Verifica Menajeria de Fake News Apasa Aici! Verifica Menajeria de Fake News Apasa Aici! Verifica Menajeria de Fake News Apasa Aici! Verifica Menajeria de Fake News Apasa Aici! Verifica Menajeria de Fake News Apasa Aici! Verifica Menajeria de Fake News Apasa Aici! Verifica Menajeria de Fake News Apasa Aici!
close_icon
#Analize / Ovidiu Achim

Cât de echitabilă poate fi testarea cunoștințelor în învățământ?

Decizia recentă a MIT de a reintroduce o formă de testare standardizată a studenților a șocat mediul academic american. Într-o societate care lupta tot mai susținut împotriva inegalității, renunțarea la celebrele teste de capacitate SAT și ACT părea, în primă instanță, că va favoriza studenții care provin din familii cu posibilități materiale reduse.

Diverse studii efectuate asupra a mai bine de 40 de instituții de învățământ superior au arătat că există o relație direct proporțională între venitul pe cap de familie și rezultatele elevilor la testele standardizate din Statele Unite, ceea ce a făcut ca acestea să primească eticheta elitismului și a inegalității sociale.

Lipsa popularității acestor forme de testare în masă a aptitudinilor academice a ajuns până în punctul în care anumiți cercetători și activiști civici se întreabă dacă SAT și ACT nu sunt doar niște platforme care, sub semnul performanței academice, caută să afle răspunsul la o singură întrebare: „Cât de bogat ești?”.

Unii activiști merg și mai departe, sugerând că testele standard ar putea ascunde chiar mentalități rasiste și misogine, conducând la perpetuarea unor tipare, care, pe termen lung, vor produce discrepanțe și mai mari în societate.

Diploma de absolvire a unei facultăți de elită nu este un garant al succesului în carieră, dar aproape de fiecare dată este o cerință eliminatorie. Astfel că lipsa unei situații materiale favorabile face de multe ori pregătirea pentru testele SAT și ACT dificilă. În ciuda pasiunii și dedicării pentru un anumit domeniu, mii de elevi se văd în imposibilitatea de a se pregăti corespunzător pentru testare și, foarte adesea, nu obțin rezultate suficient de mari pentru a ajunge la o instituție de top. Este de înțeles, așadar, că parcursul grupurilor minoritare este deseori cel mai afectat de acest tipar social, fapt ce a stârnit în ultimii ani valurile de nemulțumire din partea societății civile.

Cu toate acestea, întrebarea „Cât de discriminatorie poate fi o formă standardizată de testare?” rămâne una justificată. A spune că testele SAT și ACT creează și mai mult inegalitate în mediul academic înseamnă să negăm exact scopul lor: acela de a impune o formă obiectivă de evaluare. De fapt, nu ne plac testele standardizate fiindcă ele sunt oglinda unei societăți, pentru unii, nedrepte.

Dar nu testul este nedrept, ci situația socială a multor tineri, care au potențial și pasiune pentru diferitele ramuri ale cunoașterii, dar nu ajung să studieze la o universitate de elită. Abandonarea testării standardizate obligatorii ca metodă de admitere nu va rezolva inegalitatea de șanse din societate, ci doar pare că va pune în pericol calitatea studiilor, excelența în cercetare și, ca urmare, meritocrația.

Stu Schmill, responsabilul cu admiterea de la MIT, remarca că în lipsa impunerii unor testări standardizate drept criteriu de admitere, ridicăm singuri bariere socio-economice care îi vor împiedica pe studenți să demonstreze că sunt pregătiți pentru standardele universității amintite.

testare standardizata

Sursă foto: C2 Education

 

De fapt, renunțarea la testele standard ar putea chiar să îi defavorizeze pe elevii din medii defavorizate. Fără îndoială, bunăstarea este asociată cu un randament școlar mai bun. Înlocuirea testelor cu luarea în considerare a rezultatelor din timpul liceului sau cu eseuri și scrisori de motivație nu va oferi, în niciun caz, șanse cu adevărat egale elevilor, ci doar va scoate la iveală modul în care inegalitatea socială afectează performanțele școlare, într-un alt mod.

În acest scenariu, rasismul și elitismul profesorilor de la clasă ar juca un rol chiar mai important în deciderea viitorului elevilor. De asemenea, alte criterii de departajare, precum scrisorile de recomandare, sunt chiar și mai puțin obiective, multora dinte elevii din medii defavorizate fiindu-le greu sau, chiar, imposibil să adune recomandări de la profesorii care s-ar putea lăsa influențați de faptul că aceștia provin dintr-o anumită minoritate.

MIT este doar prima instituție care spune lucrurilor pe nume. Renunțarea la o formă standardizată și obiectivă de testare a aptitudinilor academice nu face decât să sporească inechitatea, ghidând învățământul superior după criterii subiective. Marile probleme ale testelor SAT și ACT par să fie altele, și anume costurile (exorbitante pentru mulți) de înscriere și pregătire.

Până să fie discriminați de structura acestora, mulți elevi din medii defavorizate nici nu ajung să se înscrie la ele. Transmiterea și avansarea cunoașterii nu sunt doar lozinci goale de conținut, ci adevărate deziderate ale marilor instituții de învățământ, care trebuie să încerce să respecte nivelul înalt și rigurozitatea studiilor pe care le oferă.

Decizia MIT nu trebuie văzută ca una insensibilă la problemele civice și retardatară, așa cum s-a sugerat, ci ca un gest de autoconservare, o încercare de menținere a standardelor academice.

În contextul pandemiei, tot mai multe facultăți (și din România) au renunțat temporar la examenele de admitere. Notele de la examenul de bacalaureat, scrisorile de intenție sau chiar eseurile sunt acum preferate ca probe de admitere. Totuși, niciuna dintre aceste probe nu echivalează rigurozitatea și complexitatea examenelor tradiționale.

În ceea ce privește viitorul, discuția cu privire la forma cea mai echitabilă și relevanta de testare a cunoștințelor rămâne deschisă. În vreme ce apărătorii testărilor standardizate spun că acestea sunt obiective și suficient de complexe cât să testeze un spectru larg de abilități și cunoștințe și că soluția reală este ca acestea să devină mai accesibile pentru persoanele din familii cu venituri modeste, detractorii lor arată că renunțarea la testele standardizate și înlocuirea lor cu alt fel de probe creează un mediu universitar mai deschis, mai divers, mai creativ și mult mai accesibil.

Dacă v-a plăcut această analiză marca True Story Project, vă recomandăm și altele pe teme asemănătoare:

România – în plin război cibernetic sau Doomscrolling – frica ce fascinează.

 

Sursă foto: MIT

#Ultimele buletine de știri

#Te-ar mai putea interesa și