close_icon
#Analize / Mălina Mîndruțescu

China vs. Restul Lumii

În ultima perioadă, am fost martorii unor intensificări semnificative venite din partea Chinei pe toate planurile. În nici două luni – o altercație între armatele chineze și indiene a avut loc la granița dintre cele două țări, relațiile diplomatice de amiciție dintre China și Marea Britanie au luat un sfârșit abrupt, un război al cuvintelor a izbucnit între Australia și China, legile de securitate națională impuse în Hong Kong au fost întâmpinate cu condamnări la nivel internațional, iar rivalitatea cu Statele Unite devine tot mai adâncă.

Mălina Mîndruțescu

Săptămâna trecută, după ce președintele Trump a anunțat că va închide consulatul guvernului chinez din Houston, o mișcare ce a reprezentat un nou nivel de ostilitate între cele mai mari două economii ale lumii, China a anunțat că va închide consulatul american din regiunea Sichuan. După ce Secretarul de Stat, Mike Pompeo, a anunțat că această mișcare are ca obiectiv „protejarea proprietății intelectuale și a informației private din America”, Ministerul de Externe chinez a reacționat într-o manieră similară.

Această răzbunare diplomatică reciprocă vine după luni de zile în care relația celor două puteri globale a fost mai ostilă ca niciodată. Închiderea consulatului a fost declanșată de declarațiile ambițioase ale lui Pompeo, care a anunțat că guvernul chinez devine din ce în ce mai autoritar și agresiv atât la nivel domestic, dar și în relație cu restul lumii. Într-un discurs provocator, acesta a sugerat că cetățenii chinezi ar putea lucra împreună cu Statele Unite pentru a schimba direcția partidului comunist chinez, făcând aluzie că una din responsabilitățile națiunilor liberale este să schimbe elita politică chineză, deoarece „acțiunile Beijingului pun în pericol poporul și prosperitatea democrațiilor”. Numindu-l pe președintele chinez, Xi Jinping un „credincios al unei ideologii totalitare care este în ruină”, America și-a consolidat poziția ostilă vis a vis de China într-o perioadă în care nici una dintre cele două mari puteri nu o duc prea bine, iar negura pandemiei și crizei economice atârnă peste toți.

Deși acesta este doar un ultim exemplu într-un șir lung de tensiuni, China pare să se îndepărteze tot mai mult de poziția de conducător global convențional pe care a încercat atât de mult timp să și-o croiască – iar restul lumii nu pare sa îi țină partea. Din contră, această lipsă de încredere devine tot mai vizibilă – 59 de companii chinezești au fost interzise în India, una dintre cele mai dinamice piețe, inclusiv TikTok, unde mai bine de o treime din utilizatori proveneau din India. De asemenea, compania de tehnologie, Huawei, a pierdut teren pe continentul european, după ce Marea Britanie a anunțat că va bloca activitatea pe teritoriul său – această mișcare se aliniază cu poziția Statelor Unite vis a vis de gigantul Huawei. Un semn că relația specială dintre America și Marea Britanie a rămas măcar la nivel simbolic importantă, daca nu și la nivel de substanță.

De asemenea, tensiunile crizei politice din Hong Kong și disprețul internațional arătat față de acțiunile draconice luate de către autoritățile chineze asupra cetățenilor din Hong Kong, a mobilizat o întreagă mișcare la nivel global, care îndeamnă populația să se repatrieze în alte țări, evadând viitoarea dictatură ce sa va instaura dacă guvernul chinez își continuă agenda. Aceste evenimente vor putea avea un efect și asupra competenței viitoarelor populații chineze – în timp ce chinezii care își pot permite, pleacă în străinătate la studii, iar soarta elitei intelectuale este pusă sub semnul întrebării, societatea chineză ar putea suferi de un așa zis „brain drain”.

Persecutarea minorității Uighurs și a altor comunități musulmane din China, este de asemenea un subiect tabu, care din păcate nu este atât de mediatizat pe cat ar trebui, datorită abilității mașinăriei de propagandă chineză de a mușamaliza realitatea situației. În timp ce activiștii recomandă ca sancțiuni și măsuri legale să fie puse în aplicare, mulți numind acțiunile guvernului chinez drept genocid, China pare să fi construit o adevărată industrie de îndoctrinare în masă. Centre de „educare”, care deși sunt promovate ca fiind voluntare, sunt folosite pentru a închide pe perioade nedeterminate minoritățile musulmane cu obiectivul de a-i reeduca (una dintre cerințe este ca aceștia trebuie sa învețe discursuri ale președintelui XI pe dinafară). Familiile sunt lăsate fără răspunsuri, în timp ce mulți dispar fără urmă, iar cartierele în care aceste minorități locuiesc sunt atât de bine păzite și controlate, încât societatea distopică a lui Orwell nu mai pare așa îndepărtată.

Istoric vorbind, China și-a dorit să-și facă simțită ascensiunea la nivel global într-un mod pașnic, dar odată cu venirea lui  Xi la putere, președintele chinez a fost mult mai doritor să-și înfrunte rivalii și criticii. Actuala strategie a Chinei pare să nu includă o abordare de cooperare cu restul statelor, ci intențiile guvernului chinez sunt strict orientate exclusiv în propriul interes, acompaniate de o viziune îngustă cu privire la un viitor multilateral. Cu atât mai mult, abordarea agresivă a Chinei pare să se fi extins și în rândul unor state cu care aceasta nu era în conflict – după ce Australia a cerut ca o investigație să fie începută pentru a stabili originile Covid-19, China a impus tarife de 80% pe un bun australian și a condamnat un bărbat australian la pedeapsa cu moartea.

Mereu s-a vehiculat ipoteza cum că guvernul chinez ar putea menține o abordare autoritară la nivel domestic, dar să fie capabilă să se comporte responsabil și constructiv la nivel global. Însă, ultimele incidente – de la Huawei, la ascensiunea tensiunilor din Marea Chinei de Sud – par să creioneze o imagine destul de îngrijorătoare cu privire la un viitor în care China ar fi singurul jucător global. În timp ce un nou război rece stă să înceapă între China si SUA, guvernul chinez nu pare să fie atât de preocupat de imaginea sa la nivel global. Cel mai important lucru este să mențină susținerea cetățenilor săi la nivel domestic, iar politicile de recuperare economică după pandemie sunt prioritare pentru a repune țara pe roate. Succesul relativ pe care autoritățile l-au arătat în controlarea răspândirii virusului a ajutat moralul populației, iar președintele chinez a avut diverse apariții în jurul țării pentru a menține o imagine de prosperitate a Chinei. A ține poporul chinez satisfăcut și sub controlul partidului, reprezintă prioritatea cea mai importantă pentru președintele Xi în momentul de față – chiar mai importantă decât un război rece cu America.

Sub Xi, China pare un jucător global atipic – aceasta dorește să devină cea mai mare putere din lume, însă instinctele izolaționiste ale unui dictator care dorește să guverneze sub auspiciile controlului absolut, par să contrazică misiunea.

Sursă foto: Barrons.com

#Ultimele buletine de știri

#Te-ar mai putea interesa și