Joe Biden vrea să fie văzut drept candidatul schimbării în noimebrie. Cu o agendă domestică mult mai progresistă, el are nevoie de toată baza democratică în spatele lui pentru a câștiga. Dar pe politică externă, nu are un plan.

Analiză de Mălina Mîndruțescu

În aceste luni, societatea americană a avut parte de o perioadă de tensiuni, crize și proteste fără precedent în istoria recentă. De la țara cea mai lovită de pandemie, cu o recesiune puternică venind din urmă, peste 40 de milioane de oameni au rămas fără slujbă și victimile virusului au ajuns la aproape 120 de mii americani. Distanțarea socială a fost parcă aruncată în aer in ultimele săptămâni de mișcări civile care au avut loc în întreaga țară pentru a protesta împotriva rasismului sistemic și discriminării față de cetățenii de culoare de către organele de ordine. Tensiunile sociale, situația economică precară și incertitudinea virusului inrăutățită numai de recentele proteste, l-au pus pe Joe Biden, candidatul democrat la alegerile prezidențiale din noiembrie, într-o situație avantajoasă de a profita de proasta gestionare a acestor crize a administrației Trump pentru a se poziționa ca și candidatul schimbării.

Odată cu administratia Trump, societatea americană s-a polarizat agresiv, rupându-se între susținătorii lui Trump și openenții acestuia, iar controversele președenției sale doar au agravat tensiunile și frustrările unei societăți care în continuare se luptă cu rasismul sistemic, inegalități socio-economice semnificative, discriminare și un presedinte care pare să vorbească numai susținătorilor lui. În acest context, partidul democrat s-a văzut nevoit sa-si reînnoiască valorile – în 2018, un nou val de politicieni tineri și progesiști au luat cu asalt congresul american, schimbând demograficul partidului și punând la încercare establishmentul democrat. Însă, în lupta pentru președinție, pragmatismul a învins și democrații s-au unit în spatele lui Biden ca alternativa cea mai probabilă de a-l învinge pe Trump. Biden, fost vicepreședinte în administrația Obama care și senator timp de 36 de ani, are o carieră de aproape 50 de ani în Washington, facându-l unul dintre cei mai longevivi cunoscători al mecanismelor politice din America. Însă, conform principiului celui mai mic rău, Biden nu este fără cusur: la 77 de ani, politicianul veteran face multe gafe, se bâlbâie și are lapsuri în judecată, punând democrații pe gânduri dacă acesta va reuși să-și îndeplinească mandatul de 4 sau chiar 8 ani, dacă va fi ales. 

Însă, cu venirea pandemiei, și ambițiile lui Biden au crescut. Poziționându-se ca opusul lui Trump, acesta a promis o regândire totală a rolului poliției în societatea americană, investiții substanțiale în domeniul public, o expansiune a sistemului medical, prioritizarea unei economii sustenabile și noi restricții fiscale pentru coroporații și cei care câștigă cel mai mult. Această agendă domestică are ca obiectiv nu numai alternativa unei alte viziuni la Casa Albă, însă are ca scop ademenirea votanților progesiști, în principal susținători ai lui Bernie Sanders si Elizabeth Warren, înspre Biden. Acesta știe prea bine greșelile lui Hillary Clinton din 2016, care s-a bazat prea mult pe lipsa de electibilitate a lui Trump, și a ignorant secțiunea de susținători ai lui Sanders, care în final au decis să rămână acasă și să nu voteze cu Clinton. Fiind conștient de dezavantajele pe care le are cu acest demografic, Biden dorește să compenseze prin a muta platforma democrată mai spre stânga, și există zvonuri că Elizabeth Warren ar fi pe lista scurtă ca potențial vice președinte.

În această perioadă, acesta a reușit însă să se axeze exclusiv pe ambițiile sale domestice, eliminând politica externă total din discuție. Fiind un susținător aprig al excepționalismului american, Biden reprezintă opusul progesiștilor care își imaginează America mai retrasă din evenimentele politice externe. Însă, moștenirea sa politică lasă de dorit: a votat în favoarea invaziei din Iraq, susține în continuare lupta Americii într-un razboi global împotriva terorismului, refuză să condiționeze ajutor militar Israelului pentru ca acesta să cadă de acord cu instaurarea unui stat palestinian și a a arătat puțin interes de a micsora bugetul militar, care a crescut cu mai bine de 100 miliarde de dolari în timpul lui Trump, anunță Foreign Policy. Deși Biden mereu a mizat pe asocierea sa cu președintele Obama, care a rămas destul de popular, o continuare a politicilior administrației cu privire la politică externă, nu reprezintă neaparat un avantaj pentru Biden. Deși Obama este perceput ca fiind un simbol al progresismului, în mare parte datorită faptului că a fost primul președinte de culoare, acesta a fost surprinzător de precaut și conservator în politicile administrației sale. Mulți experți în politică externă susțin că întoarcerea la politicile externe de pe vremea lui Obama sau a rămâne la politicile lui Trump nu presupune o mare diferență, a anunțat Stephen Wertheim, un istoric la Quincy Institute for Responsible Statecraft și un critic vocal al dependenței americane de soluții militare excesive.

Inabilitatea lui Biden de formula o agendă cuprinzătoare cu privire la politică externă în lupta democraîilor pentru nominalizare, nu a fost trecută cu vederea. În timp ce Warren și Sanders au propus reduceri al bugetului militar între 800 de bilioane și1 trilion de dolari, Biden a rămas evaziv șn declarații, evitând să-și ia un angajament, anunțând că America își poate menține o politică de apărare puternică și cu bani mai puțini. Însă, prioritățile sale de a reforma sistemul militar cu noi tehnologii și de a repara dinamicile de putere dintre civili si armată par să fie două declarații contradictorii.

Lui Biden pare sa îi lipsescă o filozofie de a înțelege cum să folosească puterea cele mai puternice armate din lume într-un mod eficient. Deși Biden și aliații săi sunt destul de precoce în a alege argumentele mai ușoare, cum ar fi eșecurile politicilor externe ale lui Trump, faptul că liderul de-facto al democraților nu are un plan de acțiune este îngrijorător. Deși ca președinte, Biden nu va fi un lider atât de ostil ca și Trump și va subscrie alianțelor internaționale si multinaționale din care America a făcut parte în mod tradițional, simplul fapt că Biden va fi un lider mai stabil decât Trump rămâne totuși un standard destul de jos.  În privința anumitor aspecte, Biden pare ori să împărtășească părerile lui Trump, ori să fie prea pasiv ca să le confrunte premiza. Asta lasă mulți să se întrebe dacă o administrație Biden va schimba într-adevăr politicile unei Americi dezbinate.

Sursă foto: Chip Somodevilla/Getty Images

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here