În Belarus presedintele Lukashenko a câștigat ieri un nou mandat, prelungind astfel o dictatură care durează de 26 de ani. Victoria sa în alegeri nu reprezintă o surpriză, în Belarus șansele opoziției sunt bine ținute în frâu de legi și proceduri drastice, printre care punerea în închisoare a oponenților și măsluirea alegerilor fac parte în mod uzual. Și totuși aceste alegeri au adus trei elemente noi, care au potențialul de a măcina dominația autoritară a fostului colhoznic.

Alina Inayeh

În primul rând, COVID-19. Fără a fi cauza directă a tensiunior, virusul a catalizat reacțiile societății belaruse. Lukashenko este cel mai constant negaționist al virusului, numindu-l doar o “panică generală” și recomandând ca remedii (ale panicii, deci) vodka și plimbarea cu tractorul. În mod paradoxal, poate, lipsa oricăror măsuri guvernamentale de limitare a infectărilor a exasperat populația, contribuind la tensiunea deja creată de măsurile autoritare ale președintelui mult prea longeviv politic. Nu doar limitarea libertăților individuale (sau percepția de limitare, exacerbată de actori răuvoitori) generează proteste, ci și teama și insecuritatea accentuate de lipsa de protecție din partea guvernului (despre acest fenomen a scris Daniel Andronache pentru True Story Project un articol). Și tot COVID-19 este responsabil pentru declinul și mai accentuat al economiei belaruse, declin care va genera în continuare reacții societale.

Alexander Lukashenko la urne
Sursă foto: Sky News

În al doilea rând, rețelele sociale. Folosirea fără precedent a acestora în perioadele pre-electorale face comnicarea cu alegătorul mult mai facilă și mai accesibilă financiar pentru opoziție, limitându-se astfel, în sfârșit, avantajul folosirii resurselor administrative. YouTube, Facebook și Twitter înlocuiesc cu succes panourile uriașe cu portrete de candidați de pe toți pereții accesibili, iar mesajul opoziției ajunge astfel la cei la care până acum nu putea ajunge. Portretul inedit al principalei oponențe, Svetlana Tikhanovskaya, soția unuia dintre candidații puși în închisoare la începutul campaniei de Lukashenko, descoperită peste noapte ca fiind un orator formidabil și candidat puternic, a încurajat sentimentul de “se poate” (yes, we can) care îi mobilizează fantastic pe cei ale căror drepturi sunt limitate.

Svetlana Tikhanovskaya în campanie
Sursă foto: Getty Images

În al treilea rând, deloc neimportant, jocul geopolitic al lui Lukashenko nu mai păcălește pe nimeni. Relațiile geopolitice ale Belarusului cu Uniunea Europeană și SUA sunt de 20 de ani un tango nesfârșit – doi pași în față, unul în spate. Folosindu-se de opoziția față de Rusia, câteodată autentică, alteori falsată, Lukashenko a menținut interesul comunității trans-Atlantice și nu de puține ori a primit recompense pentru poziția sa fermă în plan extern, spre disperarea populației belaruse din ce în ce mai private de drepturi și libertăți. De această dată, atât Uniunea Europeană cât și SUA își arată răceala față de acest tango geopolitic, menținând sancțiunile și chiar discutând prelungirea acestora. Mai important, populația nu mai este dispusă să creadă în contractul social pe care Lukashenko se bazează – privarea de drepturi în schimbul independenței față de Rusia – înțelegând și limitele și exagerările acestuia. Fără a nega dominația pe care Rusia o dorește în Belarus și intențiile subversive ale Moscovei, acestea nu mai sunt suficiente populației (și, sper, nici comunității internaționale) pentru justificarea și acceptarea dictaturii. Punerea în închisoare a principalului candidat al opoziției pe motivul colaborării cu Rusia pentru subminarea independenței Belarusului, ca atare nu a convins pe nimeni.     

Protestatar târât de forțele de ordine din Minsk
Sursă foto: Reuters

Deși în aparență aceste alegeri au fost repetarea tuturor celor anterioare din ultimii 26 de ani, amploarea opoziției față de Lukashenko este fără precedent și mobilizarea fantastică din ultimele săptămâni a schimbat modul în care se face, totuși, politică și opoziție în Belarus. Desigur că represiunile sunt pe măsura mobilizării, dar în această conjunctură marcată de nesiguranță în plan individual, colectiv și la nivel geopolitic, ultimul dictator din Europa va înțelege că vechile trucuri nu mai funcționează. În acest context ceea ce Vladimir Putin i-a spus președintelui din Belarus acum câteva zile capătă o nouă conotație: “suntem în aceeași barcă și amândoi ne înecăm dacă este zgâlțâită” (“we are both in the same boat and we both drown if they rock it”).

Sursă foto: ZUMA Wire

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here