentru a avansa în teritoriul inamic (Donbass), a încurca planurile inamicilor (Siria) sau a crea confuzie (peste tot).

Așa cum s-a dovedit în cazul Crimeei, folosirea mercenarilor Wagner îi oferă lui Putin posibilitatea DE A NEGA PLAUZIBIL implicarea Kremlinului, așa cum continuă să facă în Donbass, Siria și Libia. Luxul negației plauzibile este oferit de opacitatea sistemului de guvernare de la Kremlin – contractele cu compania Wagner, creată de un apropiat al lui Putin, nu sunt publice, așa cum nu este nici numărul de victime. “Nepublic” în Rusia lui Putin înseamnă “cine încearcă să afle o pățește” – și până acum moartea a cel puțin 4 jurnaliști este legată de investigațiile lor despre activitatea Wagner.

Sursă foto: E-international Relations

CMP au schimbat regulile jocului politic intern, ca în SUA, sau geopolitic, ca în cazul Rusiei, dar și caracterul războiului, transformându-l nu doar din clasic în hibrid, ci și din politic în economic. Libia este un studiu de caz perfect în acest sens. “Ne gândim la război ca la o activitate politică, dar în Libia a devenit una comercială. Avem acești războinici pe profit peste tot în țară, purtând tipul de războaie pe care Machiavelli le-a descris în secolul 16”, în cuvintele lui Sean McFate, Atlantic Council.  

Sursă foto: Nextgov

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here